Articolul nr.1000 (+Concurs!)

1.000 articole

5.138 comentarii aprobate (fără spam)

7 pagini

51 de categorii

353 de etichete

362 de fani facebook Bialog

Top 3 articole Bialog (după numărul de vizualizări)

Cea mai frumoasă poezie de dragoste

Cele mai frumoase vorbe de iubire (din cărţi)

Călătoriile mele

***

Uite că am ajuns şi aici! :) Nu mi-am închipuit că o să mă ţină atât “nebunia” cu blogul, vă spun sincer. La finalul lui 2008, când a început povestea Bialog-ului, nu aş fi crezut că 1000 de articole îşi vor face loc aici. Şi totuşi, acesta este articolul cu numărul 1000, ANIVERSAR! Pe bune că sunt mândră!

Vă mulţumesc tuturor celor aţi fost şi sunteţi aici, unii chiar de la început, că aţi citit tot, nu aţi ratat nimic şi m-aţi încurajat să scriu mai mult, mai bine şi mai frumos. Dacă e să-mi recitesc de primele postări mă apucă râsul; cum puteam scrie atunci, acum însă simt şi eu că este altceva… Am evoluat odată cu blogul şi prietenii au continuat să vină. Repet şi de data aceasta că cel mai mare merit al Bialog-ului este acela că a adus în viaţa mea oameni extraordinari pe care altfel poate nu i-aş fi cunoscut niciodată, cine ştie?

Nu puteam lăsa să treacă această ocazie fără să nu o consemnez cumva şi am decis să o sărbătoresc printr-un CONCURS. Câştigătorul va primi din partea mea Ghidul Parisului, Thomas Cookinedita cărticică a lui Mateiu Caragiale, Sub pecetea tainei şi o vedere drăguţă din frumosul meu Cluj. Un cadou mic cu o ocazie mare!!!

Tot ce trebuie să faceţi pentru a intra la tragerea la sorţi, este să deveniţi fani ai paginii Bialog pe Facebook (asta desigur, dacă nu sunteţi deja şi în acest caz săriţi peste această cerinţă) şi să-mi lăsaţi aici un comentariu (cu orice doriţi să-mi spuneţi despre voi, bloguri, net, carţi, filme, călătorii orice etc). O puteţi face începând de acum, până duminică 22 iulie, ora 22. Luni pe 23 iulie anunţ câştigătorul şi public şi mesajul lăsat (asta ca să vă “oblig” să-mi lăsaţi mesaje frumoase) :)

Dragi prieteni, vă aştept să ne citim cu bine, la articolul 1001 şi aşa mai departe ;)

Trei săptămâni în Himalaya

Titlu: Trei săptămâni în Himalaya

Autor: Marius Chivu

Editura: Humanitas, 2012

Nr. pagini: 288, format mare, calitate exemplară!

Preţ: 49 de lei pe librariaonline.ro

O carte cu imagini. Ilustrarea unui vis. Povestea unui popas la marginea lumii. O aventură pe care cei implicaţi nu o vor uita niciodată. Se iau doi prieteni, se discută nişte dorinţe, se doresc a fi depăşite, se socoteşte, se crapă firul în 14 şi mai apoi se hotărăşte: Marius şi Cătălin pleacă în Nepal, aici vor ataca o trecătoarea aflată la o altitudine considerabilă în cei mai înalţi munţi ai lumii. Cea mai înaltă trecătoare din lume: Thorung La. O experienţă, un drum iniţiatic, sute de imagini, cuvinte bine alese, o altă cultură disecată, mult umor… aşa se naşte o carte…

Dacă mi-a plăcut aventura în Himalaya a celor doi români a fost, pentru că ador cărţile de acest gen. Dacă aş avea posibilitatea aş scrie şi eu una, aşa că nu voi comenta de ce cineva alege să-şi povestească într-o carte, povestea de povestit la un vin cu prietenii la bătrâneţe nepoţilor. În plus, eu consider că avem multe de câştigat din asemenea cărţi, cunoaştem locuri noi (prin ochii altora, e drept), atingem culmi prin picioarele lor şi ne stârnim nouă înşine curiozităţi, ne lărgim nouă înşine orizonturi şi poate, poate într-o zi vom pleca şi noi. Da, această carte, ca şi altele asemeni ei, este o relatare. O relatare a fost şi Vând Kilometri a lui Mihai Barbu, o relatare a fost şi Luptând cu iposibilul a lui Mike Horn, o relatare ca multe alte relatări după care te simţi cumva mai bogat şi mai pregătit să pleci la drum. E un câştig, o carte trebuie să fie un câştig, iar asta este.

“Jurnalul călătoriei poate fi citit ca un roman de aventuri exotice. Cartea vorbeşte însă despre forţa curiozităţii, despre tentaţia şi plăcerea de a pleca departe şi a-ţi testa limitele, despre nevoia de aventură, de schimbare totală a decorului şi a obişnuitelor. La sfârşitul calatoriei, relativa glorie de a urca pe Himalaya rămâne doar o chestiune insignificantă. Pentru că încercarea de a urca acei munţi foarte înalţi înseamnă, de fapt, să cobori foarte mult în tine. Orice călătorie are destinaţii ascunse de care la plecare nu eşti pe deplin constient. Cartea este şi despre aceste mici revelatii.”

O recenzie absolut frumoasa a acestei cărţi găsiţi aici… aproape că nu mai am ce să-i adaug, mi-a plăcut prea mult cum a abordat-o cititoarea cu pricina. Parcă aş fi scris-o eu, sau mai bine zis, dacă m-aş fi apucat să vă povestesc aşa aş fi făcut-o. Însă dacă vreţi să aveţi completa revelaţie a descoperirii, citiţi recenzia recomandată, după ce aţi parcurs cartea.

Sursa foto+interviu autor