Primăvara pe care nu o avem (despre vreme; temă englezească)

Nuuu! Răzui în fiecare dimineaţă, bine nu eu, Clau, dar…) gheaţa de pe geamurile de la maşină, mă îmbrac ca în ianuarie, atât că nu-mi iau mânuşile (mai mult din mândrie decât din… căldură), îmi crapă mâinile oricum de la frig, bruma e groasă la vecinul în grădină, florile îngheaţă, plouă rece şi bate un vânt care te taie… soarele îl vedem cu porţia. Serios că eu am crezut că după aşa iarnă lungă măcar primăvara va veni brusc şi ne va face să… să ne topim :)

De Florii a fost jale de vreme, a plouat rece TOATĂ ZIUA, iar ieri la telefon mami îmi zice: “auzi, dacă vii la Ineu, vezi i-aţi paltonul!!”… “Ce? Nici gând, merg la Ineu de Paşti, paltonul l-am avut de Crăciun!” :)

Well, da, cred că ar trebui să mă bucur şi de frumuseţea vremii rele ca şi de cea a vremii bune şi călduroase. Dar nu pot, mi-e fizic rău că afară e tot frig, că nu pot zbura în balerini când mă taie capul, că încă n-am împachetat cizmele şi nu le-am făcut uitate în sertarul de jos al pantofarului… că încă mi-e frig în fustă şi cămaşă. Jur că cele 11 zile din aprilie sunt mai aiurea decât primele 11 din martie… În ultimii ani de Paşti m-am prăjit la soare, ceea ce anul acesta nu se va întâmpla.

Şi totuşi, ca să nu dau în depresia de toamnă (că jur că seamănă starea) am colindat din Creta până în Paris şi din Provence până la Toscana ca să găsesc cele mai inspiraţionale fotografii cu primăvara, aşa cum arată ea când o iubesc eu cel mai tare… Mă înţelegeţi? :D