Ce am (re)învăţat eu în maşină, azi la 9:45…

Mergeam alene pe şosea şi ca de obicei în ultima vreme, ascultam Radio România Actualităţi, care la acea oră difuza rubrica”‘O vorbă bună”. Şi azi cred că s-a vrut a fi o pildă, sau ceva de genul acesta, căci suna cam aşa:

“Un împărat se afla la vânătoare cu prietenul său cel mai bun, iar prietenul din neatenţie îl împuşcă pe împărat într-un deget de la o mână. Marea tragedie, împăratul nu-şi va mai putea folosi degetul respectiv niciodată. Mâhnit el porunceşte ca prietenul său să fie înţemniţat.

În acest timp, prin diversele sale alte sesiuni de vânătoare, la care nu renunţase, împăratul este prins de canibali, luat prizonier şi aştepta să fie ucis şi mâncat de aceştia, când unul din ei observă că prizonierul lor nu are un deget. După tradiţie şi din superstiţie, canibalii nu se puteau atinge şi nici înfrupta dintr-un corp care nu era întreg. Aşa că îl eliberează pe împărat.

Acesta bucuros, aleargă să-şi elibereze prietenul din închisoare, pentru că gestul accidental al acestuia i-a salvat viaţa. 

– Prietene, te rog să mă ierţi, îi spune împăratul, te-am întemniţat fără să ştiu că accidentul provocat de tine îmi va salva cândva viaţa. Mă vei putea ierta vreodată?

– Sigur că da prieten drag, faptul că tu m-ai întemniţat pentru accidentul de vânătoare ce a dus la vătămarea ta, mi-a salvat şi mie viaţa.

– Cum aşa, întreabă împăratul nedumerit?

– Gândeşte-te, dacă nu eram închis, cel mai probabil că eram la vânătoare cu tine când te-au prins canibalii, iar eu nu aveam nimic lipsă. 

Morala: Nu te încrâncena prea tare pentru un moment nefast care se iveşte în calea ta, pentru că se prea poate ca acela să fie cel mai mic rău care ţi se poate întâmpla.

În traducere liberă: În tot răul; şi-un bine ;)