Titlu: Ca apa pentru ciocolată
Autor: Laura Esquivel
Traducere: Cornelia Rădulescu
Editura: Humanitas, 2004
Colecția: Raftul întâi
Nr. pagini: 184
Împrumut BCU
Nota: 9/10
Dacă ați ști cât m-am chinuit să fac rost de această carte ați zice că sunt complet nebună, dacă vă spun că aproape jumate am xeroxat la bibliotecă și am citit-o pe unde am apucat de pe niște foi care îmi lăsau degetele gri, nebunia mi se confirmă :))
Da, citisem anul trecut o altă carte a Laurei Esquivel, intitulată la fel de sugestiv ca și aceasta, La fel de iute ca dorința și mi-a plăcut așa de tare că nici nu concepeam să nu citesc și cartea care o făcuse celebră pe Esquivel și despre care toată lumea (virtuală) zicea că e cea mai bună. Așa că atunci când am dat de ea la biblio orice sacrificiu mi s-a părut floare la ureche :D
Bunnn, acuma la drept vorbind, mie mi-a plăcut mai mult La fel de iute ca dorința, dar nici această carte nu face parte din seria “la pomul lăudat…” așa că având meritele ei am luat-o ca atare… o carte frumosă, scrisă bine, scrisă lin, cu acțiune și mai ales cu nucleu, o carte cu poveste, ca toate cărțile sud-americane.
Tita, personajul central al cărții este fata cea mai mică a unei familii de mexicani, o familie matriarhală în care din păcate mama e o ființă inumană care respectă toate tradițiile și mai presus de orice o urăște pe fiica cea mică (eu nu prea mi-am dat seama de ce). Această ură combinată cu regula ca mezina unei familii să nu se căsătorească, duc la drama Titei, dar ca într-o telenovelă Tita se îndrăgostește, însă alesul, deși o iubește cu disperare, ca să-i fie aproape în aceste condiții acceptă să se căsătorească cu sora Titei… și aici cam gata cu telenovela căci eroina nostră nu stă să plângă toată ziua ci se refugiază în bucutărie. Din pasiune și măiestrie ea face cele mai adevărate mâncăruri. Aici începe însă alt gen de film, unul din ăla de combină serialul Farmece cu Sabrina, micuța vrăjitoare :)) căci mâncărurile Titei se pare că au proprietăți magice… taaa dammmm… să vedeți ce urmează :))
Cartea e destul de subțirică, dar după ziceam e densă, vrei să vezi ce și cum, te prinde cu alte cuvinte. Unde mai pui faptul că fiecare capitol pare a fi la fel ca o rețetă, așa și este structurat. E o cărtiucă interesantă din toate punctele de vedere, are dragoste și ură, are umor și carismă, dar mai presus de toate merită savurată ca o masă copioasă, yummy…