Elanul insulei

După Discobolul, azi revin cu un alt volum de aforsime.
Paranteză. Dacă am gândi întotdeauna cu glas tare, ne-ar scăpa toate nuanțele.”
Albina își consolează victima. În cele din urmă și otrava e făcută tot din miere.”
Tăcerea fluviului. Tăcerea fluviului este conștiința de sine a albiei certe.”
Unde nu există pudoare? În visuri și în Biblie.”
Succesul. Cortina se miră că e aplaudată de câte ori cade.”
Stimulent. De câte ori explic ceva mai multor persoane, învăț de la cei ce ascultă fără a scoate un cuvânt lucruri pe care niciodată, singur nu mi le-aș fi spus.”
Visuri excluse. Un uriaș nu se visează niciodată umblând pe cataligi.”
Farmec și uitare. Pentru ca dinții diafani ai unei femei frumoase să ne poată fermeca, trebuie să uităm că ei sunt o parte vizibilă a scheletului.”
Amatorul de arhaisme. Dumnezeu vorbește în toate limbile, dar numai în dialectul cel mai arhaic al fiecăreia.”
Rostul iubirii. Natura este stăpânită de criteriul delimitărilor. Numai în iubire ea caută confuzia. Căci rostul iubirii este să restabilească pentru o clipă haosul inițial din care să se nască o lume nouă.”
Simțurile originare. Bănuiesc că Viața a privit și a văzut lumea din preajma ei, întâia oară printr-o rană. Originar, toate simțurile trebuie să fie răni permanentizate.”
Orizontul. Adevărata epidermă a ființei noastre este orizontul.”
Ce este cuvântul, orice cuvânt? Nimic decât o rană a tăcerii.”
Va urma Ceasornicul de nisip.
Continue Reading