Îmi place atât de mult Pablo Neruda, încât mă mir cum de până acum nu am o carte de-a lui în casă, dar cartea de la Vellant trebuie să vină și abia o aștept. În plus îmi face cu ochiul și cartea lui de memorii Mărturisesc că am trăit, deși poeziile lui extraordinare și pur și simplu sublime, nu au cum să fie întrecute de o carte de memorii.
Și acum poezia care, mie una mi-a sucit mințile :)
ABSENŢA
Abia te-am părăsit
şi umbli în mine, cristalină
sau tremurând,
neliniştită
rănită de mine însumi
sau copleşită de dragoste,
ca atunci când ochii tăi se închid
peste harul vieţii
pe care ţi-l dărui fără încetare.
Dragostea mea,
ne-am întâlnit
însetoşaţi
şi ne-am băut toată apa
şi tot sângele;
ne-am întâlnit înfometaţi
şi ne-am muşcat
aşa cum muşcă focul,
lăsându-ne unul pe altul răniţi.
Dar aşteaptă-mă,
Păstrează pentru mine dulceaţa ta
Eu îţi voi dărui, de asemenea,
Un trandafir frumos.
