Și chiar nu am vrut să scriu nimic de Japonia zilele astea. Nu am vrut, pentru ca încet, încet mă apucă disperarea mediatizării acestor dezastre naturale și cel mai rău e că pe toate gardurile (a se citi: televiziunile și ziarele tembele) de vineri și până azi stă scris mare: Japonia și Apocalipsa, Apocalipsa Acum și altele exact la fel dar cât mai dramatic cu putință. Noah, sincer, nu am avut răbdare, m-am uitat 30 de minute pe net la Realitatea, am râs puțin și chiar i-am zis lui Clau să închidă că nu mai pot cu cutremurele.
Nu sunt o insensibilă, chiar mi se pare nasol ce s-a întâmplat, dar nu mai rezistam să le aud pe alea de la TV întrebându-și invitații: ce pot învăța românii din dezastrul din Japonia? Deci, serios că a fost prea de tot. Și când mă gândesc că ele săracele nu au înțeles nimic din ce s-a întâmplat acolo.
Bun, și totuși nu despre asta vreau să vorbesc ci despre panica cu centrala nucleară de la Fukushima și titlurile MARI care se terminau cu … noul Cernobîl. Pentru clarificarea anumitor aspecte, pentru a vedea de ce practic nu este vorba aici de un nou Cernobâl, Clau a tradus un text (ieri cu asta s-a ocupat) scris de un cercetător de la MIT care explică pe îndelete anatomia “dezastrului” de la Fukushima. Pe scurt, nu avem de-a face nici pe departe cu un “nou Cernobîl” și ar fi bine să se potolească acești creatori de senzațional idot căci unii chiar cred tot ce aud la TV.
Și ca să mai calmăm din isterii poate ar trebui să spunem că acu’ 16 ani un mare cutremur a devastat (urât de tot) orașul japonez Kobe (au murit peste 6 mii de oameni), iar azi Kobe arată cam așa:
Deci, e grav, e foarte grav, au murit oameni, s-au distrus locuri frumoase, dar s-au și salvat mulți (cele 4 trenuri date dispărute cu oameni cu tot au făst găsite cu toți oamenii teferi), iar locurile se vor reface. Am încredere în japonezi, ei nu sunt români, își vor reveni :)
Textul de care vorbeam îl găsiți intregal pe Parsec.ro.