Anotimpul florilor de soc la Castelul Rákóczi-Bánffy

Prima fotografie din articol și titlul le-am croit în ultimul weekend din luna Mai, cel în care în lumea ortodoxă s-au sărbătorit Rusaliile, firește a plouat ca în orice alt weekend din acest an (în Transilvania cel puțin), dar oamenii aveau în față un weekend lung, de care noi n-am profitat maxim, căci în joia ce-i urma o luam spre Creta (sigur asta s-a petrecut tot anul acesta?) happy Poate fix din acest motiv, poza și titlul au rămas doar un draft bine dosit. Nu, nu mai am alte drafturi în acest moment, duse sunt și acele vremuri, însă din moment ce totuși îmi dorisem să scriu despre acel weekend și chiar mă pornisem timid, înseamnă ca treaba n-ar strica să fie dusă până la capăt chiar dacă, iată, suntem deja în august, s-au strâns alte povești din această vară, iar toamna chiar aș zice că se află după colț și din anumite puncte de vedere bine ar fi să glumesc happy

Citește mai mult

Cool Food Trucks la Street Food Festival Cluj 2018

Street Food Festival se află la a treia ediție la Cluj, aici unde a și luat naștere, ca mai apoi să devină atât de popular în toată țara, așa că weekendul acesta e rost de mâncare bună, arătoasă, diversă și mese luate cu prietenii sau familionul într-o atmosferă mișto pe Aleea Stadionului. Nu, nu m-a plătit nimeni să zic de bine, dar încă de la prima ediție aș fi vrut să-mi dau cu părerea despre acest eveniment atât de apreciat la nivel național (deși atunci nu-mi imaginam ce amploare va lua fenomenul). În plus, ieri am ajuns în „raiul mâncăcioșilor” la niște ore la care am putut fotografia food truck-urile în bună voie ca să vă pot arăta și vouă care mi-au părut a fi cele mai drăguțe și dacă mai era nevoie, să vă conving să mergeți (cei din zonă sau cei în trecere) indiferent cât de ciudată e vremea vara asta (și nu doar asta) la Cluj.

Citește mai mult

Weekend prelungit în Ținutul Secuiesc (varianta Harghita)

După ce ne-am tot întors, sucit și răsucit 2 săptămâni, am ales să plecăm totuși în Ținutul Secuiesc în weekendul prelungit de 1 mai, chiar dacă nu eram siguri cât de prietenos va fi drumul pentru Albert. Da, am trecut și noi de o lună jumate la scaunul de mașină pentru băieți „mari” și deși la început a părut să-l îndrăgească, treptat drumurile au devenit ceva mai „cu cântec” decât în mod obișnuit. Aici mă refer la drumurile noastre de voie de nevoie, aproape zilnice, prin Cluj și prin apropiere. Însă, toate temerile referitoare strict la drumul cu mașina spre centrul țării (că în rest deja știm că avem un copil destul de adaptabil) au fost spulberate de un călător mic care s-a comportat peste așteptări, semn că suntem încă pe drumul cel bun în ale plimbatului în 3, chiar dacă în această direcție, încă, TOTUL e pe testate. Acestea fiind lămurite cât de cât, poate vă întrebați ce ne-a venit cu Ținutul Secuiesc, nu?

Citește mai mult

Sweet November

Cum îmi este de obicei Noiembrie? Să fiu sinceră, destul de mohorât, mai puțin în toamna petrecută în Sudul Franței și toamna aceasta în care nu prea a contat ce și cum se vede pe geam happy Oricum, în România, fără dubiu, de la jumătatea lui Noiembrie și până la Sărbătorile de iarnă avem, din punct de vedere al vremii, cea mai întunecată perioadă din an: zile foarte scurte, multă ploaie mocănească, ceața groasă din depresiuni (ghiciți unde se poziționează Clujul), frigul ce se instalează bine de la o zi la alta și un miros de iarnă tot mai puternic…

Citește mai mult

October is the warmest colour

La mijlocul lui octombrie, toamna devine acea primăvară proverbială când, după cum se spune, orice frunză devine o floare. Recunosc că îmi place această idee, căci niciodată toamna nu arată mai bine ca în octombrie, atunci când, cu puțin noroc (cum a fost anul acesta), soarele strălucește sublim de sub frunzele colorate, temperaturile nu sunt înspăimântătoare încă, zilele nu s-au scurtat drastic (până nu trecem la ora de iarnă), sezonul rece pare, deși nu e, destul de departe, încă ne place să ne plimbăm pe la soare și prin natură, iar sentimentul unui sezon etern călduț ne încolțește prin inimă. Nu degeaba, autorul Literei Stacojii, Nathaniel Hawthorne, descrie Octombrie atât de complet și de poetic: There is no season when such pleasant and sunny spots may be lighted on, and produce so pleasant an effect on the feelings, as now in October.

Citește mai mult

Împrejurimile Clujului: Wonderland Resort!

Staycation – a holiday spent in one’s home country rather than abroad, or one spent at home and involving day trips to local attractions. Cum ar veni, acest termen, pe care l-am auzit tot mai des în ultima vreme, dar pe care nu cred că l-am experimentat până acum, înseamnă un fel de „vacanță pe lângă casă”. Și cum vacanța noastră de vară s-a limitat la asta, acest articol face cumva parte din povestirea staycation-ului 2017. Cert este că odată ce știi că rămâi în zonă, locurile minunate apropiate de casă răsar în calea ta, de parcă n-ar fi fost acolo niciodată. Clujul simt că este o pepinieră de astfel de locuri și cred cu tărie că sunt pur și simplu inepuizabile. Azi, totuși, vă duc într-un loc, destul de popular, doar că noi acum abia am ajuns să-l vizităm pentru prima dată… Mai bine mai târziu, decât să nu fi ajuns încă, lucru care s-ar fi întâmplat cu siguranță, dacă petreceam și vara asta (ca toate celelalte) departe de Cluj.

Citește mai mult

Lacul Colibița – Marea din Munții Călimani

Îmi vine să râd de câte ori mă gândesc ce greu a fost să ajungem la Colibița. Nu, nu din cauză că ar fi departe, nici vorbă, e la două ceasuri de Cluj sau din cauză că drumul e nasol (deși pe una din variante se lucrează) ci pentru că în nicio locație din România nu am găsit cazare așa de greu ca la Colibița. Să mergi day trip nu merită, așa că ne-am tot uitat pe booking.com cam fără speranță și ne-am zis că o fi când va fi să fie. Părea că totul este rezervat cu un an înainte, iar zona este atât de atractivă pentru turiști de zici că au filmat Game of Thrones acolo. Dar într-o zi de vară, când nici nu ne mai gândeam la Colibița și împrejurimile ei, mă sună o prietenă aflată în aceeași situație vis a vis de subiect și zice: „n-ai să crezi, dar am găsit două camere libere la o pensiune”. Păi așa ceva nu se putea rata!

Colibița – Marea de la Munte

Citește mai mult