După Discobolul și Elanul insulei putem continua liniștiți cu aforismele lui Blaga:
O faptă frumoasă care nu s-a întâmplat. Dacă Adam, cel dintâi om, ar fi avut viziunea gozavă a vremurilor de astăzi, s-ar fi spânzurat de pomul cunoștinței.
Psihologie. În fața unei statui grecești toate femeile se simt goale.
Neam mare. E din neamul mare al licuricilor omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubește.
Sublimul și fragilitatea. Steaua pe care o vezi e o lume … și tu o sfărâmi între pleoape.
Transformări prin nimc. Nimic nu ne transformă ființa mai profund decât țintele pe care nu le ajungem.
Pentru a ajunge. Pentru ca să ajungi la conștiința de sine, nu e suficient să te împlinești; pentru aceasta trebuie în prealabil să te și depășești.
Modestie. Pământul e o stea, dar ce bine-i șade că n-o știe.
Amorul. Amorul este o boală care ne dă sentimentul unei sănătăți divine.
Timpul. Este o răbdare pe care existența și-o impune față de sine însăși.
Personalitatea e un dar. Darul de a-ți transforma numele într-o formulă magică.
Frumusețea. O fată frumoasă e o fereastră prin care privim în Paradis.