Pisicile frantzuziste…și Capi.

Nu a fost loc în care să ajung aici în Franța și să nu văd pisici peste tot. Se plimbă agale pe stradă și nu dau semne că ar fi sperioase, ba din contră. Pe unele am reușit să le suprind după cum urmează:

Pisica de la Beziers, din fața de la Musee de Beaux Arts dormea liniștită până nu am deranjat-o eu, dar parcă nici foarte tare nu s-a sfiit pentru că am reușit să pun măna pe ea. Cred, pentru că nu mă pricep, că era un motănel pedant.

În Saint Jean de Vedas am găsit următorul exemplar. Vedeți și voi ce elegant stă ea la pozat, aproape că și clipește ca în desene animate. Pare că zice: “…moi?”, sigur e o mademoiselle de cameră scăpată din greșală pe afară.

Mândruța din imagine stătea fix în centru la Jacou ca la stop. Ma privește puțin speriată, dar nu suficient ca să se miște un centimetru. E frumoasă foc și era așa de curată că dacă nu trebuia să calc iarba din părculeț aș fi mers să o iau în brațe.

Domnul este un “cățeluș cu părul creț” care nu fură rața din coteț din simplul motiv că nu cred să fi văzut în viața lui vreuna. Este fotografiat la Montpellier în Tram 2 exact pe scaunul din spatele șoferului. Era împreună cu stăpâna și stătea extrem de cuminte. Cum citesc Singur pe lume, l-am botezat rapid Capi, deși pe Capi din carte mi-l imaginez oarecum altfel :)

Cum nu mă pricem deloc la rase și din astea vă rog pe voi care vă pricepeți să-mi ziceți ce fel de animăluțe văzui :))