Imagini și alte povești din Hermannstadt

Un fost președinte al României a spus odată un lucru minunat despre Sibiu și anume că Sibiul este indiscutabil un oraş nodal pentru tranzitul spiritual european şi nu numai. Mi-a plăcut afirmația pentru că se simte că este una făcută cu prezența la fața locului și nu din spatele unui pupitru prea greu pentru minți conducătoare prea ușoare. Am început așa, pentru că, o minte conducătoare deloc ușoară se află în fruntea Sibiului de ani de zile și îl conduce bine de tot, îl transformă, îl renaște în fiecare anotimp, iar cetățenii aleg mintea conducătoare care lasă în urma ei dâre de bun simț, dar și de simț venit, cel mai probabil genetic, de la un al neam decât al nostru. Ce este de apreciat totuși, ar fi faptul că, neamul nostru se înclină, atunci când patriotismul de mahala este abolit prin legea lui “măsori de două ori și tai o singură dată”. Și poate de aceea la Sibiu ai toate șansele să te simți ca într-o mică Vienă cu aspirații înalte.

Nimic nu mi s-a părut a fi ieftin în sensul de sarăcăcios și needucat, dar pe de ală parte nici în sensul de prețul unei cafele, ori a unei prăjituri, fie ea și cea mai bună prăjitură cu nucă mâncată de când s-a prăpădit Maica. Dar atunci când plătesc și atmosfera, parcă nimic nu mai vreau să mi se pară scump, în sens de exagerare. Așa că vă recomand ce am gustat pe unde am gustat, dar vreau ca atunci când vă spun că am dat 9 lei pe o bucată de prăjitură cu nucă la Leonidas în Piața Mare să țineți cont de faptul că vedeam la fereastră tot Târgul de Crăciun în fața mea (ca în fotografia de mai sus). La fel de multă îndurare cer și pentru cei 15 lei dați pe o bucățică mică de cascaval cu boabe de muștar, cumpărat de la o căsuță unde cascavalul încorporase toate mirodeniile din lume și îți înnebunea fie și numai vizual papilele gustative. Mai apoi de la Căsuța cu migdale mi-am luat pentru acasă cele mai crocante migdale din lume, dar în ce fel ademenitor arăta Căsuța asta, numai cei 8 lei/100 de grame o pot justifica.

Recomand de asemena o plimbare pe strada pietonală Nicolae Bălcescu cu sosire în Piața Mare, un ocol pe la Turnul Sfatului, urcare în el (2 lei/persoană), coborârea în Piața Mică și “tristă” datorită ochilor plângăcioși de pe acoperișurile clădirilor, traversare pe Podul Minciunilor (nu se va dărâma, garantat, a văzut și auzit prea multe), o plecăciune în fața Bisericii Evanghelice aflate în renovare pentru doi ani de zile, apoi o oprire la Cafe Wien cu terasa spre apus și prin față pe la Brukenthal întoarcerea în Piața Mare. Apoi trageți o fugă pe Strada Cetății (ca sa ajungeți la ea, rătăciți 15 minute pe străduțele lăturalnice ce dau în Piața Mare). Pe Strada Cetății, pe lângă ziduri, o să dați nas în nas cu mirosul cafelei de Paris, intrați pentru o oră la Cafe Pardon, luați un cappuccino și o porție de banane în coniac (au o aromă excelentă) și admirați tavanul tapetat cu partituri… vă asigur că o să auziți apoi o muzică în mintea voastră, pentru tot restul zilei.

P.S. Am reușit să întocmesc și albumul, sper să vă placă, doar că așa cum m-am așteptat, pozele pe timp de noapte nu sunt dintre cele mai reușite, a fost mult mai frumos decât se poate vedea în poze.

Sibiu de poveste

Sibiul e un oraș de care te poți îndrăgosti iremediabil de la prima vedere. E un oraș care inspiră creație și respiră valoare. Este suficient de mare încât să nu te plictisești și destul de mic încât să îți poată intra la suflet tot, deodată. Are ceva special și acel ceva face sângele să curgă năvalnic și viu prin venele nevăzute ale Transilvaniei. Sibiul e bine organizat, bine condus, bine educat, plutește ceva în aerul de acolo, ceva ce nu e românesc, ceva ce nu poate fi trecut cu vederea, ceva al lui, care îl face să răsară între alte orașe din țară. Eu zic că s-ar putea să fie cel mai frumos oraș din România, dacă nu punem la socoteală Sighișoara, care are un statul special cu centrul vechi demențial, dar în rest este un orașel anost.

În weekend am fost pentru a treia oară la Sibiu, fără să număr drumurile care m-au dus pe acolo de le-am traversat pentru a porni mai departe. Acum însă am înțeles povestea completă, o poveste de savurat cu turtă dulce, vin fiert și cârnați bavarezi. O poveste de iarnă de la care au lipsit frigul și zăpada, dar au răspuns prezent Moș Crăciun, bradul împodobit și luminițele magice de Sărbătoare. Se pare că Târgul de Crăciun completează fericit Sibiul, târgul e de acolo, din povestea Sibiului și mă bucur că cineva chiar știe ce să facă cu poveștile; să le dea oamenilor, să se bucure de ele de la cel mai mic la cel mai mare. Iar o poveste bine spusă va fi mereu o poveste frumoasă.

Sibiul mirosea dulceag, copiii veseli încălzeau atmosfera și întregul weekend a părut trăit sub cupola impresionantă de lumini de aur. O fotografie chiar sub mijlocul cupolei făcea cerul să pară luminat de o singură stea, acea stea din toate felicitările de Crăciun pe care le-am văzut în copilărie. Mi-am dorit înapoi o seară de atunci, mi-am dorit-o foarte mult și acolo am simțit-o caldă și nemaipomenit de frumoasă, ca toate clipele care nu se mai întorc niciodată.

Ce scriu azi nu e despre ce am făcut palpabil la Sibiu (nici nu am ales pozele încă) dar sper ca zilele următoare să avem și un foto-eseu, însă azi e despre ce am simțit, iar asta nu mereu poate fi ilustrat.

  • m-am simțit acasă, mulțumesc Lili
  • m-am simțit între prieteni vechi deși noi
  • m-am simțit în altă țară cumva, deși îndrăgostită de Transilvania mea (noastră)
  • m-am simțit fenomenal la un pahar de vin fiert, băut la gura butoiului întrebându-ne în ce an am văzut Titanicul pentru prima dată
  • m-am simțit eliberată pe Podul minciunilor de tot ce e minciună în jurul meu și bucuroasă nu am regăsit-o în mine
  • m-am simțit din nou aproape de Crăciun și aproape de toată căldură pe care Crăciunurile trecute mi-au oferit-o
  • m-am simțit ca la Paris savurând un cappuccino vienez în Pardon, un local rupt de pe Boulevard Saint Germain
  • m-am simți ca și cum Maica mi-ar fi făcut o plăcintă cu nuncă servită la Leonidas
  • m-am simțit răsfățată cu zacuscă cu bureți de pădure și cașcaval de casă adus de la Dorohoi
  • și mai răsfățată că Lili nu a uitam cât îmi plac mie mic-dejunurile franțuzești, așa că n-au lipsit croissantele de dimineață
  • m-am simțit înconjurată de cărți, de fotografii și amintiri care ne confirmă că anii se numără după felul în care i-ai trăit
  • m-am simt aproape de mine și motivată să ajung cât mai des atât de aproape de mine, pentru că e tare bine

Merg la deschiderea Pieței de Crăciun de la Sibiu

Datorită Lilianei, care mi-a lansat invitația, mă va găzdui și plimba prin orașul din România care mi se pare cel mai occidental, dar și datorită Luizei mele dragi, care mi-a zis că a fost la Târgul de la Sibiu acu’s doi ani și i-a placut nespus, iacă plec și eu mâine dimineață la Sibiu. Seara la 7 mă voi posta în Piața Mare să văd minunata deschidere, pe care organizatorii o anunță fabuloasă și plină de lumină… Recunosc, sunt curioasă pentru că eu n-am mai participat la o astfel de Piață de Crăciun din decembrie 2009, când la Montpellier s-a încercat timid un astfel de târg în Place de la Comedie. Ce știu, este că sudul Franței nu e renumit pentru astfel de Piețe și au furat și ei ideea de pe unde au putut. Sibiul cu o comunitate de sași puternică, în frunte cu Herr Primar Johannis sunt sigură că vrea să se ridice la standardele nemțești și sper să nu mă dezamăgească.

Dacă va arăta ca în imaginea de mai jos (surprinsă anul trecut) rămâne de văzut, oricum aparatul meu nu va fi capabil să facă așa poze.

Foto

Dar iată ce se anunță oficial:

Cea de-a șasea ediție a Târgului de Crăciun din Sibiu se anunță a fi cea mai spectaculoasă de până acum, cel puțin din punct de vedere vizual. Investițiile făcute de municipalitatea sibiană în sistemul de iluminat de sărbători vor fi susținute de organizatorii Târgului printr-un spectacol rarisim de lumini ce va cuprinde toată Piața Mare.

Deschiderea ediției 2012 a Târgului de Crăciun va avea loc în data de 24 noiembrie. Pentru a completa conceptul iluminatului de sărbători din întregul oraș, deschiderea ediției din acest an a Târgului se va baza într-o foarte mare măsură pe lumină. Spectacolul va începe la ora 19, când toate luminile din Piața Mare se vor stinge. E momentul în care „Crăiasa Zăpezii” va cânta Povestea de Crăciun. Apoi, zona centrală a orașului va fi brăzdată de mii de fulgere luminoase, combinate într-un spectacol grandios. „Spectacolul de deschidere de anul acesta e ceva diferit față de cele organizate în edițiile anterioare. Sperăm ca sibienilor să le placă ideea și modul în care o vom pune în practică”, spune Andrei Drăgan Răduleț, organizatorul Târgului de Crăciun. Întregul spectacol de lumini va dura circa 20 de minute.

La finalul spectacolului, va avea loc deschiderea oficială a evenimentului. Oficialități ale Primăriei Municipiului Sibiu, co-organizator al evenimentului, vor urca pe scenă alături de reprezentanți ai majorității confesiunilor creștine prezente în Sibiu.

Seara de deschidere a Târgului de Crăciun se va încheia cu concertul Nicola, interpreta melodiei „Milioane de lumini pe stradă”, o melodie ce se potrivește perfect conceptului pregătit pentru deschiderea Târgului de Crăciun din Sibiu.

Alături de partenerul Ibis Hotels, Târgul de Crăciun 2012 a pregătit încă o surpriză, dedicată de această dată exclusiv turiștilor ce aleg să viziteze Sibiul în perioada sărbătorilor de iarnă. Agențiile de turism și rețeaua de hoteluri Ibis au lansat un pachet intitulat Sibiu Christmas Market Break. Pachetul costă 69 de euro și include două nopți de cazare în hotelul Ibis Sibiu, ghidaj în limbile engleză, germană sau franceză prin Târgul de Crăciun și Centrul Istoric al Sibiului, un skipass de 1 zi la Arena Platoș și un cadou surpriză din partea organizatorilor Târgului. „Ne-am gândit să venim în întâmpinarea turiștilor cu acest pachet de weekend. Târgul de Crăciun din Sibiu a depășit demult granițele orașului, fiind un eveniment recunoscut la nivelul țării și care, încet, încet, devine din ce în ce mai prezent și în revistele de specialitate din străinătate”, spune Andrei Drăgan Răduleț, organizatorul Târgului de Crăciun.

Hermannstadt

“Știi de ce nu-mi place mie în Ardeal? Pentru că aici te îmbolnăvești de liniște.” Acesta sunt cuvintele unui domn la 50 de ani în Piața mare din Sibiu. După accent, domnul era din sud, nu pot preciza exact de unde, dar din sud și părea să-i placă orașul și piața aceea care nu era chiar moartă ci destul de animată pentru o zi de 1 Mai. M-am amuzat, dar l-am și înțeles, am fost și eu de două ori în București (care îmi place așa aglomerat cum e) :)

În altă oridine de idei, mi-am respectat planul de prin iarnă când mi-am zis că de 1 Mai, Sibiul ar fi soluția, mai ales că anul trecut am ales 1 Mai la Sighișoara și a fost o alegere inspirată. Și anul acesta a fost poate chiar mai inspirată. Am trecut prin Sibiu de câteva ori până acum și nu am oprit niciodată, iar orașul se cerea vizitat. Acum l-am vizitat și mi-a plăcut foarte mult. Cele trei piețe centrale (Piața Mare, Piața Mică și Piața Huet) sunt foarte frumoase, spațioase și creează senzația de oraș austriac. Orașul l-am luat la pas, începând de pe pietonala Nicolae Bălcescu, trecând prin piețe și ajungând la casa în care s-a născut Hermann Oberth, în trei ore de mers fără încetare plus urcarea în Turnul Sfatului din care orașul ne-a zâmbit altfel pe un soare torit de primăvară, ni s-a făcut foame și ne-am oprit la Mara Steak House și am luat hotărârea pentru continuarea zilei.

Astfel că ziua noastră de 1 Mai s-a transformat într-o excursie culturală. Am mers spre Rășinari, acasă la Cioran și la Goga și la Schitul lui Noica de la Păltiniș. Pe un drum destul de bun ce leagă Sibiul de Răsinari și mai apoi de Păltiniș am văzut cred, cei mai mulți oameni din viața mea strânși la un grătar la iarbă verde. Marginile drumurilor erau pline ochi cu oameni, mașini, pături, corturi, grătare și copii alergând frenetic după minge, toți alergând evident după primăvara regăsită.

La întoarcerea spre Sibiu și implicit spre casă am oprit pentru 2 ore și la Grădina Zoologică de la Sibiu din Pădurea Dumbravă, acolo se află și un lac pe care te puteai plimba cu bărcuța sau hidrobicicleta. Și aici foarte multă lume, foarte multă. Copii exaziați de animalele plictisite (eu nu sunt fan nr. one al grănilor Zoo), tineri strânși la bere și mici (am servit și eu doi mici că nu am mai mâcat așa ceva de acu’ doi ani de când am fost de 1 Mai la Moneasa).

Am ajuns în Cluj pe la 22:30, 350 de km cu mașina (oboseala am resimțit-o abia azi, mereu e așa, dar e bine) și 250 de poze din care cele mai OK 30 și-au făcut loc pe Picasa. Voi ce ați făcut de 1 Mai?