Eurotrip 2015: ♪♪ Allegro prin Salzburg ♪♪

Salzburg-ul a fost ultima noastră oprire în Austria, înainte de a o lua și mai spre Vest. Știu doar că mi-am dorit enorm să ajung la Salzburg și toată lumea mă încuraja să o fac, în ideea că ar fi “cel mai frumos loc din Austria”. Eu nu pot spune că l-am găsit chiar cel mai frumos, dar fără îndoială este un loc deosebit ce merită vizitat și descoperit. Mă bucur că în sfârșit am ajuns și aici ❤

Ce știam despre Salzburg? Nu foarte multe, mai mult văzusem poze decât aflasem informații, dar totuși știam:

• că este al patrulea oraș ca mărime din Austria, în condițiile în care orașele austriece nu sunt chiar imense
• că orașul vechi (Altstadt) de pe malul stâng al râului Salzach, cu arhitectura sa barocă renumită în întreaga lume, are unul din cele mai bine păstrate centre din lumea germanică, fiind înscris pe lista UNESCO încă din 1997
• că este minunat în orice anotimp, vara temperaturile sunt foarte suportabile, însă iarna ai șansă să-l găsești cam gri și cam înfrigurat (totuși noi l-am prins în plină caniculă de august, nu știu cum era mai bine)
• și mai știam că la 27 ianuarie 1756, la Salzburg, se naște Wolfgang Amadeus Mozart, într-o casă de pe Getreidegasse, la numărul 9, fiul extrem de celebru al orașului

Cum l-am găsit și cum l-am văzut? În primul rând la pas, căci este acel gen de oraș prin care te plimbi până te doare fiecare unghie de la picioare:

• am stat aproximativ 7 ore în oraș, acum îmi par multe, atunci am avut senzația că au trecut în câteva clipe (de exemplu vezi cum trec 7 ore la lucru) :)
• cu toate acestea am avut vreme și să ne odihnim în Grădinile Maribell, să ne tragem sufletul la umbră după ce în toate aceste ore, ne-a lovit fix în creștetul capului, soarele dogoritor de august (cică de zeci de ani n-a mai fost așa de cald în zonă)
• n-am avut un itinerar precis și musai am vrut numai trei lucruri: să urcăm la Fortăreața, să apucăm să intrăm în Catedrală și să descoperim piața Herbert von Karajan, însă până la urmă am făcut mai multe după cum o să constatați

Așadar, dacă doriți să treceți și voi Allegro prin Salzburg, luați cei 10 pași de mai jos drept mini ghid de plimbat și vizitat frumosul oraș:

1. Drumul spre Salzburg. Dacă veniți de undeva din centrul Austriei spre Salzburg, drumul în sine este un VIS. Cred că niciodată nu mi-am dorit ca un drum să dureze mai mult. Am și intrat pe autostradă destul de târziu, tocmai ca să vedem încă puțin și încă puțin din Austria asta atât de ofertantă vizual. Dacă folosiți doar autostrada, aflați că Salzburg-ul se află la 150 de km de Munchen și cam la 300 km de Viena. Orașul o să-l recunoașteți înainte de a ajunge practic în el, căci o să vedeți din depărtare Fortareata Hohensalzburg care domină orașul fix din centrul său. Pe noi ne-a ghidat practic spre centrul orașului ceva mai bine ca GPS-ul.
2. Am parcat pe malul drept al râului, aproape de Palatul Mirabell, la una din parcările subterane (multe) care există în oraș. Șocul a venit abia la final când am plătit 17 euro pentru cele 7 ore de parcare, dar dacă vii cu mașina nu prea ai opțiuni, iar condițiile parcării au fost excelente. Răcoarea ne-a salvat de caniculă chiar și apa ce o aveam în mașină, ca să nu mai spun că am pornit după masă la drum într-o temperatură ambientală de nota 10. Well, cam scump, dar și amplasrea a fost pe măsură.
3. De aici am pornit per pedes, ținta fiind Fortareata Hohensalzburg, dar ne-am dat repede seama că înainte de a urca la forțăreață am vrea să rătăcim puțin pe străduțe, până nu vin amețitoarele temperaturi de la prânz (deja era destul de cald). Așa că am traversat Salzach-ul și aproximativ două ore ne-am plimbat nestingheriți prin orașul vechi, uneori chiar ne-am îndepărtat voit de centru și am realizat că orașul este o bijuterie și dacă ieși din aria super populată cu obiective turistice, dar și cu turiști, mamă-mamă! Ăsta e un alt oraș ce pare că n-ar avea extrasezon. Acum a fost full vara, dar nu-mi imaginez cum este în preajma Crăciunului, căci pare croit pentru Târgurile de Crăciun. Priveam piețe și vitrine și mi le imaginam îmbrăcate de Sărbătoare! Ar fi de vizitat în decembrie de numa!
4. Am luat prânzul, ce a constat pe căldurile alea doar într-o supă cremă de roșii cu parmezan, foarte bună și aromată, la un bistro italian, undeva la baza dealului pe care se află fortăreața. Și apropo de mâncare! Dacă vrei să papi ceva tradițional în Salzburg la un restaurant de calitate, nu o poți face decât după ora 18, ori chiar 19. Așa că și înainte de a pleca din Salzburg spre Munchen, după ce am căutat diferite restaurante găsite pe Tripadvisor și toate au fost închise, am mâncat tot la un local italian, eu o pizza margherita foarte bună și Clau niște ravioli cu anginare extrem de gustoși. Dar vorba aia, niciun șnitzel :(
5. Cu forțe proaspete am urcat spre Hohensalzburg pe jos deși există varianta funicularului, dar auzisem că experiența urcatului pe jos este de neratat și că te poți bucura în voie de panorama orașului pas cu pas. Așa a și fost, recomand și eu urcatul pe jos deși în peste 30 de grade nu e chiar cel mai ușor de realizat. Mi-a plăcut, însă, la nebunie și aș urca la fel dacă aș mai ajunge în Salzburg. Despre Castelul-Fortăreața nu știu ce să vă spun, n-am fost chiar pe spate uimiți de acest loc, însă panorama asupra landului și desigur asupra orașului vechi este minunată. Aș urca aici numai pentru această panoramă iar și iar, dar pentru fortăreața în sine nu. Pe bune că mi-a plăcut mai mult la Făgăraș cum arată clădirile decât aici. OK, o fi cea mai mare din Europa din câte am înțeles, dar asta nu-mi spune nimic. Suvenirurile și apa și absolut orice acolo sus sunt foarte scumpe. Foarte. Totuși mi-am luat două creioane și două pachețele de șervețele cu note muzicale, ca suvenir, pentru că mi s-au părut interesante și nu mai văzusem în altă parte în oraș. Biletul de acces în Fortăreața (nu poți intra nici măcar în curtea interioară fără el) este de 11,30 euro/persoană adultă. Înăuntru poți vizita diverse muzee cu ghid audio (cred că au în toate limbile pământului mai puțin în română, “bine că în China puteau avea ghid în română”, zice Clau), dar cel mai important biletul include și urcarea în cel mai înalt turn al cetății de unde sunt majoritatea pozelor noastre panoramice.
6. Am coborât tot pe jos, pe niște străduțe pitorești ce ne-au condus chiar în Domplatz, mărginită de Castelul Residenz și de Mănăstirea Sf. Petru. Aici se organizează an de an Piața de Crăciun, într-un decor de poveste. Desigur, am vizitat Domul orașului, Catedrala Sfântul Rupert din Salzburg, care arată colosal la exterior, dar interiorul nu m-a impresionat. Este Maaare, doar știți obsesia episcopiilor catolice pentru asta (nici cu ortodocșii nu mi-e rușine), dar mi s-a părut întunecat și destul de gri, iar barocul ce tare îmi place și mă așteptam să-l găsesc în interior, se regăsește doar în altar și în naos. Ce mi-ar fi plăcut cu adevărat aici ar fi fost un concert clasic. Ele sunt destul de dese, din ce am văzut pe afișe, iar dacă rămâi în Salzburg câteva zile sigur, sigur prinzi unul de Mozart la Catedrală. Marele compozitor a și fost botezat aici…
7. De aici, cum ieși din Catedrală și o iei la dreapta ajungi în Alter Markt, Piața Veche a orașului în mijlocul căreia se află o frumoasă fântână construită chiar pe locul fostei cișmele a orașului. Piața asta este foarte mare și aerisită, plină cu calești ce își așteaptă domnițele turiste, să le plimbe prin faimosul oraș al muzicii. În acest moment ești foarte aproape de Kapitelplatz, unde piesa principală de atracţie este Kapitelschwemme, fântâna lui Pegas, cea mai mare fântână barocă din Europa (sau chiar din lume?). Tot aici se află și Sphaera, o sculptura a unui om urcat pe o sferă de aur. Arată foarte.. reală. Am fost pe punctul să-i zic lui Clau, panicată, OMG, ce face ăla acolo? :))
8. Unul din locurile pe care aș fi vrut să le văd, dar nu eram sigură că o să reușesc printre atât de mulți turiști era Aleea Getreidegasse. Nu, nu pentru Muzeul Mozart, care se află în unul din apartamentele de aici era clar că nu mai aveam timp de muzee, ci pentru șarmul inconfundabil al acestei străzi. Întâmplarea a făcut însă, ca, deși să mergem mult pe jos prin oraș să nu dăm în timp util de Piața Karajan și Clau ar fi vrut mult să o vadă, așa că în căutările frenetice am ajuns pe strada asta de turtă dulce, cum mi-a părut mie că ar fi. Este cea mai aglomerată şi faimoasă stradă din oraș, cu multe magazine foarte scumpe și case minunate, înalte și înghesuite, ce formează un fel de zid protector. Șerpuitoare și oarecum concavă, îți dă o stare permanentă de protecție, parcă te afli într-un pasaj descoperit, deși ești în plină stradă. Este o stradă muzeu, caracterizată prin felul inedit în care fiecare magazin are scris numele pe plăcuțe frumos ornamentate și puse în evidență perpendicular pe pereții clădirilor. Foarte frumoasă mi s-a părut! Și ne-a purtat noroc, căci la capătul ei, înclinată puțin spre stânga, am dat și de piața celebrului dirijor, Herbert von Karajan.
9. După ce am băut apă la discreție (mă luase o durere de cap de la soarele ăla ce nici a doua zi la Munchen nu mă lăsase de tot) și ne-am alintat cu niște covrigei tradiționali, foarte sărați și foarte uscați, am traversat din nou râul ce frumos delimitează orașul pe podul cu lacăte, Makartsteg și am urmat cheiul râului până în orașul nou, unde aveam plănuită vizita la Palatul și Grădinile Maribell. Știam că acolo va fi ultima oprire turistică înainte să părăsim Austria.
10. Palatul și Grădinile Maribell sunt excepționale. Ok, mai ales Grădinile, căci în palat nu am intrat, oricum astazi palatul adaposteste birourile municipalitatii orasului așa că l-am admirat numai din afară, bucurându-ne de vreme splendidă de aici. NU era niciun nor pe cer, umbră aveam în sfârșit din belșug și ne-am odihnit mult pe băncile și iarba din acest minunat parc urban. Grădinile sunt foarte frumoase și colorate, toate lumea fotografiază flori într-o veselie și veselia asta e chiar sentiment de ordine pe aici. Da, dă o stare de bine acest loc din ce mi-am dat seama. Gradinile Mirabell se află în partea sudică a palatului și au fost tot modificate și reamenajate până au căpătat forma barocă în carele putem vedea astăzi. Am descoperit că sunt și foarte mulți localnici care vin aici peste zi în pauza de masă sau pur și simplu să se odihnească. Sunt o oază de culoare și liniștie în tumultul orașului.

Cam asta ar fi vizita noastră fulger prin Salzburg. Ne-a plăcut, nu pot spune nu și de ce sunt foarte sigură e că zona este deosebită, orașul acesta se află într-un fel de paradis din punct de vedere geografic și lejer ai putea pune pe hârtie planul unei vacanțe doar în această zonă. Fericiți cei ce locuiesc aici! Na, pe de altă parte, mă văd nevoită să o menționez: în toată această vacanță europeană n-am văzut pe niciunde mai mulți cerșetori ca în Salzburg :( Normal, români cei mai mulți, cu tot felul de certificate la vedere (în română, că doar nu le-au tradus). La un moment dat chiar m-a deranjat cumplit mulțimea asta de homeleși fără nicio jenă, murdăreau vizibil orașul. Pe cuvântul meu că îi înțeleg pe străini (nemți, italieni sau ce or fi), ei nu văd decât că oamenii ăștia sunt din România, etnia e mai puțin importantă…

Dar nu vreau să închei articolul în această notă și vă spun că dacă voi reveni la Salzburg cândva o să vreau să fac acel celebru The Sound of the Music Tour (ați văzut filmul da? este o capodoperă ce nu trebuie ratată). Îmi doresc tare să merg prin acele locuri în care s-a filmat povestea și să mă simt one of the Von Trapp’s ;)