Viața online ca și cea offline vine la pachet cu tot felul de oameni. Din fericire cei mai mulți sunt oamenii despre care am vorbit în articolul scris pentru Pânza de păianjen a Loredanei, din nefericire însă, mereu, undeva după un colț, am putut simți și privirea taberei adverse.
Online-ul mi-a adus multe satisfacții, dar cea mai mare este și va rămâne calitatea umană întâlnită. Și totuși în ultima vreme nu am putut să nu remarc cât de mult le place oamenilor să se pălmuiască prin afirmații și atitudini, din spatele unor taste. Ne organizăm în “bresle”, pare că am fi prieteni toți, ca o mare familie, dar de fapt nu știm cum să dăm mai repede de pământ unii cu credințele celorlalți. Săptămâna aceasta numai pe facebook am putut citi câteva zeci de replici dure, câteva comentarii “picante” sau câteva arongațe născute dintr-un evident complex de inferioritate, toate pentru a transmite de fapt nimic, NIMIC. Nu, nu la adresa mea, Slavă Domnului, însă doar văzându-le și citindu-le, mi-au lăsau așa un gust amar, încât, pe lângă faptul că n-am avut eu timp să scriu, parcă treburile astea mi-au indus și o lipsă de chef IMENSĂ.
Incredibil câtă energie consumă unii cu demonstrații inutile și cu manifestări ale unui Eu care dă pe dinafară de plin de el sau cu argumente în care subiectivismul dă clasă oricărui gând cinstit (și evident naiv). Nici măcar nu știi cum să răspunzi (nu o fac, desigur), unor întrebări cu soluții sterile intuite din ele sau cum să manageriezi răspunsuri “date ca sigure”.
Spuneam că viața online m-a făcut mai tolerantă și aș fi așteptat să-i facă și pe alții mai toleranți, dar nu știu cum naiba funcționează treaba asta, pentru că numai toleranță nu pot fi numite părerile în care aroganța este supremul ingredient ce “omogenizează” orice dispută. Eu chiar mi-am spus că n-are rost să continui vreodată o discuție bazată de infatuare și acel: “am dreptate pentru că am spus eu!”. Dar serios, în era asta a comunicării pe care o tot invocăm, jur că sunt oameni atât de cu ochelarii de cal pe ochi încât sunt capabili să creadă că laptele e negru, așa, din două vorbe.
Anul trecut pe vremea asta m-a mai încercat un asemenea sentiment și atunci am scris (normal că scrisesem) un text pe care nu l-am publicat niciodată. Am vrut ca prin nepublicarea lui să scutesc online-ul de palmele pe care, atunci, chiar eu, din naivitate, le primisem. Acum am scris cu detașare și datorită faptului că am simțit mângâierea din online, dată de oameni ce sunt OAMENI și în viața de dincolo de taste.
Și aș mai adăuga doar atât, dacă am fi mai puțin interesați de orientările sexuale ale oamenilor, de cât de scumpă e vacanța din care un amic tocmai a postat câteva fotografii, de cine și de ce se căsătorește, face sau nu face copii, cum își câștigă pâinea sau cât bani are în portofel și nu în ultimul rând dacă am fi mai interesați să ridicăm un om, un loc, un sentiment, nu să-l denigrăm, am avea un online mai curat și categoric o viață mai frumosă și mai plină de mângâiere.
14 comentarii
Viața din online e oglinda celei din offline. Poate aveai pe la începuturi altă impresie. Eu una recunosc că da, credeam că totul e roz pe internet. :)
A nu, eu la început am crezut că este mult mai rău :)) Serios… am întâlnit foarte mulți oameni faini în online, foarte multi, mai mulți decât aș fi sperat vreodată, dar na, uneori… In ultima vreme am zis tot mai des, Uneori… :(
Inseamna ca eu sunt mai norocoasa, ca nu ma prea lovesc de “specimene”. Adevarul e ca evit cam toate persoanele care se pun pe comentat, doar ca sa arate cat de inteligenti sunt ei, desi, de multe ori, scot numai verzi si uscate pe gura (pardon, pe taste). De pe toate conturile de socializare mi-am restrictionat profilul si-am facut curatenie-n liste. Nu de alta, dar prea imi strica zen-ul oamenii care se cred buricul pamantului. Si nu, nu intr-un “hora” lor ca intru degeaba.
Daaaaaaaaaar hai ca are online-ul si partea lui frumoasa! :-*
Dacă online-ul nu ar avea partea lui FOARTE frumoasă nu cred că aș mai fi de multă vreme parte din online, dar daaaaa, ador partea lui bună, cea care mi-a adus prieteni pe viață și care mi-a servit povesti care m-au ajutat să cresc enorm :)
Tind sa fiu de acord cu Oana si sa zic ca viata din online este oglinda celei din offline, dar totusi in ultima vreme, incep sa cred ca oamenii sunt mai rai, mai invidiosi, mai mandrii in online decat in viata de zi cu zi. Pana la urma e mai usor sa “dai cu parul” din spatele unui nickname si al unui monitor, nu? Pentru ca oamenii mai sunt si lasi…
In alta ordine de idei, sunt de acord cu tine. Am o repulsie fata de cei care nu stiu sa-si exprime ideile, parerile si chiar dezacordurile intr-un mod calm, civilizat, tolerant, fara sa-l denigreze pe celalalt. Tocmai de aceea prefer sa stau departe de discutiile aprinse din blogosfera, facebook etc. Nu vreau sa-mi omor neuronii de pomana :D.
Nici nu merită omorâți neuronii în online, dar na, cred că ureori te poți aprinde fără să vrei și te pui pe judecat, păcat că unii nu au limită :(
In ziua de azi, informatia vine si pleaca. Este atat de multa informatie pe net incat nu stim ce sa facem cu ea: sa o asimilam sau sa o respingem. De regula, aceasta informatie nu ne atinge fizic. Daca reusim sa o respingem, sa fim impasibili, sa o ignoram sau sa o anulam, nu ne va afecta fizic. Daca nu reusim acest lucru, din asimilarea ei vor ramane doua sentimente: bucurie sau intristare (las la o parte injuraturile, furia, ura, gelozia, sictirul, bancurile, limbajul de mirc sau limbajul de manelist), sentimente care ne pot afecta si fizic.
Problema noastra, a tuturor, este ca vrand-nevrand asimilam la greu aceasta informatie. Suntem simple recipiente de inglobat informatie, ne hranim cu ea, la job sau acasa, parca ar exista o conspiratie modiala (Google Plus si alti baieti destepti: Facebook, Pinterest, Linkedin, StumbleUpon, ToateBlogurile etc.etc.etc) care vor cu orice chip sa ne tina infometati cu aceasta nevoie asiduua de informatie.
Mereu am considerat ca online-ul e mai bun că te lasă să alegi informația, însă poate fi parșiv prin oamenii care răspândesc informatia, deci ajungem să ne raportăm la el ca la media, că denatureaza oarecum informatia reala si se ocupa cu alte bălării…
Dădeam scroll ca să ajung la zona de comentarii, fiind pregătită sa spun ca tot ce e în online e reflexia a tot ce e și în viața reala. Dar văd ca s-a spus deja, probabil cu toții resimțim asta. Lipsa educației unora ne ajunge peste tot… Dar noi să fim sănătoși, voioși și să ne atingă cât mai puțin treaba asta.
Educatia este o problema care se rasfrange asupra tuturor aspectelor vietii, de ce ar fi online-ul ferit? :(
Buna ziua!
Personal consider ca ne indreptam intr-o directie gresita in ceea ce priveste comunicarea online, practic, din nefericire, cunosc persoane care zilnic se logheaza si navigheaza pe diferite retele sociale, in dorinta de a identifica mici sau mari subiecte de barfa. Nu cred ca acesta a fost sau este scopul acestor medii de socializare online. Numai bine!
Mulțumim asemenea, aveti dreptate!
Faptul ca petreci timp online, te poate face sa fi mai rezervat, sa simti cu adevarat ce inseamna sa fi ceva mai rezervat si sa observi mai mult decat sa vorbesti, cel putin asa procedes eu cand sunt la calculator, observ totul chiar daca nu vorbesc.
E și asta o strategie :)