Văd o lumină afară și-mi pare că vine
din necunoscut.
Îți îmbrățișez căldura, în întuneric
și-mi dau seama că pentru mine, nimic,
Nimic nu ar trebui să mai fie de necunoscut.
Mă întorc pe cealaltă parte și mă las învăluită
de umbrlele nopții.
Deasupra ne apasă liniștea altora,
însă singura care contează pentru mine
Este liniștea ta.
E greu să adormi când te năpădesc gânduri
care alungă visele.
Dar și mai greu e să-ți alungi visele singur;
din minte, din suflet, din ochi și din viață.
E dimineață!
(Cluj, decembrie 2010)