Carti

Dacă într-o noapte de iarnă un călător…

6 comentarii


Titlul: Dacă într-o noapte de iarnă un călător…
Autor: Italo Calvino
Traducerea: (din italiană) Anca Giurescu
Postfață: Bogdan-Alexandru Stănescu
Editura: Polirom, București, 2006
Nr. pagini: 310
Preț: 10 lei (ofertă)

O carte perfectă de ianuarie care avea însă toate șansele să fie terminată în mai… am vrut sincer să o abandonez și nici până acum nu știu clar de ce am termint-o totuși. Ca și experință de lectură a fost interesantă (nu am mai citit așa ceva), ca și plăcere de lectură vă spun sincer că pe alocuri m-a plictisit foarte tare. Poate povestea de dragoste începută în librărie și consumată printre cărți și povești polițiste despre romane furate și scriitori frustați, m-a făcut totuși să dau o șansă fiecărei pagini.

Concepută de Calvino ca o “cartea a cărților” (se poate citi și a cititorului), acest “manifest” pentru “plăcerea de a citi” intitulat trebuie să recunosc, foarte atrăgător “Dacă într-o noapte de iarnă de un călător…” s-a dovedit a fi prea complicat, frustant și fără “ceea ce în mod obișnuit” mă atrage la o carte”. Multă lume a lăudat-o peste măsură, mulți au spus că e o poveste modernă despre cititori, alți au zis că este răzbunarea unui autor pentru cititorii care au obiceiul de a lăsa cărțile neterminate… bun… pentru mine lucrurile au stat așa.

Începutul mi-a plăcut, căci nu știam exact ce anume se vrea de la “cititor”, după 50 de pagini am înțeles exact ce se vrea “să-i pună nervii la încercare”, după 100 de pagini (în care uneori m-am pierdut) am realizat că aceată carte nu-i pentru toată lumea (sincer), după 200 de pagini (salvate de Cititor și Cititoare) m-am prins că până și un roman despre “romane cu nume ciudate” tot despre dragoste e…

Povestea pe scurt vine așa: Un Cititor cumpără romanul “Dacă într-o noapte de iarnă un călător…” al lui Italo Calvino, dar ajuns acasă și pus pe lectură, observă că romanul pe cate-l citește este de fapt altul. Mergând la librărie să ceară socoteală, o întâlnește pe Cititoare, care confruntată și ea cu aceeași problemă, vine la librărie să vadă cum stă treaba cu romanul pe care-l citea. Cei doi se întâlnesc, află că toată ediția e greșită și atunci cer să li se dea romanul cel nou pe care l-au găsit în paginile cărții pe care credeau că o citesc (ați înțeles ceva? că dacă nu îmi pare rău, dar chiar așa stau lucrurile). Ajunși acasă cu noul roman și puși din nou pe lectură, aceștia descoperă că nici romanul pe care credeau că-l citesc nu este același… și tot cam așa de vreo 10 ori… evident între timp Cititorul și Cititoarea se îndrăgostesc, evident nu fără mici aventuri de “cititori” și într-un final…

Ce naiba… pot lăsa și eu o recenzie netermintaă, dacă Italo Calvino și-a permis să lase așa cam 10 romane. “Acesta este un roman despre plăcerea de a citi romane…” Hmmm…

Diverse amestecate

Decalogul personal

11 comentarii

Via Mariana, care nu mă uită niciodată :) astăzi va urma o postare deloc ușoară :D

Inspirată din decalogul lui Octavian Paler, din “Viața pe un peron” (pe care am citit-o și eu anul trecut), Mariana a făcut o leapșă foarte “altfel”. Trebuie să ne construim decalogul, presupun că cel pe care-l urmăm, cel de la care nu ne abatem și cel pe care ne așteptăm poate să-l respecte și cei din jurul nostru… eh… nu știu dacă e chiar așa… dar eu m-am pus pe compus :P

Iacă Tăblița mea:

Prima poruncă:
Să știi cine ești (să-ți cunoști limitele, să-ți știi defectele, să-ți folosești calitățile, să știi cât valorezi, de unde ai plecat și unde ai ajuns)

A doua poruncă:
Să știi de NU vrei. (atunci ce vrei s-ar putea să se cearnă mult mai frumos)

A treia poruncă:
Să fii fericit, (trăind fericirea nu sperând la ea sau eventual amintinduți-o) dar nu cu orice preț (nefericindu-i pe alții)

A patra poruncă:
Să dai tot ce ai mai bun. (punând pasiune în absolut orice, făcând tot ce-ți stă în putință pentru a rezolva o situație)

A cincea poruncă:
Să nu faci rău în mod gratuit. (din cauză de răutate și prostie, ambiție și infatuare)

A şasea poruncă:
Să nu lași lucrurile neterminate. (indiferent de natura lor, oricât timp ți-ar lua și oricât ai investi în ele)

A şaptea poruncă:
Să nu renunți la visele tale. (oricare ar fi ele, chiar dacă toți îți spun că nu vor deveni realitate, chiar dacă nu ai curaj suficient)

A opta poruncă:
Să mergi înainte. (cu toate că de cele mai multe ori ai vrea să te oprești)

A noua poruncă:
Să iubești necondiționat. (chiar de ești rănit, chiar de nu mai crezi că merită, chiar dacă asta înseamnă ca tu să fii pe locul 2)

A zecea poruncă:
Să nu crezi în situațiile fără ieșire. (orice pe lumea asta se poate rezolva, cu calm, cu răbdare, cu optimism.. ok poate și cu bani, dar să nu uităm că noi îi facem)

Acum mai lipsește numai să lipesc tăblița pe frigider, pe agendă, pe oglinda din baie, pe volanul de la mășină, și poate nu ar strica să mi-o lipesc și-n frunte.., poate, poate :)

Vreau să mai citesc tăblițe… așa că, la compunere cu: Vulpitza, Luci (te-am scutit destul :D), și Anmyo .

Diverse amestecate

Ce NU VREI să… într-o marți…

14 comentarii

– să te trezești cu o durere de cap (nasoală rău)
– să ți prăjască prea tare pâinea pentru micul dejun
– să-ți fie frig chiar dacă sunt 23 de grade în cameră
– să te vezi palidă în oglindă
– să nu ai inspirație
– să nu ai chef nici să-ți miști gura, darmite picioarele
– să trebuiască să pleci la școală (serviciu)
– să știi că oricând poți supăra/enerva pe cineva în starea asta
– să dai peste persoane în aceiași stare ca și tine
– să reacționezi grezit din cauza factorilor externi
– să te plângi chiar dacă știi că nimeni nu vrea să te audă
– să crezi că-i luni

Încep să-mi revin :)

Nu uitați de concurs :)

Carti, Concursuri

CONCURS: Căștigă o carte și vise noi !!!

31 de comentarii

Acesta e primul concurs pe care îl găzduiește bloguțul meu, dar va fi un concurs atât de frumos că dacă va avea succesul scontat, vă asigur că aceasta nu va fi singura dată când o să găsiți la mine pe blog “surprize” din astea :)

Să vă zic ce se poate câștiga:

Locul 1: Cartea “Prin praf și vise” a Roxanei Valea (din păcate fără autograf, dar… poate o veți întâlni chiar voi pe autoare)
Locul 2: Cartea “Călătorie la capătul camerei” de Tibor Fisher

Ce trebuie să faceți voi:

În primul rând să lăsați un comentariu la această postare în care să-mi ziceți că vreți să participați.
Apoi aștept ca doritorii să trimită pe adresa: bianca.tripon@gmail.com, răspunsul în minim 5 (cinci) fraze la întrebarea:

Care este cea mai frumoasă călătorie pe care ați făcut-o până acum? (aici se poate include: unde și de ce? ce ați învățat din ea? dacă ați mai repeta-o sau nu? ce o face să fie cea mai cea?)

În plus se va acorda și un Premiu SPECIAL: răspunsul “cel mai elaborat” va fi publicat pe Bialog pe data de 15 februarie !!!

Aștept cu mare nerăbdare mailurile voastre (cu cât mai multe cu atât mai bine) până pe data de 14 februarie (adică duminica viitoare) când se vor anunța și câștigătorii!!!
Vă doresc mult, mult succes !!!

Sursa pozei

Diverse amestecate

Femei și atât

16 comentarii

Am cules un fel de leapșă de la Evergreen :*

Deci să fie o poză și o poezie cu și pentru femei (pare o postare de 8 martie așa, dar nu e… (numai soarele strălucește afară mai primăvăratic decât zilele trecute) :)

FEMEIA
de Iulia Hasdeu

O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminţi
Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!
Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zîmbire,
Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încîntată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată?
Ah, ce perverşi ai ochii, surîsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrînare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie
Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Şi-ndeosebi să placă!
E vanitatea-ţi dragă!
Să placi… pentru aceasta ţi-ai da viaţa-ntreagă,
Ţi-ai da averea, pruncii şi cinstea, de se cere,
Şi totul pentru-o biată [şi] ridicolă plăcere!
Cochetăria-ţi este virtutea cea suavă.
Ea în femei se naşte: în tine, doamnă gravă,
În tine ţărăncuţă, cu faţa-mbujorată,
În tine, curtezană, mereu neruşinată.
Femei! – e viaţa voastră şi singura mîndrie;
Voi sufletul vă-nchideţi într-o bijuterie!

Această leapșă se vrea preluată și postată de fiecare doamnă/domnișoară care mă vizitează :)
Cu drag… pentru voi.

Carti, Travel

"Lumea e a celor care visează"

5 comentarii

Această postare nu este despre cărți și oameni ci despre ce transmit cărțile și oamenii atunci când la mijloc se află un vis devenit realitate.

Cine nu a visat la povești extraordinare, cine nu a visat că poate pleca în călătoria vieții lui, călătorie din care va avea să le povestească și nepoților și strănepoților? Cine nu a visat că poate pleca în căutarea viselor încercând să le materializeze? Cine nu a visat la liberatea de a alege cum să-ți trăiești viața dincolo de rutina și convenția zilei de ieri și de azi?

Cine nici măcar odată nu a visat la așa ceva, nu cred că și-a conștientizat suficient condiția perenă pe acest “pământ mișcător”.

Despre povestea Roxanei Valea prin Africa viselor ei, cred că am mai scris pe aici, dar nu știu exact din ce motiv nu i-am dedicat un post întreg. Mă gândesc că de vină o fi faptul că am citit cartea aventurii ei înainte de a avea blogul și apoi n-am mai revenit cu multe amănunte, dar de câte ori am avut ocazia am vorbit despre această carte și am recomandat-o tuturor, mai ales pasionaților, nu atât de călătorii cât mai ales de vise. Eu am cules multe vise din această carte, am citit-o trăind-o ca pe o aventură personală și am terminat-o învățând multe lucruri (aș îndrăzni să zic ca am învățat mai mult decât a crezut Roxana că poate transmite).

De ce am revenit la această carte acum? Pentru că după mai bine e doi ani de când am alfat că “lucrurile bune ți se întâmplă atunci când încetezi să le mai aștepți” s-a întâmplat ceva… Cineva extraordinar de drăguț care a aflat despre această carte de la mine și care a simțit ce mult m-a impresionat s-a gândit să-mi facă un cadou, unul la care e puțin spus că nu mă așteptam: Cartea “Prin praf și vise” cu autograful Roxanei special pentru mine. Entuziasmul rămâne între persoanele implicate :*

Pe Plimbărici.ro, forumul foarte mișto și extrem de util despre călătorii și destinații de vacanță a apărut interviul pe care Roxana aflată în România l-a acordat unei alte persoane care crede în visele ei. Aveți posibilitatea să citiți prima parte din povestea din spatele poveștii africane a Roxanei, urmând ca în curând să apară și partea a două. Citiți-l și apoi da-ți o fugă până la librărie și cumpărați un exemplar, renunțați la filmul de vineri și sâmbătă seara și intrați în atmosfera incredibilă creată de niște oameni în goana nebună după “povestea vieții lor” – garantez că o să trăiți singuri un film pe cinste.

Deși plănuiam să postez abia mâine dimineață, nu am mai răbdat… trebuia să vă spun despre interviu și despre cartea asta pe care tare mult mi-ar fi plăcut să o scriu eu :)

Mulțumesc Luiza și Roxana :*

Carti

Jurnalul Oanei (Pellea)

4 comentarii


Titlu: Jurnal 2003-2009
Autor: Oana Pellea
Prefață: Ioana Pârvulescu
Editura: Humanitas, 2009
Colecția: Memorii/Jurnale
Nr. pagini: 220
Preț: 27 de lei (standul Cora)

Mi-am cumpărat cartea imediat după ce am venit din Franța și înainte să plec la Ineu, crezând că apuc să citesc în perioada Sărbătorilor de iarnă. Normal că nici nu am deschis cartea căci nu am avut vreme chiar dacă mă rodea curiozitatea, căci o filasem din vară. Aveam oarecum și o idee preconcepută despre copertă, să fiu sinceră mi se părea un pic absurd faptul ca autoarea să ne zâmbească de pe coperta cărții ca de pe coperta unei reviste “feminine”, apoi recunosc că pentru o clipă m-am gândit că sigur voi găsi în ea multe aspecte din viața lui Amza Pellea, multe picanterii, etc… M-am înșelat evident, dar lucrurile au decurs într-un mod pozitiv pentru carte.

Întoarsă la Cluj am început-o și nu am lăsat-o până la final. Am descoperit în Oana din carte (și cel mai probabil Oana reală) un om extraordinar de frumos. Eu nu pot să zic nici că i-am fost fan, că o știam din piese de teatru, nici că am văzut-o prea mult la televizor ci știam că doar că e fiica lui Amza și că e și ea actriță. Evident după carte Oana și-a câștigat un fan în mine (fac o paranteză pentru că trebuie să vă spun că în căutările mele pe net, despre acest Jurnal am dat de niște date de contact ale ei și i-am scris două rânduri, ei bine nu mică mi-a fost mirarea să constat că în decurs de o săptămână Oana mi-a răspuns, am fost foarte încântată, acest lucru a spus multe despre ea, am aflat apoi că le-a mai răspuns și altora… ce “vedetă” face lucrurile așa? frumos).

Jurnaul e chiar un jurnal, care pentru multă vreme nu a avut nicio idee că va fi publicat, Oana și-a scris trăirile ca un om obișnuit, ca mine, ca tine, ca cineva care după o zi frumoasă sau nasoală recurge la Jurnal pentru a aș face ordine în gânduri și pentru a se elibera de trecut (că ce altceva sunt jurnale?). Foarte târziu apare ideea publicării. În orice caz, Oana se pare că nu a făcut modificări pentru al publica căci el nu conținea deloc amănunte intime (cum s-ar fi așteptat unii) ci doar gândurile apăsătoare și pe alocuri dureroase ale unui om uneori neînțeles, alteori fericit și exuberant, dacă există “goliciune” în afirmațiile Oanei ea nu ține de o dezvelire a trupului chiar dacă ea spune despre Jurnal că este “o bucată de carne” ci despre o dezgolire a sufletului, în opinia mea.

Sunt tratate cu delicatețe (și sincer cu talent) momente excepționale de viață, dorul de Amza, iubirea pentru mama ei pe care o pierde fără să poată face nimic, tragedia de a fi actor în România, succesele extraordinare la nivel internațional, nopțile de singurătate, afecțiunea pentru animale de casă singurele care-i țin companie, vizitele rare, dar valoroase ale unor prieteni care nu au uitat-o, regretul și tristețea care o chinuie la dispariția unor persoane apropiate, apoi entuziasmul de a o lua de la capăt, gura lumii, cădere în melancolie, remontarea, fricile și angoasele, dragostea, viața și moartea.

Cartea mi s-a părut mult prea aproape de sufletul meu, mult prea aproape de umanul din noi. De ce o recomand? pentru că s-ar putea să se apropie foarte tare și de voi în măsura în care dați șansa unui om să se exprine despre viață așa cum poate și voi ați face-o, însă cu talent de scriitor și o modestie nedisimulată izvorâtă din faptul că acesta este Jurnaul unui artist “ziua vesel, noaptea trist”

Close Menu