Nu mică mi-a fost mirarea zilele trecute, să-mi cadă în mâini niște articole, care tratează cu maximă seriozitate, ceea ce eu numesc de ani buni depresia post-vacanță. Se pare că, dacă eu am crezut că e o dambla de-a mea, născută din prea mult răsfăț, în termeni de specialitate, “boala” se numește sindromul post-concediu și este cât se poate de reală.
Manifestările sunt diverse și unii suferă pe bune, organismul se răzvrătește împotriva întoarcerii din vacanță/concediu, unii zac la pat cu febre musculare puternice apărute din senin (deci nu de la efort și drumeție), alții fac forme urâte de răceala (fără să fi luat un virus), pe unii durerile de cap îi țin săptămâni, vomită și au reacții alergice. Desigur, eu n-am pățit mai mult decât o stare de melancolie persistentă și o oboseală mai accentuată, dar treaba e mai pe bune decât aș fi putut să cred vreodată.
Bazele reale ale nebuniei de boală stau de cele mai multe ori în diferențele climatice pe care le interceptăm între vacanță și acasă, în ruperea de ritm și revenirea la rutină și uneori la accentuarea ei ajută și efectul jet lag-ului. Tot specialiștii spun că nu există o rețetă de a trata acest sindrom și că fiecare ar trebui ca după un an sau doi de “suferință” să-și găsească propriile remedii. Se mai specifică faptul că dacă acest tip de depresie/sindrom face ravagii, totuși, poate ceva este fundamental greșit în viața celui care îl manifestă atât de puternic, poate trebuie făcută o schimbare la nivel de viață personală sau profesională. Concediul/vacanța este o rupere de ritm, revenirea la ritmul obișnuit al vieții nu ar trebui chiar să ne îmbolnăvească așa de tare. Se recomandă ca în cazul în care simptomele o iau razna, să ne adresăm medicului.
Și pentru că este un subiect care chiar mă interesează, până la un articol viitor pe această temă, mă voi gândi cam ce putem face pentru a ne apăra de depresia/sindromul post-vacanță/concediu. Am deja conturate în minte câteva idei, mai ales că față de 2009, 2010, 2011, când țin minte că am suferit ca un câine în ploaie, la întoarcerea din vacanță, parcă anul trecut și anul acesta mi-a fost ceva mai bine. Deci sunt pe drumul cel bun, voi vorbi din experiență :)
Să aveți o duminică leneșă în care vă doresc să vă gândiți la vacanțele din această vară, cu maximă bucurie și confort psihic ;)
18 comentarii
dc iti vine sa crezi, marti am ajuns in arad si miercuri m-a chinuit TOATA ziua o durere de cap. am zis eu ca cluj va fi un buffer si a fost. sambata si duminica nu am fost buna de nimic, as fi stat doar in pat :(
plus ca inca-s nitel artagoasa.
meh, post vacation depression
Cum să nu cred? Mă recunosc de fapt! :P
Eu incerc mereu sa ma gandesc atat cat pot la urmatoarele vacante. Anul asta eram atat de cu capul in nori cand m-am intors de la mare, ca eram pe un pod si uitandu-ma la Sena m-am gandit: “Ia te uita, azi nu-s valuri mari, as putea sa fac o baie.” Pentru o secunda am uitat unde sunt.
Sa vezi cum e cand locuiesti in alta tara, cand ajungi in Romania iti ia macar o zi sa te obisnuiesti cu tot, daca nu ai fost de mult, si invers la fel. Abia astept articolul urmator, poate-poate se prinde vreun sfat si de mine.
Și eu mă gândesc la următoarele, ăsta e primul gând care să mai domolească nebunia, dar uneori nu este suficient… :D
Chiar exista asemenea “maladie”, depresia post vacanta. Am descoperit-o pe pielea mea imediat dupa prima iesire, in 2006, cand am fost la Paris. La intoarcere, cand am vazut diferentele dtpdv-nu le insir aici ca nu le este locul – dar si ca trebuie sa revin la “starea initiala” a vietii mele din Romania, m-am intristat, am suferit si de atunci am inceput sa am “nerabdarea” trecerii anului, pt. a veni iasasi vacanta de vara ca sa pot pleca. Bine, atunci depresia post-vacanta a fost acuta. Cu trecerea anilor, cu vacantele petrecute in afara, “boala” mea a devenit cronica. :) Le si spun prietenilor cand ma intorc faptul ca sunt in depresia post-vacanta. Si este f. adevarat: si eu am dureri de cap vreo 2 zile dupa fiecare revenire in Bucuresti, indiferent ca ma intorc din Grecia mea sau din vreun circuit european. Deci, exista, pt. ca este “probata” pe mine an de an. Si sunt convinsa ca apare la persoanele care sunt dependente de calatorii, care considera calatoriile lor un mod de viata…sub toate aspectele.
Apare poate mai pregnant la persoanele pasionate de travel, dar apare si la cei care au un concediu pe an si atât! Trebuie să fie terifiant să știi că nu mai pleci chiar niciunde timp de 365 de zile.. așa aș cădea și eu în depresie de acuma și nu m-ar mai scoate nimeni din ea :P
Experiente cu raceli, stari de voma si dureri de cap n-am avut pana acum dupa vacante, slava Domnului :))! Insa stari de melancolie si lipsa de chef cine nu are. Cine se intoarce din vacanta cu pofta de munca?! Eu n-am cunoscut pe nimeni!
Astept articolul cu remediile ;)!
Da, asa este! Vine și articolul cu remediile cât de curând ;)
Până acum n-am avut astfel de probleme, deşi am auzit de simptomele astea. Pe mine mă ajută mult faptul că atunci când mă întorc din vacanţă scriu cât mai repede despre locurile pe care le-am văzut, mă gândesc la ele, sortez pozele şi prelungesc astfel emoţiile de călătorie. Şi parcă aşa e mai uşoară acomodarea :)
Ah, daaaa… scrisul mă ajută și pe mine de numa, nu pot fără el, scriind mai trăiesc o dată vacanțele :*
Nu stiam ca exista chiar depresie post-vacanta. La fiecare sfarsit de vacanta ma gandesc cu nerabdare la urmatoarea plecare:)
Și eu, dar uneori nu ajută :))
Fetelor, stiti ce cred eu ca ne ajuta mai mult? Credinta si optimismul care, precum zice Scarlett ca “si maine e o zi…”si noi trebuie sa gandim pozitiv ca si anul viitor vom pleca hai-hui in vacante!!! :) Eu mai intai selectez pozele, le privesc de le invat pe dinafara :) Eu prefer sa se sedimenteze amintirile, sa se “coaca” mai bine si apoi ma apuc de scris…asa retraiesc clipele vacantei chiar si dupa mai mult timp…
Și eu, și eu… dar măi, tot e inevitabilă tristețea aia de final de vacanță :D
Eu am racit chiar in timpul concediului! Numai cu nasul in batista am stat intruna! :))) Simptome premature deci! =))
Exact :)) Am pățit-o și eu fix în Toscana… deci e CLAR! :P