Am răcit așa cum nu am mai făcut-o de 3 ani. Țin minte că atunci, toamna 2007, proaspăt angajată, mi-a fost jenă să-mi iau o zi liberă și am mers la birou într-o stare atât de aiurea încât toți colegii m-am întrebat ce mi s-a întâmplat de am plâns? Nu plânsesem dar imaginați-vă cum arătam… groaznic. Răceala aia mi-a ajuns pentru 3 ani se pare și mă rog ca asta de acum să-mi ajungă măcar tot pe atât. De fapt cică ar fi o viroză care se instalează la persoanele mai sensibile la schimbarea anotimpului pe fondul stresului, oboselii și al altor factori cărora ne le acordăm importanță, cum ar fi: o ploaie de toamnă care ne-a prins în oraș sau o noapte nedormită, sau un vânticel care ne-a răvășit pletele. Anyway, sunt răcită și nici nu mai contează cauzele. A! și sunt în pat, la ora asta, știu, nașpa…
