Momentul de relaxare maximă al zilei (din timpul săptămânii de muncă, a se înţelege) este acela în care cu o cană de ceai fierbinte în mână mă aşez frumos în pat (da, acel pat după care tânjesc uneori de la 7 dimineaţa de când mă ridic din el), îmi iau laptop-ul în brate, sau cartea de pe noptieră, sau îmi pun filmul pe care doream să-l văd de câteva săptămăni şi am tot amânat şi… îmi permit să visez cu ochii încă deschişi. Pentru momentul ăla de la 9 sau 10 seara, merită să alerg toată ziua.
Acum să nu credeţi că în fiecare seară e la fel, uneori îmi beau ceaiul de seară muncind ceva, alteori îl beau în oraş dacă se întâmplă să ies, alteori poate chiar nu-l beau că am altceva de făcut şi uit să-l prepar, dar atunci când dau de serile acelea liniştite, ritualul ceaiului de la ora 9 (să zicem) nu poate lipsi. Şi ca totul să fie cât mai perfect mă mai inspir de pe la alţii, de pe la cei care fac din servirea ceaiului la pat un fel de “operă de artă modernă”… Ce ziceţi de o mică inspiraţie pentru seara aceasta? ;)
Noapte bună, pentru cei care şi-au băut ceaiul deja :)
8 comentarii
Noapte buna!:)
Inspiratia a ajuns si la mine, care brusc am simtit nevoia de un ceai aromat :)
Aaaah, ce imagini relaxante! Numai privindu-le si deja te simti mai bine! ;)
Chiar vroiam sa-mi fac un ceai! :-)
Sa refac stocul de ceai pentru week-end? Ca am ramas numai cu ceaiuri din plante :)
Asa tare mi-as dori si eu sa pot avea timpul necesar de un ceai cum o faceam la Galati. De cand cu mutarea la Bucuresti, nu am timp de nimic :( Vin acasa rupt, dar fac ceea ce imi place si asta ma tine in picioare. Promit ca in seara asta sa ies la un ceai cu un prieten :) Mi-ai facut pofta :D
Minunata relaxarea la un ceai….
Eu n-am ritual propriu-zis de baut ceaiul, la noi (ma refer la neam) e ca apa. E adevarat ca nu-i de loc varietatea linistitoare, ci cumplit de neagra. Eu percep ceaiul mai mult ca pe o cafea decat ca pe ceva pe care l-as bea inainte de culcare. :D.
Vladimir