Nu a fost cel mai bun an nici din punctul de vedere al lecturilor, dar îmi place să vorbesc despre anul 2012 în cărțile pe care le-am respirat, ceaiurile pe care le-am savurat și gândurile care m-au tulburat. E o duminică perfectă, perfectă pentru așa ceva. Mi-am propus un număr inițial de 80 de titluri (așa a fost 2009, că cele 100 de titluri din 2010 nu le voi mai pupa niciodată). Am țintit prea sus, ideea este că acum pargurg cea de-a 50-a carte a anului 2012 și cred că aici mă voi opri. Nu ar mai fi timp fizic de mai mult, deși, dacă se ivește ocazia unei cărți în plus nu voi spune pas. Desigur, calitatea și nu cantitatea contează, așa că vă pot spune că iubesc cărțile pe care le-am parcurs deja.
Sunt titluri superbe ce mi-au ajuns în mâini și de acolo direct în suflet, am parcurs pagini memorabile, am trăit aventuri de neimaginat, am citit febril și în picioare anumite finaluri, altele le-am savurat și de câte 3 ori ca să le pot pătrunde înțelesul mai bine. Am dormit la cap cu femei curajoase și bărbați romantici, oameni de calitate cu vise mari și strălucitoare, m-am trezit alături de povești adevărate și vise trăite de ființe ca mine… Am râs și am plâns alături de personaje în a căror viață aș fi vrut să mă implic activ, am sufertit și m-am bucurat pentru oameni reali ce au avut ideea de a se transforma pe ei într-o carte și am cuprins înțelesuri din viețile unora, pe care nu au fost capabili de a le înțelege ei înșiși, trăindu-le. Lista e aici și e încă deschisă… Am primit cărți de la multe edituri și librării cărora le mulțumesc pentru că mi-au alimentat nebunia cititului. Găsiți aici toți colaboratorii și sper ca la anul care vine să comunic cu ei tot mai bine, iar ei să fie tot la fel de atenți la nevoile mele.
N-am băut în viața mea atâta ceai ca anul acesta. Am iubit ceaiul mereu, dar să ajung să beau și câte 4 căni pe zi, nu s-a mai întâmplat până acum. Mi-am și cumpărat multe ceaiuri, aproape că pot spune că am un dulăpior întreg dedicat lor. Am început anul 2012 prin a descoperi ceaiurile Sir Edward și Lord Nelson (ambele procurate din lanțul de magazine Lidl). Sir Edward’s Tea de mentă este cel mai adevărat ceai de mentă din câte am băut. A! Eu nu beau ceaiuri de fructe de aceea mă refer aici doar la ceaiurile din plante.
Foarte sus în top stă ceaiul verde chinezesc fără care nu mă prinzi în casă, dar la fel de sus stă și cel de tei, sunătoare, mușețel și salvie. O descoperire sublimă a fost ceaiul de vanilie. Inițial mi-am cumpărat o combinație de la Fares (ceai verde, lămâie și vanilie), dar apoi am trecut la Lord Nelson de vanilie pură, poate cel mai relaxant ceai din câte există.
Cu o carte în brațe și un ceai pe noptieră am încercat să văd viața mai roz, căci anul nu a fost dintre cele mai ușoare. Ba chiar au existat momente urâte (și nu o spun pentru că anul a venit după un 2011 mai bun ci o spun pentru că 2012 a adus și momente cumplit de triste). Că au fost și evenimente care m-au înălțat, DA! au fost și mulțumesc Cerului pentru ele… Am evadat de multe ori din realitatea apăsătoare cu o poveste în brațe și mi-am însușit-o rapid și determinat. Am îndulcit amarul cotidian cu izul vaniliei sau al teiului și chiar am simțit că viața are alt gust cu un ceai fierbinte alături și se vede altfel trecută prin filtrul unor personaje de efect.
Dar cel mai bine este să nu mă plâng pentru 2012… pentru că nu vreau, nu pentru că nu aș putea :) La voi cum a fost?
