Un strop de romantism

Romantismul nu este o boală, chiar dacă mulți se comportă ca și cum ar fi. Romantismul este o parte esențială a unei iubiri, o poveste de dragoste nu poate exista fără o latură romantică prin excelență și tocmai de aceea mi se pare că a respinge din start romantismul înseamnă a rupe din paginile unei povești de iubire. Ce pierdere!

Per ansamblu iubirea nu înseamnă numai asta, evident, dar ce nu înțeleg este de ce nu ar însemna și asta, de ce unii refuză iubirea romantică?

Dacă e să mă întrebați pe mine, pană acum, după o grămadă de ani de relație, cred că cele mai frumoase amintiri le am din episoadele romantice pe care le-am trait (și pe care încă sper să le mai trăiesc). Acelea sunt părțile de povestit jurnalelor, de zâmbit pe sub mustață chiar și când te cotropește o tristețe nemărginită.

A fi romantic nu înseamnă numai ciocolată și inimioare roșii de pluș, băut cu același pai din același pahar sau ținut de mână pe sub masă, plimbat sub clar de lună, făcut dragoste pe un pat de trandafiri și trimis SMS-ul siropos in fiecare dimineață. Nici vorbă (cel puțin după mine), nu doar asta înseamnă să fii romantic.

OK și atunci voi o să vă întrebați… ce o fi însemnând, frate să fii romantic, dacă nu exact ce ne învață toate filmele americane și mai ales sud americane (aka telenovele, căci cred că de aici li s-a acrit bărbaților de romantism)?!?

Păi o iubire romatică ar putea fi aceea în care cei doi folosesc busola numai pentru a-şi măsura rătăcirea (ador acest citat din Stepa memoriei). Și mie îmi ajunge această definiție.

Foto