Călătoria cu trenul… prin România (în special)

tren2Ăsta-i genul de articol care îmi stătea pe limbă de ceva vreme, dar nu l-am vărsat pe blog. A fost însă suficient să citesc articolul lui Alex despre cum i-a fost întoarcerea în România, după tura prin Europa, ca să îmi spun că e momentul să-l scriu.

Mie îmi place cu trenul. Clau adoră trenul. Prin Italia și Franța am călătorit doar cu trenul. Când eram mici, amândoi, ne făceam trasee imaginare cu trenul prin județul Arad, ne cumpăram Mersul Trenurilor, ca să‑l avem și să putem visa.

Îmi place pentru că este  mijlocul de transport (alături de avion) unde mie nu mi-e rău deloc. Pune-mă pe autobuz, microbuz, autocar, mașină mai mult sau mai puțin mică și uite că mi-ai distrus călătoria. Bineînțeles treaba cu mașina și-a găsit rezolvarea, mi-am luat permis acu’s 10 ani și de atunci 7 i-am petrecut la volan. La volan nu mi-e rău nici după 1000 de km făcuți într-o zi. Revenind însă la tren, trenul e mișo din multe puncte de vedere. Desigur, mai puțin în România.

Citește mai departe