Dacă încă mă citiți, știți că anul trecut a fost anul cu Eurotrip-ul! V-am îmbătat de cap cu el și de povestit mi-a rămas și pentru 2016 câte ceva :) Noroc că într-un final i-am dat de capăt, însă o restanță tot a rămas și scriu la ea la mine în minte încă din clipa în care făceam ultimii km de întoarcere spre casă. Mda, cred că nu părăsisem Slovacia încă și aveam trasate în memorie lucrurile pe care, de șlefuit și pus în pagină, le-am terminat doar azi…
Sper că nu o fi prea târziu pentru cei care plănuiesc un Eurotrip (sau hai să-i zicem Road Trip, de dragul termenului mai clar, că în definitv ce voi povesti se referă la orice trip de acest gen, nu doar la cele de pe bătrânul continent) anul acesta sau în viitorul apropiat și caută abitir informații pe internetul ăsta mai vast ca Pacificiul și mai greu de descifrat, uneori, ca Triunghiul Bermudelor.
În primul rând ar trebui să definim conceptul, pentru că mai nou am impresia că unii se referă la Road Trip și atunci când fac drumul București – Mamaia, iar alții zic că făcură un Eurotrip dacă au condus 1000 de km dintr-o bucată (gen Cluj – Praga, undeva la 935 de km). Însă eu când mă gândesc la un Road Trip am în minte un singur lucru și anume, cartea de căpătâi a generației beat, romanul picăresc, Pe drum (On the Road) a lui Jack Kerouac și acolo, “să te ții alergătură!”. Wikipedia zice și ea așa: “a long distance journey on the road, traveled by automobile” la care aș adăuga și o durată de minim 2 săptămâni (sincer, un Road Trip de anvergură nu poate dura 2 zile), peste 4, 5 țări traversate, cel puțin, câteva mii de km, mai multe locații de cazare, poate zeci de obiective vizitate și peste toate o documentare temeinică, un plan fără de care, mare minune să iasă ceva din genul acesta de vacanță. Poate tocmai din acest motiv, cred că de aici ar trebui începută orice idee de Road Trip ce ne încolțește în minte :
1. Planul întregului traseu (întregii vacanțe)
Planul este esențial. Îmi amintesc că noi am vrut să o mai luăm din loc, așa spre mai multe destinații europene, să le legăm între ele și să vedem ce putem aduce pe lângă (de prin apropiere) etc, dar nu aveam un punct de plecare și unul de sosire, nu aveam un element în jurul căruia să facem traseul. Acest element este cel mai important și poate din acest singur motiv nici nu s-a realizat traseul din prima. Nu trebuie să-l vedeți ca pe un punct terminus al călătoriei, ci e suficient să fie, să zicem “perla” deplasării și în jurul ei să gravitați cu toate detaliile. Noi am avut un obiectiv clar: a fost musai să fim la Praga pe 15 august și musai să fim înapoi la Cluj pe 23 august. Aveam deci “perla” și oarecum, ea ne-a adus și amplasarea temporală a traseului. Asta să zicem că nu e musai să o aveți, dar pe noi, de exemplu, ne-a ajutat mult în rezervarea cazărilor și poate că puțin ne-a și “urnit” în a corela o anumită dată cu un anumit loc. Poate fi obositor? Da, dar voi dezvolta câteva puncte mai jos.
2. Automobilul (cel mai bun prieten în acest gen de vacanță)
Nu exagerez deloc, e știută treaba că la Road Trip ai nevoie de mașină. Că poate în anumite nopți chiar vei dormi în ea, că ea te duce dintr-un punct în altul și e cam ca și calul lui Făt Frumos în toată afacerea asta. Inutil să-ți spun, deci, că tre’ să-i dai jeratec înainte de a-i da pedală. De exemplu, dacă n-ai, fă-i un casco pe o lună, că nu știi ce se poate întâmpla în 5000 de km, să zicem. Ok, nu știi ce se poate întâmpla nici în 100, dar totuși, n-ai vrea să te surprindă neplăcut pe la marginea unui oraș obscur din Albania, just sayin’. Este asigurarea de sănătate a mașinii tale! De verificarea tehnică nici nu mai încape vorba, e un fel de control medical înainte de vacanță, iar dacă tu îți iei ulei de plajă cu factor de protecție mai mare, schimbă-l și mașinii, culmea tot tie îți vei mulțumi. Nu uita de actele ei, așa cum nu uiți de ala tale, pune destul aer în pneuri, suficient carburant și dacă-i cazul, mai treci pe traseu pe la boxe. Nu te crede în vre’un Grand Prix și nu uita că de multe ori cu cât mergi mai încet cu atât ajungi mai departe.
3. Compania (pe cine iei cu tine în mașină pe o periodă nu foarte scurtă de timp)
Chiar dacă ți-s dragi toți prietenii, că deh, de asta ar cam trebui să-ți fie prieteni, sfatul meu este să nu mergeți mai mult de 4 într-o mașină, căci va fi un chin cumplit, mai ales pentru cei ce vor ocupa bancheta din spate. Dacă sunteți mai mulți cei care dorți să faceți acest traseu aș zice să vă orientați spre două mașini. Poate nu sună foarte aventuros, dar credeți-mă, mai primează și confortul uneori. Am circulat și 5 în mașină pe timp de vară și nu e deloc OK, ca să nu mai spun că din cauza căldurii, a oboselii sau a altor figuri de moment vă puteți trezi într-un tărăboi pe care nu-l doriți. A! și vă rog eu, nu luați cu voi persoane cu care nu rezonați în general, doar pentru că se vor diminua costurile, dacă sunteți mai mulți. N-are rost să vă stricați vacanța, mai ales că nu e vorba doar de sejur ci de un gen de vacanță activă, cu mult timp petrecut în grupul compact (cei ce ați plecat de acasă), unde colaborarea este vitală pentru bunul mers al lucrurilor.
4. Rezervările (cazarea în special)
Dacă planul e bine făcut cred că și rezervările ar trebui să fie la fel. Eu nu plec la drum fără rezervare de cazare. Poate mulți o fac, nu spun că eu fac bine și ei nu, dar ce doresc să spun cu asta este că uneori când conduci mult, oboseala se instalează și poate că îți face efectiv bine să știi unde te odihnești când scoți cheia din contact. Cam asta ar fi, în rest fiecare face cum consideră.
5. Bagajele
Piatră de încercare, mai ales pentru fete ar zice unii, dar să nu râdem, că eu am cam făcut-o de oaie, cum se spune. Normal că, mergând cu mașina și nefiind condiționată de spațiu (foarte tare, că am călătorit în doi), m-am trezit că, deși în plină vară, nu aveam haine suficient de adecvate la mine, deși n-am plecat în viața mea într-o vacanță cu mai multe haine în valiză ca în Eurotrip-ul de anul trecut. La Praga ne-a ajuns toamna de ne-a ieșit pe ochi cu ploi și frig, pe când în Germania și Ungaria ne-am trezit în cea mai cumplită caniculă din ultimii 30 de ani. Aș spune doar că vremea este înșelătoare indiferent de sezon și bine ar fi să avem la noi haine puține, dar diverse, decât 10 rochițe, 7 perechi de sandale și nicio pereche de colanți, ori nicio eșarfă… nu mai spun de nicio umbrelă, mai bine am gândi bagajul nu doar cu inima! Da! In august, din bagaj n-ar trebui să lipsească colanții, eșarfa și umbrela decât dacă nu cumva Road Trip-ul e la/pe Mediterană.
6. Oboseala
Inamicul numărul 1 al vacanțelor de acest gen, mai ales pentru șofer. Eurotrip-ul a fost una din cele mai faine vacanțe ale noastre, dar și cea mai obositoare dintre toate. Pe 24 august, în prima zi de lucru de după vacanță, eu aveam nevoie ca de aer de… o vacanță. Eram ruptă. Fericită, entuziasmată, cu tolba plină de povești și cardul plin de imagini memorabile, dar frântă. Era minunat dacă aveam parte de câteva zile de recuperare după 2 săptămâni de condus, vizitat și agitat, dar n-a fost să fie, căci n-am avut la dispoziție decât 3 săptămâni de concediu pe care am dorit să le fructificăm la maxim. Așa că, eu cred că, odată cu vârsta, modul în care te bucuri de o vacanță de acest tip se modifică și pentru mai târziu, cred că aș putea găsi acest gen de distracție… prea obositor…
7. Fast OR Slow
Aici totul depinde de timp, dar și de felul de a fi al fiecăruia. Eu cred că nu o să pot niciodată să fiu pe slow în vacanțe, că nu-i în ADN-ul meu, dar nu neg că pentru un Road Trip, slow ar fi perfect. Ai apuca mult mai bine să te bucuri de tot și de toate și desigur, nu te-ai întoarce acasă frânt, cum spuneam mai sus. La noi a fost pe fast și cred sincer că se putea mai bine…
8. Stocarea amintirilor
O vacanță de acest gen se va lăsa cu foarte multe poze. Ale mele sunt aici, nu toate, doar o mică parte din ele. Am făcut poze cu telefonul până ne-am urât, dar am avut și aparatul foto la noi. Merită să-l iei cu tine, căci eu încă mai cred că o poză cu telefonul e o poză cu telefonul și chiar nu cred că n-ai vrea să ai frumos undeva, imagini superbe cu toate acele locuri minunate prin care ai trecut (și vor fi probabil multe de tot). Ca să nu regreți mai târziu și să te gândești la “da oare când mai trec eu pe aici?” ia aparatul la tine, acumulatorii, un card de stocare mare, cablurile necesare să poți transfera imaginile pe laptop și cam asta este. Nu știu cum sunteți voi, dar pentru mine imaginile sunt importante, fotografiile sunt un must, iar acum orice referire (sau discuție) la o anume vacanță se ilustrează ca atare :)
9. Declarația de dependență
Deși obositoare încă de la planul bine pus la punct, o astfel de vacanță dă dependență. Pur și simplu mai vrei. Mai vrei să fii pe drum, mai vrei să urci la volan și să oprești acolo unde găsești un loc pe sufletul tău, acolo pe marginea drumului, dacă ai văzut un peisaj care ți-a tăiat respirația (gen Austrian postcards). După vacanța de anul trecut mă trezesc, așa, conducând prin Cluj și îmi vine să o tai din oraș până acolo unde locul îmi spune “ceva”. E un dor de ducă cumva mai explicit: vrei să apeși pedala, să te tot duci cu muzica dată tare spre un sentiment de libertare și fericire pe care l-ai obținut cândva și de la care ți-au rămas amintiri ca din pântecul mamei… Ah, ce chef am de un Road Trip! Uneori mă mai uit pe ofertele de la Tamicris Tours, să mă mai inspir la capitolul destinații europene…
10. Cele mai “inteligente” lucruri pe care le poți face pe drum (dacă Tu conduci):
- oprești unde vrei, când vrei, cât vrei și cu cine vrei (de exemplu să faci o poză)
- asculți muzica preferată (că ai drept de veto, dacă tu conduci) și cânți cât te țin plămânii (cumva la volan am voce mai bună, da frate, ce, unii cântă sub duș și n-am putut s-o pricep niciodată p’asta) :))
- ronțăi la volan câte ceva (preferata mea, înghețata) din plictiseală (de exemplu când traversezi Ungaria, câmpie 99,9%, peisaj deloc spectaculos), dar cu gândul la schimbarea dramatică a peisajului (cum intri în Austria)
- îi pui pe cei din mașină să facă poze…
- dacă toți cei din mașină dorm cu mâna rezemată de geamul deschis și normal tu ai butoanele pe volan/ușa, le ridici brusc geamul și le spui că te trage curentul
- pasagerul din dreapta (copilotul cică) este acolo ca să te servească pe tine (el știe, dar nu o recunoaște) deci, dacă vrei apă îl pui să-ți deschidă sticla, vrei șervețele, care se află aproape în portbagaj, îl pui să le ia din mers că îți lăcrimează ochii și nu mai vezi
- “nu, nu șervețelele astea… alealalte”
- îl pui să caute Radio România Actualități chiar dacă sunteți colo către Rostock
- voi de ce credeați că nu mi-e rău mie când conduc?? :)) altfel sunt o fată finuță (muhaha)
- totul este despre “having fun” la treaba asta, sper să mă credeți și să mai urcați cu mine în mașină :P
Vacanță plăcută tuturor, oriunde mergeți!
1 comentariu