Am plecat vineri dimineața la Oradea să-mi recuperez diploma de la modulul pedagogic și m-am întors seara târziu cu Claudia, Mana, Mădă și Deni. Știam că va urma o sâmbătă plină și chiar a fost având în vedere că pregăteam de multă vreme excursia pe Cheile Turzii. Niciunul din noi nu mai fusesem “pe Chei”, deci nerăbdarea era mare.
Am ajuns relativ rapid până la traseul ce trebuie urmat pe jos. Aici am aflat că dacă vrem să vizităm trebuie să plătim 3 lei de persoană (preț care practic nu includea nimic, nici ghid, nici măcar niște WC-uri ecologice, că deh…sunt pomi destui). Trecând peste acest impediment și mergând mai departe descoperi un peisaj superb, un traseu frumos și accesibil și te întrebi cum naiba de abia acum ai ajuns aici (?!)
Turiștii erau destui, alpiniștii suficienți cât să te facă să privești altfel înălțimile și creste care se cereau fotografiate. Era imposibil să nu-ți placă un astfel de traseu. Munte, apă și vegetație, cadrul perfect de drumeție.
Partea proastă e că am descoperit un alt obiectiv turistic minunat deloc exploatat, în afara de ghereta de unde se luau biletele și unde ai fi găsit o vedere sau ceva pliant cu Cheile, altceva nimic, nu tu un butic cu răcoritoare, nu tu un ceva cu chestii specifice locului. Eu înțeleg că natura e oricum frumoasă și fără astea dar…
Traseul se face cam în două ore, asta dacă nu ai cumva tocuri sau pantofi cu platforma de 10 cm, cum am văzut la o domniță ce tocmai se pregătea să urce ( Doamne ferește!). Când ajungi la capăt te poți odihni în poieniță sau poți face cale întorsă spre mașina parcată în soarele dogoritor (noroc cu clima, că altfel ne sufocam).
Ne-am întors prin Turda unde ne-am oprit să ne mai plimbăm. Apoi am intrat la o cofetărie cu aer de anii ’80 unde le-am dat de lucru doamnelor de acolo care probabil că n-au mai avut atâțea clienți de pe la inaugurare. Oricum, prăjitura a fost foarte bună, nota 10, vă recomand cu căldură o bucată de “Excelent”. Apoi poze în față la fântână, multe ca de obicei :D
Întorși în Cluj, dușați și anormali (având în vedere că abia ne mai mișcam de oboseală), am purces prin centru la vânat clădiri vechi (mulțumim Bogdan pentru detalii). Am vrut să ne mai așezăm și la o terasă, dar nu mai luau comenzi la ora aia. Asta ca să vă faceți o idee cam cât am umblat.
Degeaba ne-am luat o sticlă de Gin să socializăm acasă și să ne uităm la Scary Movie 4, n-a mai avut cine, am adormit lenm.
Cu toate astea nici ziua de azi n-a dus lipsă de activitate, dar despre asta mâine sau când o să fiu mai odihnită.
7 comentarii
Frumoase imagini!
O seara frumoasa iti doresc!
Cum Bia, ai uitat sa mentionezi showul facut de familia aia in jurul saracului catel, care nu vroia sa treaca un parau. Am impresia ca era cainele mai inteligent decat toti aia la un loc…:))). Da, in orice caz merita vizitate Cheile Turzii…chiar daca seara, nu mai apuci sa vezi decat primele 5 min din Scary Movie 4. :D
N-am uitat de faza cu cățelul ălă săracul….era mult prea tare. Am râs până la durere de burtă :)))
Cred că ar fi meritat un post separat :D
da, super faine cheile Turzii, pacat ca nu o venit si Flori, da i-am promis ca mai mergem odat pt ea, da …cred ca ma opresc la portiunea cu lanturi:D
daaa,deci catelul ala era mortal :)) si sa spunem pt toata lumea: cheile turzii is worth visiting dar numai cu un echipament corespunzator: apa muulta,una bucata trening,adidasi antiderapanti si ceva masa musculara(asta daca nu vrei ca alpinistii profesionisti sa treaca precum mig-urile pe langa tine) :))
Da fetelor, ma bucur că am văzut Cheile cu voi
:-*