Cea mai bună călătorie începe cu o răsucire a cheii de contact

1986 – Dacia 1310 Bleu Ciel – 2 părinți tineri, un șofer cu 3 luni vechime și un copil de nici 2 ani care vomita pe bancheta din spate plecau la mare… la Marea Neagra :)

1988 – Dacia 1310 Bleu Ciel – 4 părinți, un șofer cu 2 ani și trei luni vechime și 3 copii care vomitau pe rând, au plecat toți înghesuiți spre Borsec și Durău, la Cheile Bicazului ne-am coborât că nu putea mașina urca așa… încărcată.

Așa au început călătoriile mele pe 4 roți, cu ai mei prin țară, în lung și-n lat, așa că era o chestiune de timp până să-mi doresc să urc eu la volan și să plec. Mi-am luat permisul la 18 ani, am învățat să conduc pe o Dacia 1310 Gri, apoi m-am șlefuit pe Loganul Albastru al mamei, fără servo, iar de 4 ani am o nouă prietenă, iubire mare, o Kia Rio neagra. Eu sunt Bia cu Kia și a văzut Kia până acum peste 65.000 de km. O iubesc pentru că nu mi-a făcut probleme, dar și pentru că la volanul ei nu mi-e rău, în rest nu mă simt bine deloc în niciun mijloc de transport cu 4 roți. Deci la mine a călători cu mașina e frumos dacă eu sunt șoferul (distanțele scurte nu se pun).

Am făcut multe vacanțe cu Kia și am învățat multe pe parcursul lor, deja sunt în momentul în care dacă mă provoci, în doi timpi și trei mișcări, merg cu tine până la Paris, dacă plătești tu benzina :) Mașina chiar mi-a oferit libertatea de mișcare de care am avut nevoie și cred că a contribuit mult la visul meu de a călători. Am stabilit recorduri personale împreună, am străbătut România într-o singură zi: Constanța-Ineu, am “făcut” Transfăgărășanul, m-a ajutat la un job chiar mai mult decăt ar fi fost nevoie, m-a plimbat și purtat ziua pe unde visam eu noaptea. O iubesc și cred că m-aș îmbolnăvi de ar păți ceva: avantaj EA, mă duce fără să rezerv bilet înainte și mă ia de la scară: avantaj EU.

Cea mai lungă călătorie pe care am făcut-o împreună a fost de la Ineu și până în Corfu, în Grecia, aici am suferit cel mai mult pentru ea, căci strazile din Corfu îți dădeau impresia că mereu conduci pe contrasens, atât de strâmtuțe erau. A fost o minune că am ajuns cu ea înapoi fără nicio rană, dar cu full casco și tot am tremurat de câteva ori când îmi pliam oglinda să pot trece pe lângă alte mașini. Însă acum asta e doar o altă poveste frumoasă de spus.

Nu știu dacă mașina chiar este mijlocul meu de transport preferat, dar cert este că o fi mijlocul de transport cu care am călătorit cel mai mult și cel mai des și în timp mi-am câștigat lângă ea o încredere desăvârșită în “a ajunge la destinație”. Ca pentru orice alt mijloc de transport și pentru mașină putem găsi laturi negative, dar prefer să vorbesc mereu despre cele pozitive, căci sunt singurele care par a mă ajuta la ceva. Vorba lui Blaga, nu trebuie să luminăm întunericul ca să-l vedem, nu?

Îmi place uneori, mai ales la final de săptămână, să mă trezesc cu dorul de ducă foarte aproape de clipa în care deschid ochii. Atunci ne urcăm în mașină și o luăm pe unde apucăm, am făcut asta de multe ori și ne-am simți de fiecare dată bine. Normal, ai nevoie de multă răbdare la volan, ai nevoie de atenție și de multe ori ajungi la destinație obosit, dacă faci dus/întors în aceeași zi se poate să ai nevoie de o zi de recuperare, dar pe de altă parte merită. Cu mașina te poți opri unde vrei și când vrei, poți schimba planul în ultimul moment, sau dacă te simți capabil mai prelungești ziua cu o oră sau două și destinația pare mai fabricată de tine decât cu orice alt mijloc de transport. Mașina minimizează costuri, dacă iei niște prieteni cu tine se împarte benzina sau motorina, dacă nu, o poți folosi ca și soluție pentru cazare (nu am făcut-o, dar nu e de neluat în seamă). Mașina mi se pare mie, cel puțin mie, mijlocul de transport cel mai accesibil, la îndemână mea oricând. De aceea pentru mine mașina=Kia=călătorie=vacanță=aventură, asta e!

Acest articol face parte din campania blogosferei românești turistice cu scopul de a prezenta mijloacele de transport pe care le ai la dispoziție atunci când mergi în vacanță. Un mare numar de bloguri de călătorii au publicat astăzi articole pe această temă și vă recomand să le citiți: Imperator TravelImperator Travel (limba engleza), Placerea de a calatoriViajoaTravel GirlsIoana Budeanu1001 CalatoriiCiprian CarabaPrintre randuriCristian Francu, Airlines TravelTurism Market, Travel with a smile, Dia’s Blog, Totul despre Hostel, SlowRide, Aliceee Traveler, Paravion, Elena Ciric, Trans-ferro, Skirtbike, Hai Hui Stângaci,

32 comentarii

  1. Ce multe avem in comun Bia! :)

    Si eu iubesc tare mult masinuta noastra, vreau sa zic ca fix azi noate am visat ca am lasat-o parcata undeva si am gasit=o pe butuci, avariata rau de cineva care a intrat in ea… Cosmaaaar!

    Si ca tot vorbim de cosmaruri, de data asta reale, cand am gasit-o zagariata cu cheia pe toata laterala cu cheia, am plans tot drumul pana la birou. Conduceam si plangeam. Conduceam si plangeam. :( Am gasit-o si sparta, ne-a furat din ea, chiar dupa ce ne-am intors din luna de miere, dar macar au stricat doar butucul, nu au spart geamul..

    Anyway, trecand la lucruri mai happy, vad ca si tu ai acelasi ritm :) Eu am avut un soc cand am constatat ca intr-un an de la cumparare am facut 25000 de km :)))

    Acuma hai, zi drept, in prima poza esti pe Transfagarasan, zi, zi, zi ca nu-i asa!! :))

  2. @Alexandra: daaa, pe Transfăgărășan, acum în septembrie anul acesta :) Mie mi-e milă de ea uneori, pe unde o bag… săraca, dar mereu s-a comportat exemplar, sunte FOARTE mulțumită de ea.
    Am o poveste draguță și la cumpărare, am intrat doar în două mașini să văd cum ar fi la volan, care îmi place etc. Prima a fost Kia Ceed, mult mai mare și mai puternică și apoi în Kia mea, în primele două secunde am zis: “asta e!” și chiar aia a fost, ne-am dat-o chiar pe cea din showroom :))

  3. Eu fac parte din categoria oamenilor cu permis dar care nu conduc :)). Am permisul din 2007, dar am condus foooarte putin. Sincera sa fiu, tre sa mai exersez, ca acum mi-e cam frica. Dar da, cu toate astea si eu prefer masina in vacante, in gerneral, acolo unde se poate, pentru ca ofera mai multa mobilitate,poti vedea mai multe locuri, fara sa depinzi de un orar fix. Sper sa ma mobilizez si eu, ca e mai practic cu 2 soferi :))

  4. @Larisa: da, în doi șoferi e mult mai practic, dar și la noi e unul, EU :)) Clau nu conduce și chiar dacă ar conduce ce folos, că tot eu aș vrea la volan, că altfel mi-e un rău de nu mă văd. L-aș lăsa pe distanțe scurte așa ca să nu zic că numai eu conduc… mașina :))

  5. Si eu am remarcat ia de pe Bia! :)) Care rimeaza cu Kia! :))
    Eeeeh , uh , iata ca nu sunt singura pe lume…asta ma bucura.Cand am scris , acum ceva vreme in urma , despre Versolica , sau gasit cateva persoane “ntelijente” care sa imi spuna cat de fraiera sunt ca ma atasez de lucruri…ca ele nu este atasate :D.
    Dar ma bucur ca ,uite , nu sunt singura pe lume! Sa-ti fie perfecta Kia si sa te duca cat mai multe si mai frumoase drumuri!

    P.S. Si aici e la fel: daca nu sofez , postez meniul zilei! :))

  6. Si noi mergem foarte mult cu masina… Eu nu conduc (nu am carnet si nici nu vreau – mi-e frica de mor de tiruri) insa cat as fi de obosita, drumurile lungi ma relaxeaza, ascult muzica, admir peisaje. Si masina e varianta care o folosim indiferent daca mergem la parinti sau iesim intr-o dupa amiaza de vara prin imprejurimi sa scapam de caldura din oras. Oricum iubitul meu are cam 300.000 de kilometri la activ si imi ofera si siguranta, zic eu!

  7. @Oana: :)))) vaaaai, știi cât m-am chinut să înțeleg ce ai vrut să zici? :))) Of, Doamne zici că-s nebună, ca să vezi cu jocurile astea de cuvinte :)))

    @Ana: serios? și tu ești cu meniul zilei la vedere dacă nu ești la volan? Multă lume e așa, eu am pățit des și când făceam școala de șoferi și așteptam în mașină să-mi vină rândul la volan… Vai câte povești de greață am de atunci :)))

    @Ramona: wow ce multi KM are prietenul tău la activ, un șofer adevărat, se zice că peste 100.000 de KM ești “profesionist” :)) Poate ar trebui să-ți iei permisul, poate va trece și frica când vei vedea ce fain e să șofezi :*

  8. Observ că nu sunt singurul care își tratează mașina ca un bun tovarăș de călătorie. Nu am postat azi pentru că luna trecută l-am vândut pe Focusache și i-am dedicat imediat după eveniment un articol de mulțumire, oarecum asemănător cu al tău. Deci, nu avea sens să mă repet.

    Ideea e că susțin și eu călătoria cu mașina din mai multe motive iar unul e “plăcerea de a conduce”, cu trimitere directă la REN-ul Lilianei care a mai ostoit preț de o săptămână dorul de Focusache. Mi-a rămas Loganul, dar parcă nu e același lucru. De aceea, m-am hotărât ca pe viitor să nu mai fiu prea sentimental, cu toate că voi continua să plec în vacanțe cu mașina ;)

  9. @TravelBadgers: da, știu de Focusache :D Măi, eu chiar nu am putut că nu mă atașez de Kia, mai ales că mi-am dorit-o mult și apoi am folosit-o intens :)
    In REN și eu am urcat, îmi plac REN-ul și posesorii lui :D

  10. Da , Bia , din pacate si eu sunt cu meniul la vedere , daca nu-s sofer.Ca sa rezist cu stoicism trebuie sa merg pe scaunul mortului si sa iau si un Emetiral , inainte de plecare.Pe durata calatoriei mananc numai sticksuri si beau numai Kinley bitter lemon , care contine chinina , ca orice bautura tonica si care ajuta , cat de cat stomacul si ficatul.Da ,stiu , este o boala acest rau de masina , e ceva legat de echilibru si urechea interna…in colaborare cu ochii.E o boala neurologica , netratabila , ci doar ameliorabila.Partea naspa este ca si Alexandru , fi-miu , sufera de treaba asta , chestie care ma duce la intrebarea : oare boala asta e mostenibila?

  11. @Ana: mda, s-ar putea să fie ereditară să știi :( Tati nu avea probleme, dar mami are uneori, nu ca mine dar are, adică uneori i se mai făcea și ei cand nu conducea, la volan nu are treabă…
    Eu nu mai are sens să iau Emetiral, în facultate când făceam drumuri cu busul luam câte două până ce nu și-au mai făcut efectul, îmi era rău și cu ele, apoi n-am mai luat deloc. O ameliorare o constituie ceva sărat, un chips sau un biscuit foarte sărat, dar așa foarte puțin, nu să mânânc, mai mult să gust. În ultimul timp nu a mai fost nevoie căci eu sunt șoferul peste tot :)

  12. Da , Bia…ceva sarat e cel mai bun lucru , intotdeauna.Insa nu chipsuri , nimic uleios…sticksurile sunt cele mai bune…cu sare.Sa incerci Kinley…tonic , lemon , orange…nu conteaza.Credema , este foarte bun pentru rau de masina!

  13. @Ana: mi se pare că dacă beau ceva când mi-e rău, se poate să mi se facă și mai rău :D Ai mai auzit așa ceva?

  14. Permis am de la 18 ani dar am refuzat sa conduc dacia familiei (cu un 1 mai batrana ca mine si eu bat la 32). asa ca, poate candva ma voi decide sa iau masina (pana una alta a vedea lumea e ceva mai important pentru noi). e drept ca am facut si eu destui km ca pasager (cu ai mei , cu prieteni) dar nu am prins atat drag de a avea 4 roti ale mele. prefer sa ma relaxez in excursii nu sa fiu stresata la volan…

  15. @Cristina: eu pe distanțe mai scurte (gen 3-4 ore) chiar ma relaxez și in plus daca iti place cu adevarat sa conduci observi ca stresul nu-i prea mare. Clau nu are permis, eu sunt the only driver al familiei, acum sincer nu cred ca m-as putea obisnui în dreapta, ar fi stresant acolo pentru mine :)

  16. Pingback: Amintiri feroviare

Dă-i un răspuns lui Bianca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.