O carte care o să-ți placă la nebunie se cunoaște după primele 10 pagini. Ei bine, eu mi-am dat seama că o să savurez cartea ca pe o bezea după prima pagină (asta ca să nu zic totuși primul rând, că poate par prea superficială, deși vreau să spun că primul rând e chiar mișto).
De ce mi-a plăcut atât?
Pentru că mi-a răspuns la câteva întrebări printre care și întrebarea: De ce suferă femeile până la depresie atunci când sunt părăsite? Despre asta e cartea. Scrisă la persoana I de o scriitoare ciudată, pe care multă vreme nimeni nu o știa, nimeni nu-i văzuse fața, dar care deși prin ficțiune (așa susține ea) crează un roman simplu dar de efect. Mie mi se pare aproape imposibil ca cineva care să nu fi trecut prin experianța similară eroinei Olga, să poată să scrie așa o carte, de aceea autoarea pare că se identifică perfect cu personajul.
Acțiunea cărții se întinde hai să zicem cam pe durata unui an, poate chiar mai puțin, dar intensitaea poveștii este copleșitoare, sunt zile prezentate amănunțit, cu trăiri complexe care imbină perfect narațiunea cu psihanaliza, cu absurdul poate și evident cu agonia.
Titlul e frunos, nu știu dacă reprezintă total cartea, pare prea fără substanță față de conținul extrem de stufos al cărții, dar hai că merge.
Și nu, nu spun răspunsurile care l-am primit în urma lecturii…important e că le-am găsit :)