Din Evantaiul Memoriei mi-a zburat o leapsă care m-a atins :)
Trebuie să pun pe blog o poză pe care o consider haioasă și una “de suflet”. Și cum nici prin cap nu-mi trece să pun poze luate de pe net, oricât de haioase sau sentimentale ar fi ele, am scotocit în “hambarul” meu cu poze și după lungi dezbateri cu mine și numai cu mine, m-am hotărât pentru următoarele:
Acuma sincer: care erau șansele ca din cei, habarnam câți spectatori (mulți) la meciul catastrofal România-Lituania, desfășurat în toamna 2008 la Cluj Napoca pe stadionul celor de la CFR (parca Constantin Rădulescu se numește), tocmai eu să apar în ediția online a ziarului ProSport? :))
În primul rând a fost primul meci la care am asistat de la fața locului, în al doilea rând nu am fost nici genul “în picioare zbierând la arbitru” sau genul “Piți, Piți, lasăăăăneeee, lasăneeeeeeeee”, apoi erau pe acolo o grămadă de tipe care mai de care fluturându-și stegulețele și nu numai, dacă mă înțelegeți, numai bune de pozat, iar în ultimul rând clar nu eram pe fază atunci când mi s-a făcut poza.
Acuma ca să nu fiu ipocrită, nu vreau să zic că am plâns de supărare când am văzut poza, normal că undeva într-un colțișor al suflețelului meu eram încântată (pe pagină eram eu, Gigi Becali și Ionuț Lupescu), dar sincer primul gând a fost: vaaaai să nu vadă colegii de la lucru poza asta că au luni subiect de “hai să râdeam toată ziua”, mai ales că majoritatea erau microbiști, pe când eu nu sunt.
Dar cel mai funny e faptul că în poza aia mai e și Clau, dar el săracu’ nu se vede din cauza stegulețului meu :))). Vai cât mai mai râs din cauza asta. Numai tricoul cu Batman și cornițele de la căciuliță se văd de el :)))
Și acum aia “de suflet” (aleasă cu mare greutate):
În această poză deși păream oarecum de nerecunoscut suntem eu, Clau, Cori, Tibi și umbra lui Luci care făcea poza. Eram la deal în vara nebună a lui 2001. Eram în una din numeroasele noastre escapade la deal, în una din numeroasele momente foarte mișto din acea perioadă care nu era nici coplilărie, nici adolescență, care nu era nici joc, nici lucru serios.
Poza intitulată de Clau (atunci când a scanat-o) “Toți în iarbă” simbolizează pentru mine, una dintre cele mai frumoase amintiri ale unei perioade care nu se va mai întoarce niciodată. Încă mai cred că poza acesta e făcută în ultima mea etapă petrecută chiar fără nicio grijă. A fost atunci liniștea dinaintea furtunii … tot ce a urmat după s-a întâmplat când deja mă maturizasem.
Voi care ați fost acolo, numai voi puteți să spuneți de ce a rămas pentru mine această poză “de suflet”?!?
Această leapșă merge la: LUCI (cu mențiunea că nu are voie să pună nicio poză de la deal), ANA-MARIA (pentru că are foarte multe fotografii frumoase care însoțesc momente deosebite), TOMATA (care sper din tot sufletul să o facă, căci sunt foarte curioasă), și LIA (dar numai dacă și-a revenit din răceală, că să nu se obosească).