Să nu ne punem inimile de zahăr doar pe brad…

În noaptea de Crăciun am dormit tare puțin și asta nu pentru că Albert nu m-ar fi lăsat să dorm, cum ați putea crede, ba chiar ne-a lăsat o noapte faină și caldă, cu liniște și zâmbete minunate în somn, însă după ce băieții au adormit, eu mi‑am întors pe toate părțile atât corpul cât și inima. Era primul Crăciun în 3 și m-am gândit serios dacă eram capabilă “să-l fac” memorabil, de neuitat pentru copilul nostru, pentru noi doi, pentru familiile noastre extinse, căci poate (sigur) Albert nu-și va aminti conștient cum a fost primul lui Crăciun (deși pozele vor reconstrui pentru el povestea peste ani), dar noi nu vom mai avea niciodată acest prim Crăciun de care să ne bucurăm exact în momentul în care se petrece. Așa că da și o inimă prea plină poate da insomnii în cele mai neașteptate momente :)

Citește mai departe