I-ați scris vreodată Moșului?

Eu i-am scris… și am mai și pus scrisoarea în cutia poștală cu mânuța mea. La destinatar scrisesem simplu: Moș Crăciun. La vârsta aceea mi se părea plin de sens faptul că Moșu’ nu avea o adresă și că dacă eu scriu simplu, Moș Crăciun, ea va ajunge exact unde trebuie…

Îmi amintesc perfect. Nu cred că aveam mai mult de 5 ani, când stăteam în brațele mamei la biroul de la ea de la serviciu, în față cu o felicitare cu un om de zăpadă pe ea și cu un creion în mână. Mâna mea era în mâna mamei, pentru că nu știam să-mi scriu decât numele, practic am scris scrisoarea împreună, au fost litere făcute la două mâini, una micuță topită în alta puțin mai mare. Cred că e printre cele mai frumoase amintiri legate de Moș’…

Poate că e prea devreme să întreb anul acesta, dar voi i-ați scris vreodată Moșului? Daaaa, celui cu barba albă și sania care nu mai are de ceva vreme pe ce să alunece :)) I-ați scris? Căci dacă nu, anul acesta poate rolurile se vor inversa și o să vă scrie însuși Moșu’ de la Polu’ Nord. Sau poate că Moșu’ o să scrie cuiva drag vouă :)

Scriu acest articol pentru un concurs (Scrisoare către Moș Crăciun) tare frumos , de care mai întâi mi-a zis Ela, apoi l-am primit sub formă de leapșă de la Barbie. Să fiu sinceră vreau mult de tot o Scrisoare de la Moș Crăciun și nu neaparat pentru mine :D Cât despre desemnarea câștigătorului găsesc potrivită metoda cu youtube-ul, pare cea mai transparentă :)

Așadar, Luiza, Monica, Anca, Oana, Ana … voi i-ați scris Moșului? Nu mai e așa de mult până când îl vom aștepta sub brad și anul acesta :)

Noica și fotbalul

Știți bancurile acelea gen: (de ex.) Marquez… aha, la ce echipă joacă? :)) Sau, înlocuiți voi cu alt nume de filosof sau scriitor care ar trebui să fie cunoscut. Măi, se pare că Noica e singurul despre care poți întreba asta făra ca cei din jur să te creadă incult (pentru cine contează) :))
 
Da, păi se face că în tinerețe, Constantin Noica, a jucat și fotbal la ceva echipă, nu-mi mai amintesc numele, și a jucat destul de sârguincios. A fost după cum spune chiar el, o perioadă care i-a rămas în minte. Mai mult decât atât, susține că a învățat multe “lecții” pe vremea aceea de la colegii lui, de la antrenorul “Litră” (căruia a vrut să-i dedice și o carte) și chiar de la el însuși… ca fotbalist. Amuzant, nu? Așa mi s-a părut și mie, până să-mi dau seama cât de serioasă a fost treaba…
 
Într-o zi la un meci, “fotbalistul nostru” primește o pasă cam lungă după părerea lui. Cu tendințe filosofice încă de pe atunci, probabil, el a stat, a cugetat și a socotit că nu are sens să alerge după acea minge, pentru că oricum nu o va ajunge, așa că a stat pe loc nemișcat, deși era clar că mingea îi fusese lui adresată. În acel moment, antrenorul a strigat de pe margine: “Noica, de ce nu alegi după minge?” și după câteva secunde a adăugat: “N-ai să faci nimic în viață!”. Filosoful a recunoscut că în acel moment i s-a părut oarecum de neînțeles de ce faptul că el nu alergase după acea minge, pe care era evident că nu o va prinde, l-a dus pe antrenor la concluzia că, el nu va face nimic în viața. Dar peste ani, Noica și-a dat seama ce a vrut să spună antrenorul… ba chiar i s-a părut teribil de important și plin de conținut. Și anume:
 
“În viață trebuie să alergi și după mingile pe care nu ești sigur că le vei prinde. Altminteri, nu faci mai nimic în viață, sau fac alții din tine ce vor ei.”
 
(din volumul Simple introduceri la bunătatea timpului nostru, Constantin Noica, Humanitas, București, 1992)