Ca să fiu sinceră până la capăt, nu cred că am avut habar despre cum se va termina vacanța noastră de vară de anul acesta :) Unele lucruri s-au schimbat din mers și nu mai puteam fi 100% sigură că ultima oprire va fi Maribor, dar având în vedere că planul inițial era să ne întoarcem prin Slovenia, pe la jumătatea vacanței am rezervat totuși camere la Maribor. Mai apoi lucrurile s-au aranjat de la sine…
… și câteva ore petrecute în capitala Sloveniei, în locul în care încă de pe 20 august toamna mi-a șoptit că e aproape. Nu m-am entuziasmat! N-au fost mai mult de 19 grade, puțin după mijocul lui august în Ljubljana, iar noi eram înveșmântați în straie de litoral croat, nu de alta, dar capitala Sloveniei se afla cam la două ore de Opatija cea însorită și cu aer monegasc… Ce a ieșit din întâlnirea asta inopinată cu toamna, vedeți mai jos…
Popasul de la Opatija a venit ca un bonus la vacanța noastră croată, albastră și mai istriană de felul ei. Eram pe drumul spre Slovenia când am hotărât să ne oprim să vedem Villa Angiolina și să ne luăm “la revedere” de la mare așa cum ar trebui, adică de pe o faleză superbă, cu vântul în păr, sau cu părul în vânt, ambele variante fiind pe placul meu :) N-am avut nicio așteptare, asta pentru că nu mai văzusem poze din Opatija (și a fost fenomenal așa), auzisem doar vorbe: că ar fi frumos, că ar fi mai luxos (cel mai luxos din Croația) și că dacă sunt în zonă, bine ar fi să opresc… În continuare o să descoperiți prin cuvinte și imagini, cât de bine am făcut că am oprit…
Profit azi de o după amiază relativ mai liberă (liberă de la treburile cu care se ocupă mintea mea inclusiv când corpul e în repaus) și vă povestesc despre unul din cele mai frumoase și mai “must see” destinații turistice din Europa. Ușor nu este, căci desigur, ați citit zeci, poate chiar sute de articole pe tema Parcului Plitvicka, iar să aduc eu ceva nou aici e ca și cum m-aș pune să rescriu “Luceafărul”. Însă, oricum nu puteam trece prin Croația și să nu opresc la Plitvicka, deci era clar că se va lăsa cu o poveste…
Pe lângă Beijing și alte locuri de care a mai povestit Clau în articolele trecute despre China, a reușit într-o zi superbă de primăvară chineză cu 35 de grade, să ajungă și la Tianjin. Eu auzisem de el acu’s câțiva ani cu ocazia CM de gimnastică. Știam că este un oraș imens (ca în China tot ce e mare e cu adevărat mare), dar faptul că se află foarte aproape de Beijing face ca el să pară un loc mult mai mic decât în realitate. Azi am ales să vă arat 15 imagini din orașul acesta, care mi-a plăcut foarte mult… vizual, parcă mai mult ca uriașa capitală chineză.
15 septembrie! Mă emoționez de zici că am copil la școală sau nu am terminat-o eu încă :) Îmi place, are ceva ziua asta, ceva atât de special încât nu credeam să-i fie răpit farmecul, niciodată. Și totuși…
… și mai era și duminică, din câte îmi amintesc că mi-a spus Maica. Știi ce se spune despre oamenii născuți în zi de Sărbătoare? Că vin un har special și cu un suflet deosebit, că vor suferi mult, dar se vor înălța prin iubire…
