5 februarie 2013

Un surâs în plină… vară*

Aseară am adormit la pe 10 jumate. Dacă e astenia de primăvară îi zic de pe acum, să se tot ducă :) M-am trezit la 7 jumate, Clau a dat draperiile și l-am întrebat dacă e ceață. Nu era, erau doar nori plumburii și părea o vreme… călduță. Doar că repede am realizat că e încă februarie și nu poate fi o vreme călduță, iar eu vreau vara cu toată inima și mai e mult până la ea… M-am deprimat și la fel ca și Goe, mi-am zis: “eu vreau să vie!” :)

Însă spre deosebire de personajele lui Caragiale eu am capacitatea să fac ca ceva “să vie” măcar în visele mele. Și am zâmbit pentru câteva secunde unor amintiri dragi, nu foarte îndepărtate, pe când mă bălăceam în ape ireal de albastre și mă bucuram de cel mai frumos soare care îmi putea atinge pielea. Soarele Greciei. E ciudat și oarecum nedrept să mă gândesc la Grecia atât de rar și să pomenesc atât de des de Italia sau Franța. Știu că cele două sunt la inima mea, dar cum ar putea Grecia să nu fie? Cred că singurul ei dezavantaj este că am vizitat-o o singură dată. Oare îmi voi putea lua revanșa cândva și să mă întorc? Pentru un sejur măcar? Cer prea mult? V-am zis doar că să văd marea e pe lista asta undeva foarte sus. Mi-e dor de mare și se pare că nu-s singura, o fi tot iarnă, dar am citit pe la alți prieteni pe bloguri ori simple și atât de grăitoare statusuri pe Facebook “mi-e dor să văd marea/ să o aud/să o simt etc…”

Așa că surâsul meu în plină vară (*de la filmul cu același nume) sunt câteva imagini din Corfu, singurul loc din Grecia în care am ajuns și despre care puteți citi aici. Îmi dădui pentru a mia oară seama că în 2010 n-am prea fost slobodă la gură, am fost în două locuri fantastice, Corfu și Roma și cred că sunt destinațiile despre care am scris cel mai puțin cu putință, asta neînsemnând că nu m-am bucurat de aceste locații, ba pot spune că au fost printre cele mai cele.