N-am mai scris de multă vreme despre un film, dar uite că cel văzut aseară m-a pus pe gânduri și m-a făcut să scriu. Mi-a plăcut. Punct. Nu e de travel, nu e pe atât de profund pe cât vrea titlul să transmită, dar are atât de multe mesaje bune în el încât, e film de văzut și de revăzut până îl pricepem până la capăt.
Silver lining înseamnă (nu e o traducere exactă) să vezi partea plină a paharului. Mereu. Să vezi acele lucruri bune care ți se întâmplă în viață și calea cărora trebuie să o iei dacă vrei să fii optimist și să nu cazi în depresie. Pentru că altfel poți cădea foarte ușor, e o linie fină, granița aproape că nu există și mulți nu fac față. Oricine poate deraia oricând, de la orice, eu, tu, oricine. Desigur, ne lovim de metaforic și aici, ce să facem? Asta este călătoria pe care o avem de dus… Să știți că eu am înțeles foarte greu titlul acestui film, l-am întors pe toate părțile și într-un final, către dimineață așa, am zis “bingo, asta e!”. Da, asta face un film bun, să te gândești la el toată noaptea după seara în care l-ai văzut.
Filmul e nominalizat la Oscar. Actorii principali sunt și ei nominalizați la Oscar, dar cu toate astea nu mai cred de mult în faptul că o nominalizare la Oscar poate face ca un film să fie considerat din start bun. Nu! Acesta însă este bun și faza cu Oscarul este doar că, dacă nu ajungea nominalizat poate nu auzeam atât de repede de el. Deci e și ăsta un bine.
Trei actori fac niște roluri atât de bune încât pentru doi dintre ei s-ar putea să fie rolul vieții lor. Mă refer la protagoniști: Bradley Cooper (Pat) și Jennifer Lawrence (Tiffany), cu Robert De Niro în rol secundar, dar un rol magistral. Pat iese de la “spitalul de boli psihice”, după ce a petrecut 8 luni sub tratament. A intrat acolo pentru că l-a snopit în bătaie pe amantul soției sale (i-a prins în duș, făcând amor pe melodia de la nunta lor). Groaznic! Îl bate pe ăla măr, nevasta îi pleacă înspăimântată, iar el intră în depresie. Apoi în terapie. Maică-sa îl scoate de la spital pe propria răspundere și îl aduce în casa părintească.
La scurt timp o cunoaște pe Tiffany, sora nevestei unui prieten bun și cunoștință a soției sale, Nikki. În acest timp, Pat face tot ce poate să arate că s-a vindecat, deși este evident că nu și vrea să facă pe dracu în patru să se împace cu nevasta care l-a înșelat (știu, și mie mi-a fost greu să pricep). Tiffany este în depresie după moartea soțului ei, e o depresie cum n-ați mai întâlnit, dar sunt sigură că ați vrea, face sex cu tot ce prinde (am râs cu lacrimi la faza în care îi spune lui Pat). Astfel accentele de comedie neagră se simt peste tot. Și totuși e mai mult de atât.
Totul culminează cu un pact total aiurea între cei doi protagoniști. Pat are restricție și nu are voie să se apropie de fosta nevastă ca va fi arestat. Nu are voie să o sune, să o caute sau să ii scrie. Totuși o convinge pe Tiffany să-i aducă acesteia o scrisoare de la el. În schimb Tiffany vrea ca el să o ajute, fiindu-i partener la un concurs de dans. Ce iese de aici e fenomenal. Nu vă mai povestesc, dar vă invit la film.
Interesante sunt anumite aspecte ce țin de normalitate (ce e normal și ce nu? cine stabilește? cât e normă socială și cât e defect psihic? etc) și de depresie. Este un film cu un mesaj tulburător dincolo de orice: depresia este o boală, dar “spitalul de nebuni” nu este mereu o soluție fie și din simplul motiv că sunt mai mulți “nebuni” în afara lui decât înăuntru. De exemplu tatăl lui Pat este vizibil cu sindromul obsesiv compulsiv la el. Are convingerea că echipa sa favorită va câștiga meciurile dacă el își freacă o batistă între degete, sau dacă cele 3 telecomenzi stau aliniate într-un anumit fel. E teroare, dacă lucrurile stau altfel :)
Pe de altă parte filmul propune tema “nebuniei” în doi. Se amplifică sau se împarte? E foarte intersant și acest aspect și ține de o altă latură a filmului ce poate da, mai ales la final într-o comedie romantică. Numai că nimic nu e romantic de fapt, dar totul poate fi romanțat dacă dorim. Vă “supeRecomand” filmul ;)
18 comentarii
Si eu am auzit numai de bine de filmul acesta, dar inca nu am avut ocazia sa-l vad. Dupa ce am mai citit si recenzia ta, mi-a fost clar ca trebuie sa-mi fac timp sa-l vad.
N-am vazut filmul, dar mie, poate din cauza sufletului rus, reactiile tipului mi se par de o normalitate care bate in banalitate. Exact asa as face si eu. Desi imi place sa cred despre mine ca-s foarte deschis la creieri si n-am probleme cu libertatile intr-o relatie, totusi sa imi gasesc femeia agata de gatul unuia la dus…pe melodia noastra/prosopul nostru/etc l-as snopi pe ala de l-as baga in spital si ar ramane cu sechele. Mai mult, ma indoiesc ca ea ar astepta alta reactie din partea mea :D. Dar mai zic ca nu s-ar speria DE mine, ci pentru ala si eventual pentru potentialitatea de a ajunge eu la puscarie si amorezul la morga.
Si tot la fel ca el as vrea-o inapoi. Fara dubiu. Eu nu vad ce e ciudat aici! Adica dupa ce imparti atata cu o femeie pe care te lauzi ca o iubesti apoi o abandonezi doar fiindca a facut amor cu altul?? Hai sa fim seriosi, dragostea nu se reduce la atat. Aia, ce simti cand o vezi la dus cu altul, e orgoliu personal ranit. Si daca orgoliul ranit e mai mare decat legatura pe care o simti si imparti cu femeia aia, pai e clar ca nu o iubesti. Te iubesti pe tine mai tare. Numai in filmele proastele de Hollywood (fiindca nu vreau sa cred ca toti americanii sunt atat de infantili si naivi pe cat ii prezinta astia cu filmele lor) de unde ieri se iubeau de nu-si inchipuiau lumea unul fara altul, ajung sa se urasca cu spume imediat cum calca unul stramb. Pai aia n-a fost dragoste daca se duce asa…ca fumul. Mai nou insa multa lume ea exemplu din povestioarele hollywoodiene si devin instrasigenti exact acolo unde nu trebuie si unde trebuie sa ai rabdare. Curiozitatea sexuala e si normala si puternica si greu de tinut sub control. Tocmai de aia iertabila.
Oricum, in ce ma priveste, pentru mine e MULT MAI PUTIN dureros sa ma insele femeia pe muzica noastra in baie decat sa o pierd definitiv. A doua e sfarsitul lumii. Prima, sigur, m-ar durea ca orgoliu am si eu. Dar de aia exista ala, amorezul, acolo “la dus”, nuuuu? Pentru refulare! :))
Dar clar am sa vad filmul :)). Promite!
P.S: eu zic ca nevasta-sa se saturase de el si a zis “bog da proste” cand a fost prinsa. Din cauza reactiei tipului a putut sa pozeze intr-un PTSD dramatic de femeie sensibila speriata de reactiile animalice ale mascului si sa aiba un pretext ideal sa iasa din afacere… :)
@Andra: eu zic că o să-ți placă :P te rog să-mi zici ce impresie ți-a lăsat…
@Vladimir: ca de obicei, permitem să îți spun că ești grozav când te descrii, mi te și imaginez deși nu te cunosc, cred că cei din grupul tău de prieteni se simt tare bine în compania ta (așa cred din ceea ce ai avut de spus în numeroase rânduri)… :))
Acum, lăsând la o parte libertatea într-o relație, cred că totuși nu ai de unde să știi ce ai ierta și cât ai ierta, dacă nu ai fi pus pe bune într-o situație ca cea din film. Pe de altă parte sună de-a dreptul reconfortant să știi că există bărbați care lăsă dracului orgoliu de mascul alfa și recunosc că “mai bine mă înșeli, decât să mă părăsești”. Mulți gândesc așa și totuși orgoliul învinge. A! Oricum, bărbații iartă mai ușor ca femeile, pentru că bărbații sunt pur și simplu sunt “ființe” cu suflet mai bun ca femeile (care femeie nu o recunoaște e ipocrită rău)…
Totuși vezi filmul, s-ar putea să mai ai lucruri de spus :)
Pare interesant si chiar am auzit de el. O sa-l vad si eu cu siguranta. Multumesc de recomandare Bia! :*
@Larisa: cu plăcere, draga mea :*
si eu m am apucat de vazut filmele nominalizate, desi vb ta, nu e mereu cel mai bun criteriu. de ex Avatar sau The Hurt Locker. nu mi place fata asta, J Lawrence nici sa ma bati, nu stiu de ce. mi am propus sa vad Lincoln si tot zic ca ma uit la les Miserables
Pe mine m-ai convins sa il vad…am sa il caut si eu si am sa il cer la descarcat! :)
Cat despre experienta de viata si situatii asemanatoare , unii chiar vorbesc din propriile experiente , crede-ma! ;)
@Miky: și eu vreau să le văd pe alea, dar după Django, Beasts of the Southern Wild, Flight și Amour ;)
@Ana: te cred și acelea sunt părerile cele mai de luat în seamă, abia aștept să citesc ce ai de spus despre acest film :* >D<
L-am vazut si eu azi… A fost chiar frumos. Ea nu mi se pare decat putin sarita de pe fix in conditiile in care multi dintre noi sunt, intr-un fel sau altul si are circumstante atenuante. Actrita, o surpriza, am vazut-o in Hunger Games iar aici un rol total diferit, a fost super.
El, hmm..cred ca sunt de acord cu Vlad :D. Fain cum joaca, o privire foarte expresiva.
Si vb ta, este de revazut.
Mi-a placut ca a fost abordata dragostea si altfel.
@Alice: mă bucur mult că ți-a plăcut >D< :*
am vazut doar o bucatica de film, dar promite. revin cu impresii, multumesc de recomandare :)
@aA: cu mare plăcere, sper să-ți placă pe cât mi-a plăcut mie :*
Filmul este extraordinar , iar Jennifer Lawrence care joaca incredibil la cei 22 de ani ai ei (99% va lua Oscarul pt acest rol) este cu siguranta un nume de care se va mai auzi mult timp de acum incolo !
Amazing !
@Scouse: da este! vedem pe 24 februarie cine ia Oscarul, m-as bucura si eu pentru Jennifer :)