Să zbor?

Puteam să zbor peste câmpii senine.
Puteam să zbor cândva.
Credeam că între vis şi nemurire
Nu e altceva.

De ce se frâng în timp atâtea aripi?
Din zbor oprindu-se demult
Iar sunetul lăsat de ele,
Nici nu pot să-l mai ascult.

Cerul e mare, iar loc ar fi destul…

(o compoziţie proprie venită de nicăieri aducându-mi aminte că orice creaţie se naşte din lipsa a ceva, dar citez dintr-un prieten “orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare”winking

You may also like

3 comentarii

  1. Mă bucur că ţi-a plăcut. Da, e mult mai ok “este” în loc de “e”, dar acuma las aşa.
    Eh, să fiu sinceră, mai am poezioare, dar îmi trebuie curaj să le afişez…
    big grin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.