Da, țin minte chestii, lucruri și mai ales momente din trecut care m-au făcut să mă simt într-un mare fel. Aseară mi-am amintit de cea mai frumoasă noapte de Mikulas (așa se zice pe la noi), noapte de miercuri spre joi, dacă îmi amintesc eu bine, o noapte cu ei mei, poate aș putea-o numi ultima seară de Mikulaș din copilăria mea :) Atunci când am primit American Cola, ciocolată și niște napolitane incerte și ne-am uitat toți trei la Matilda… cu un pic de efort vă spun și cu ce eram îmbrăcată (dar nu contează). A fost doar un stop cadru pe unul din acele momente magice, de care ne agățăm cu disperare, să nu le uităm, să le ținem încă vii, să le iubim!

Aseară a venit iar Moș Mikulaș, cu un concert (pentru al doilea an consecutiv) a lui Ștefan Hrușcă, “vocea Crăciunului în România”, cum frumos îl numea cineva. Am poze, am primit autograf și (spre disperarea, neexprimată, a  lui Clau, sper ca la anu’ să ajungem iar). La voi a venit Moșu? Ce ați primit?