Bratislava: 40 de ore + noaptea cea mai lungă

Later edit: Acest articol a fost publicat (cu mici modificicări de dimensiune) în Revista Ioana (februarie 2016).

O să-mi aduc aminte cu mult drag de Bratislava! Este un oraș atât de drăguț, cald și primitor, cum nici prin gând nu mi-a dat că ar fi. Totul a început de la “sunt doar 60 de km între Viena și Bratislava” și s-a transformat în ce puteți citi mai departe… I ❤ Bratislava! 

Alături de Ljubljana, văzută și ea tot anul trecut, este printre cele mai mici și noi capitale europene. La amândouă am văzut referiri de genul “Little Big City” și pe cât de little sunt pe atât parcă au rămas de Big la mine la inimă. Dacă Ljubljana a fost văzută destul de superficial, ei bine, Bratislava am văzut-o destul de aprofundat, fix în ultima zi din 2014 + noaptea aia de Revelion în care am adormit pe la 2 cu BBC-ul în fundal. Perfect mai fu’!

Deși am ajuns în micuța și cocheta capitală slovacă pe 30 decembrie după-masa, am lenevit în camera de hotel la greu și am ieșit abia a doua zi. Nu mi-e tipică atitudinea, dar am terminat anul pe minus la nivelul de energie. A doua zi însă, a fost una lumină, plus o noapte cu artificii, deci s-a compensat pe undeva.

Și pentru că nu-i totuși Parisul, a trebuit să sap puțin ca să văd “ce și cum” prin Bratislava. M-au ajutat foarte mult niște articole găsite întâmplător pe net, atunci când căutam disperată informații utile despre obiective, localuri și ce să faci pe acolo în noaptea dintre ani, atunci când tot omul are deja ceva plănuit pentru asta. Numai că e cam sărăcuță informația de pe net referitoare la capitala Slovaciei, așa că am avut un noroc chior să dau peste blogul Departe de casă și mai ales peste articolul Când ești în Bratislava, mănânci ca slovacii. Mană cerească, mii de mulțumiri!

Orele noastre la Bratislava au arătat cam așa: Pentru că ne-am cazat efectiv în pădure, da, Best Western-ul din Bratislava este în pădure la propriu, numai că este ca un parc, unde oamenii vin pentru activități de agrement (în fine, este și Turnul de televiziune acolo cu un foarte scump și popular restaurant rotitor și panoramic), nu ne-am fi descurcat fără mașină. Noroc că nu a părut a fi o problemă cu parcarea în centru. Pe 31 decembrie ne-am luat un bilet de parcare de la tonomat, am tot pus mărunți pe acolo și ne-am trezit că puteam parca oriunde în oraș până pe 2 ianuarie :) Așadar cu mașina de la hotel până în centru făceam cam 10 minute. Floare la ureche!

Din ce mi-am dat eu seama, Bratislava are centrul cam împărțit în două. Centrul istoric cu toate obiectivele turistice majore (zona 1) și partea cu cele mai în vogă localuri din Bratislava (zona 2). Peste toate, veghează falnic și extrem de bine întreținut, Castelul Bratislava, pe care îl vezi cam din orice punct din oraș. Cum am luat-o noi așa de la parcare, am ajuns undeva în zona 2 pentru început, numai bine pentru că era dimineață și aveam nevoie urgentă de mic dejun super sațios, căci pentru cină deja avea Clau un plan la un local ales în prealabil. Așa am ajuns noi la Gorila.sk Urban Space, un local MINUNAT, despre care aș povesti mai multe, dacă n-ar fi promis Clau și în acest caz un articol despre mâncarea și locurile în care poți testa cultura culinară slovacă. A fost de-a dreptul impresionat, deci îi las lui plăcerea pentru când se va mobiliza.

După ce ne-am încălzit cu micul dejun, am purces spre vizitare. Ce poți vizita la Bratislava? Un centru mic și de-a dreptul superb! Vă plac locurile intime, care să emane siguranță, inedit și romantism? Da? Atunci trebuie să ajungeți la Bratislava! Unde mai pui că toate acoperișurile aveau zăpadă, niște baloane zburau prin aer, nu știu de pe unde, iar lumea părea foarte veselă… Un prim contact fooooarte pozitiv…

Partea bună este că Bratislava e genul de oraș pe care îl poți vedea lejer într-o zi, fără să simți că alergi, fără să-ți bifezi lista de obiective ca pe cea de cumpărături la piață. Nu mai țin minte de câtă vreme n-am mai văzut un oraș așa de… în slow motion. Am început din Hlavné námestie (Piata Centrala), unde pregăteau concertele de Revelion. Aici se găsesc Fântâna Roland și Primăria Veche (turnul ei în prima imagine), iar la colț de stradă dai de unul din simbolurile orașului (câteva statui interesante cu povești uluitoare): Schöner Náci (Omul care salută), iar dacă cotești pe stradă la stânga dai de Cumil (man at work, cum mai este cunoscut). Cel mai bun lucru pe care îl poți face din acest punct este să rătăcești pe străduțe și ele te conduc la toate obiectivele pe care merită să le vezi. Noi asta am făcut și din străduță în străduță a luat-o spre Castelul Bratislava.

Dar până să ajungem la el, am dat nas în nas pe un cer incredibil de senin cu Domul Bratislavei, Catedrala Sf. Martin, mai frumoasă parcă pe interior decât la exterior și unde se lucra de zor la montat reflectoare și microfoane pentru că televiziunea publică urma să transmită în direct Slujba de Anul Nou. Foarte mult respect au slovacii pentru catedrala asta, cică nu știu câți regi s-au încoronat aici pe la 1800 și ceva. Dacă este să-i bag de vină cu ceva, ei bine, nu consider că e foarte bine pusă în valoare, dar mă rog, eu am o problemă cu asta, consider că nici Domnul din Florența nu e foarte bine pus în valoare, datorită amplasării. Însă cu siguranță, treburile astea au de-a face cu ce s-a construit ulterior în jurul lor, căci atunci când au fost ridicate, au fost fără doar și poate piese centrale ale urbilor lor.

Vis a vis de catedrală, dacă treci șoseaua principală ce dă în unul din podurile de peste Dunăre (după cum știți Bratislava e capitală pe Dunăre) se află Castelul Bratislava, cel prezent în toate filmulețe de promovare, vederi și pliante. Este foarte frumos, îl pot promova cu brio, au ce și de ce. Este extrem de bine îngrijit, vizitat și apreciat. În plus, n-ai cum ajunge aici fără să vezi Bratislava și Dunărea de pe meterezele lui. Mie mi-a plăcut la nebunie, am stat ceva vreme în parcul de la baza lui hlizindu-ne și jucându-ne în zăpadă de zici că aveam 15 ani. Va rămâne cea mai puternică amintire de la Bratislava, alături de cea mai frumoasă căniță suvenir pe care mi-am adus-o de undeva până acum și care, dimineață de dimineață începe ziua alături de mine.

De sus de la Castel, se vede cel mai bine UFO Bridge, cunoscut mai ales pentru restaurantul SF. ridicat deasupra lui. E nebunie mare cu restaurantele la înălțime din Bratislava și acesta, la fel ca cel din Turnul de televiziune, este la mare căutare, rezervările pentru o masă aici sunt făcute cu multe luni înainte și mă gândeam sincer cât o fi costat acolo sus noaptea de Revelion, sau cum s-or vedea de acolo artificiile?!

Proaspăt coborâți de la Castel, după o altă rătăcire pe străduțe, plimbat pe o pietonală frumoasă ce are ca punct final Teatrul de stat și Opera, pe care oricine le dă ca reper când întrebi orice (am fost surprinsă, căci asta m-a făcut să cred că sunt cu adevărat frecventate), ne-a rupt foamea. Să știți de la mine că frig + umblat creanga = foame de lup, altfel nu știu de ce am fost atât de înfometată prin Slovacia. Adevărul este au mâncare bună, nu foarte scumpă și diversă. Eu am avut în cap și mai apoi în stomac o porție de bryndzové halusky so slaninkou, servite la Prasna Basta, un local cu specific slovac în apropierea singurei porți a cetății vechi, care  a mai rămas în picioare, Michalská brána. Am căutat ceva localul, dar și când l-am găsit nu ne-am mai dat plecați.

Totuși am făcut-o pentru a ajunge în cameră să ne odinim și să ne încălzim puțin, ca mai apoi să putem ieși la artificii. Am întâmpinat anul 2015 pe malul Dunării, unde de pe o barjă, am văzut unul din cele mai frumoase focuri de artificii din viața mea. Dintr-un motiv necunoscut mi-au dat lacrimile, parcă am văzut o poveste scrisă pe cer în ritmul Simfoniilor lui Beethoven (pe bune, chiar aceasta a fost coloana sonoră pe care am intrat în Noul An). În drum spre mașină am putut vedea toată pofta de viață de slovacilor și am rămas impresionată, un popor de oameni tineri și veseli care petrec de zici că ar fi ultima oră din viața lor… Cozi la intrarea în localuri, domnițe în rochițe la -5 grade, veselie, râsete și voie bună, dar nimic obscen și deplasat…

Cu toate că m-am întins mult cu acest articol, mai trebuie să vă spun că n-am văzut chiar tot în Bratislava, de exemplu Biserica Albastră sau Castelul Devin (puțin în afara orașului), ceea ce consider a fi un semn pentru a mă întoarce. Și vă spun foarte sincer că tare mi-ar plăcea să văd Bratislava și într-o zi de primăvară, cu copaci în floare și soare, mult, mult soare… Ďakujem, Bratislava!