Bialog Cafe: Vacanțele vedetelor în 2013

La mine e încă toamnă, deși prin alte părți de țară deja avem strat generos de zăpadă. Mă bucur că încă e toamnă, chiar dacă e friguroasă, pentru că pur și simplu parcă nu-s pregătită pentru iarnă și zăpadă, nu vreau să vie… încă. N-am cum să o amân, știu, dar mi-am spus că pot amâna măcar retrospecivele de final de an, că prea repede s-au schimbat anotimpurile. Însă se pare că și ele sunt pe val, mult nu le mai pot ignora nici pe acestea, va trebui să mâ gândesc la ale mele, dar azi m-am gândit la o altfel de retrospectivă. Așadar, să ne așezăm la o cafea ;)

11-soreasca-3_f16d66281a

Citește mai departe

Călător pe mapamond: Florența și Toscana

f53680-Tim-Jepson-Toscana-si-Florenta

Titlu: Călător pe mapamond: Florența și Toscana (ghid turistic)

Autor: Tim Jepson (coordonator)

Editura: Ad Libri 

Nr. pagini: 152 + hărți

Preț: 27 lei pe libris.ro

Imaginați-vă că ar trebui să alegeți doar un oraș drept simbol al realizărilor omenirii. V-ar fi greu să-i găsiți Florenței vreun cusur, ale cărei biserici, muzee și galerii găzduiesc unele dintre cele mai mărețe opere de artă realizate vreodată. Apoi imaginați-vă că ar trebui să alegeți un peisaj în care să trăiți veșnic, unul de ale cărui frumusețe și nesfârșită varietate nu v-ați plictisi niciodată. Indiscutabil zona rurală idilică a Toscanei reprezintă decorul perfect“. (Tim Jepson – coordonatorul ghidului)

Tim Jepson are mai mult o slăbiciune pentru Provincia Umbria, dar cu toate acestea Italia este foarte bine reprezentată printre ghidurile pe care le-a coordonat: Italia, Roma, Veneția, Toscana și Florența.

Citește mai departe

The Passionate Traveler Journal

Eu mă bucur cu adevărat atunci când cineva știe să-mi facă o surpriză inedită. Și mă bucur din toată inima, indiferent cât de mică pare din exterior surpriza. De exemplu, marți am primit o căciulă și mi-am făcut poze cu ea în toate ipostazele. O apreciez cu atât mai mult cu cât am primit-o pentru că “răcești des pentru că nu te îmbraci, nu porți căciulă și așa ceva nu se face iarna, deci vreau să-ți fie cald, să nu răcești la urechi și să-ți șadă bine, vezi că ți-am cumpărat o căciulă” :) Inutil să vă mai spun că pentru mine sentimentul e “priceless”, iar pe omul din spatele surprizei il iubesc… :)

Din această serie, ieri primesc agenduța de mai jos. Și abia când o deschid văd că e de la books-express. Surprize, surprize!

P1360231

Că ador agendele frumoase, cochete, boeme e una, că asta e mai mult decât o agendă/jurnal e alta. În primul rând este un jurnal concept. Frances Mayes, autoarea celebrei serii despre Toscana (Under the Tuscan Sun) este creatoarea acestui jurnal. S-a ghidat după o agendă pe care o avea la inceputurile ei italiene, în care și-a deschis ea primul jurnal de ședere în Italia (Cortona mai exact), agendă care a stat de fapt la baza construirii marelui succes Under the Tuscan Sun.

P1360234

Acest jurnal este nemaipomenit. În primul rând calitatea paginilor este… wow. Culoarea lor caldă mă duce instant cu gândul la Toscana, iar unele citate din cărțile lui Frances se regăsesc random pe colțurile anumitor pagini. La început, după pagina în care îți poți scrie numele sau da un titlu jurnalului tău, sta scrisă și povestea lui, cum a luat naștere, în ce fel a ajutat-o pe autoare etc… Iar la final cireașa de pe tort, o listă de cărți despre călătorii.

P1360233

Acum tot ce mai lipsește este să plec eu o vreme departe (haha) și să pot folosi acest jurnal în scopul care îi este destinat. Până atunci, l-am pus lângă ghidurile turistice și cred că nu va avea nimic de comentat dacă va sta acolo până o poveste frumoasă, de viață va fi pusă în el. Deși recunosc; când l-am văzut și răsfoit m-am întrebat dacă nu cumva Universul ar vrea să-mi transmită ceva mai pe acolite, că știe că-s fată deșteaptă și mă prind singură!? ;)

P1360235

Visând la… Capalbio

url-2Anul trecut, într-o zi toridă de iulie (și se știe cât de cald a fost în iulie anul trecut) inauguram o rubricuță pe care am intitulat-o Visând la… unde credeam eu atunci că o să mai încarc destinații mai puțin cunoscute, dar care mă fascinează în 3 secunde și mi le voi pune pe lista de “visat și apoi plecat”. Dar nu știu de ce am abandonat total rubrica (și nu, nu pentru că nu am mai visat la greu, doar mă cunoașteți).

Azi dimineață, obosită după drumul prin țară și fără chef de a vă povesti încă (deși o să povestesc, promit!) ce am văzut și ce am făcut, am dat peste o fotografie, genul acela care îți poate da toată săptămâna peste cap pentru că vrei nu vrei gândurile tale vor zbura în acea direcție. Fotografia este din Capalbio, o așezare micuță din apropiere de Grosseto, Toscana. M-a uimit mai cu seamă că nu aveam habar de ea și credeți-mă pe cuvânt că am în minte multe locuri de acolo, le studiez cu grijă și încerc să le asimilez pentru când o să mai ajung în zonă.

De Capalbio nu știam și acum mă gândesc de câte altele asemănătoate nu știu!?! Așa că mi-am început săptămâna asta plină de zăpadă, la mine, cu un sat colinar aflat sub soarele Toscanei… Să aveți o săptămână frumoasă și voi ;)

409472_2195645185666_1813462094_nFoto

În Toscana și prin lume cu Frances Mayes

Cine nu a văzut filmul Under the Tuscan Sun, să-l vadă de urgență :) Așa poate va afla și cine este Frances Mayes, dar mai cu seama va afla care e faza cu Toscana în toată povestea care a făcut-o celebră pe această scriitoare americană. Dacă ați văzut filmul sunteți deci, în temă, dacă nu, nu mai aștept și vă zic eu trei vorbe.

Frances Mayes este o scriitore și în prezent profesor universitar american, care după ce cumpără, renovează și trăiește o vreme într-o vilă abandonată din Cortona, scrie o carte senzațională despre Italia, dar mai cu seamă despre Toscana. Cartea stă și la baza filmului mai sus amintit, carte, care este autobiografică și care îi aduce celebritatea. Asta se întâmpla prin 1997, dar în timpul acesta Frances își descoperă și adevărata pasiune; călătoriile, iar de aici se nasc cele mai frumoase cărți ale sale. Normal, nu le avem în română, dar în engleză le găsim pe Okian (nu pe toate așa că vom completa lista cu Amazon).

Inutil să vă spun că îmi doresc toate aceste cărți cu ardoarea copilului mic care se dă de pământ că vrea ciocolată înainte de masă, but wait, cred că aș putea face și asta :D

Cum să o citim pe Frances Mayes:

Under the Tuscan Sun: At home in Italy (1996)

Bella Tuscany: The Sweet Life in Italy (1999)  – continuarea romanului autobiografic Under the Tuscan Sun

In Tuscany (2000) – completând cu succes Trilogia Toscana

Însă Frances Mayes nu se oprește nicidecum aici, continuă să scrie despre Toscana, dar și despre alte destinații vizitate și “testate”:

Pe lângă toate acestea scrie poezii și beletristică ce nu au legătura cu marea ei pasiune, însă mai dedică Toscanei un event: Tuscan Sun Festival.

Ah, și mai sunt atât de multe cărți MINUNATE pe aceste subiecte pe Amazon, că dacă mai stăteam 2 minute jur că mă îmbolnăveam de inimă :) Așa că vă salut sănătoasă… încă și cu un dor nemărginit de Toscana.

Să comparăm două peisaje…

… sau Toscana vs. Transilvania, căci nu-i aşa, nimic nu se compară cu obsesiile, poate doar obsesiile între ele :)

Prima fotografie tronează mare şi luminoasă acoperindu-mi de ceva vreme nu doar inima ci şi tot ecranul micuţului meu laptop, alb ;) Zic că se potriveşte cu el, cu laptopul, dar şi cu starea mea de spirit de fiecare zi, de fiecare zi când mă trezesc, îl deschid şi mai apoi îmi imaginez că şi dacă deschid geamul tot asta o să văd, adică un minunat peisaj Toscan (din ăla tipic, cu dealuri ce se unduiesc duios sub soare). Dacă vreţi şi voi un wallpaper la fel, intrati aici, de aici m-am procopsit şi eu cu minunata poză de mai jos.

A doua fotografie e realizată ieri, aici în mijlocul Transilvaniei în apropiera cetăţii lui Gelu (se presupune, iar eu ştiu prea puţină istorie ca să vă confirm). Şi aici puteţi vedea dealuri ce se leagănă în zarea legănată şi ea de vânt. Nu-s dealuri toscane, sunt dealuri transilvane, din Transilvania cea mereu surprinzătoare. Ei, din păcate dacă deschid geamul (care e deschis deja) nu asta văd, dar pot să văd asta la 30 de km de Cluj. Dacă vreţi un wallpaper de acest gen, vă trimit eu poza asta, ori alta cam la fel. Dacă vreţi însă să vedeţi cu ochii voştri zona, vă aştept pe aici, pe pajiştile aurii din apropierea Apusenilor.

Şi să revenim la comparaţie. Suferă o comparaţie ori ba? Sau suferă la propriu un peisaj faţă de altul?

P.S. Vă aştept cu mai multe fotografii şi poveşti de la Cetatea Lita (Liteni), zilele următoare. Tot ce vă pot spune acum este că a existat ieri un alt moment în care ne-am tras sufletul pe nişte ruine exclamând la unison: “ce frumos e şi pe aici!”. Cum ziceam şi aseară pe Facebook: Transilvania continuă să mă uimească!

Florence in a nutshell

Aţi auzit de sindromul Stendhal? E o boală (reală!) ce poate cuprinde turiştii care ajung la Florenţa, motiv pentru care mai poate fi cunoscută şi sub denumirea de sindromul Florenţa. Se manifestă prin palpitaţii, confuzie şi chiar halucinaţii sau stări de ameţeală şi totul pentru că expunearea la aşa frumuseţe poate fi de-a dreptul incredibilă pentru săracul mental uman. Aproape că nu am crezut că aşa ceva e posibil, dar uite că este şi mai e şi denumită după Stendhal, care o descrie frumos în cartea Naples and Florence: A Journey from Milan to Reggio. Ceea ce atunci părea a fi doar o metaforizare a senzaţiilor trăite de autor în faţa frumuseţilor Florenţei, s-a depistat cu timpul la mai multe persoane care au vizitat Florenţa şi incredibil, au fost fascinate în asemenea măsură încât aproape să nu facă faţă fizic şi mai ales psihic experienţei trăite.

Deci uite că se poate ceva mai mult decât un simplu şi firesc “mi-a plăcut foarte mult”, ori “e Superbă!”, adică se poate transforma totul într-o adevărată nebunie care să te răpună. Asta e Florenţa şi Cine nu înţelege pasiunea pentru un asemena loc, ştim cu siguranţă de ce, pentru că nu a văzut-o şi nu a cunoscut-o… ÎNCĂ. Căci atunci când o vezi, înţelegi şi îl înţelegi pe Stendhal şi pe toţi cei care mai că o iau razna în faţa lui David sau în faţa Domului sau în faţă la Ponte Vecchio… unde era să o iau şi eu :)

Articolul de azi e în special pentru cei care nu au văzut-o, dar nu numai pentru ei ci şi pentru cei care cunosc nostalgia acestui oraş minunat. M-a întrebat cineva de curând dacă merită să meargă să o vadă atunci când va ajunge în Italia la mare… nu mult mi-a lipsit să mă sufoc de emoţie recomandând cu căldură acest oraş şi spunând cu la fel de mult sentiment că se poate să fie chiar cel mai frumos pe care l-am văzut (fără să se supere Parisul pe mine). În direcţia asta am nişte recomandări aici, aici şi aici şi mai apoi vă trimit să o citiţi pe Melinda Gallo cu inima ei care acum se află în două locuri, dar mai mult la Florenţa (fără să se supere Parisul pe ea, o să vedeţi de ce)…

Şi mai apoi, firesc, îmi vine şi mie să întreb, poate prea atât de des; inima mea unde se află?