O zi fără prea multe cuvinte: Sighișoara pentru-a nu știu câta oară

În urmă cu mai mulți ani, pe vremea când blogging-ul înseamna cu totul altceva decât înseamnă azi (nu doar pentru mine ci la modul general) exista și pe Bialog o rubrică, botezată în blogosferă Miercurea fără cuvinte. Nici nu mai știu cine și de ce a pornit ideea asta, sau de ce era doar o rubrică de o zi, însă multe bloguri publicau în fiecare miercuri articole formate în mare măsură doar din imagini care să “vorbească” în locul cuvintelor. Și adevărul este că multe locuri & lucruri există pe lumea asta care pot “vorbi” fără să rostească ceva. Când am revăzut Sighișoara pentr-a nu știu câta oară în urmă cu două săptămâni, m-am gândit instant că dacă voi apuca să urc pe blog ceva despre ea, atunci sigur va fi un articol care să vorbească mai mult prin imagini, pentru că totul în Sighișoara e atât de vizual încât n-ai nevoie decât de ochi atât de bine deschiși pe cât îți este de suficient deschisă și inima.

Citește mai departe

România necunoscută (I): Castelul Martinuzzi de la Vințu de Jos

Călătorim cu multă plăcere prin România și ne place la nebunie să descoperim locuri frumoase. Norocul face să le avem. Norocul! Relieful ne ajută, iar istoria ne-a lăsat în urmă o moștenire valoroasă. Că nu știm avea grijă de aceste locuri cu tot ce ar implica asta este altă poveste. Ca în orice aspect al vieții, norocul ajută, e bine să ai noroc, dar nu e recomandat să te bazezi doar pe el. Așa că pe oriunde trecem, oricât de încântați am fi de ce vedem (și suntem de multe ori), ne poate păli ca o rafală de vânt rece apărută din senin într-o zi caldă de vară, o tristețe fără margini. Realizăm deseori că există o Românie către care nu privește mai nimeni, care se zbate să reziste ca o floare ce răsare prin asfalt și nimeni nu-i apreciază efortul. Totuși, e atât de frumoasă și de vie! Tot acest tablou de metafore se aplică “frumoaselor ruine” ale României, fie că ele se numesc biserici fortificate, castele, conace, situri arheologice sau alte feluri de pietre răspândite pe dealuri, fiecare cu povestea ei, dintr-o lume pe care noi nu o putem cunoaște, decât dacă cineva le-ar pune în valoare și le-ar scoate în față din punct de vedere turistic. Altfel au auzit de ele o mână de oameni și atât.

Citește mai departe

Aniversare pe Valea Fericirii și alte plimbări printr-o toamnă superbă

“A fost o vară ehh, ahh, ohh/ Frumoasă ca Marilyn Monroe”, zic băieții de la Motans, însă în acest caz eu aleg să înlocuiesc vara cu toamna, căci a fost o toamnă lungă, colorată și caldă și da, despre ea vreau să mai vorbesc puțin, chiar dacă aș avea o grămadă de alte subiecte și locuri despre care să tastez doi ani de acum încolo. Chiar dacă toată săptămâna a plouat mocănește peste Cluj, am pliat versurile de mai sus pe sezonul luminos și auriu, mă uit cu drag în urmă și sunt pregătită pentru sezonul următor. Ba chiar i-am simțit prezența după colț tot weekendul trecut, când a dat peste noi răcoarea cea adevărată și când am lăsat să ardă o seară întreagă o Yankee Candle Orange Splash (I love Yankee Candles în perioada asta a anului). Aproape că-s gata să decorez deja pentru sezonul Sărbătorilor de iarnă mai ales că la Cluj stă să înceapă cel mai mișto Târg de Crăciun de până acum, după cum se laudă organizatorii. Dar să mai amânăm atmosfera festivă puțin de tot.

Citește mai departe

Road trip în Ungaria de Est și 5 motive pentru un city break la Szeged

Deși am trecut la ora de iarnă încă de săptămâna trecută, yupy-yeey (mereu mă adaptez mai lent la treaba asta), temperaturile se încăpățânează să rămână într-o primăvară fără personalitate, cu manifestări de toamnă excentrică și 24 de grade în ultimele zile de octombrie. Wait, what? Totuși, mă bucur tare că încă ne putem face plimbările luuungi, colorate și în tricou, însă știu și cât de aiurea ne vom simți când va veni cam peste noapte Baba Iarna, căci nu ar fi prima dată când ar da buzna așa. Contextul meteo nu ne poate lua totuși gândul că până la Crăciun mai sunt puțin peste 50 de zile, dar nici că vara e de multă vreme dusă, iar până la următoarea va mai curge ceva apă pe Someș/Mureș/Dunăre etc și chiar mai multă vorbărie englezească despre eternul subiect al… vremii. Acestea fiind spuse, zic să nu ne plângem că avem parte de o toamnă lungă și blândă și să mai recuperăm din destinațiile de vara trecută.

Citește mai departe

10 trasee accesibile pentru un weekend în Transilvania

După ce toată vara, în topul celor mai citite articole de pe Bialog s-a aflat articolul despre traseele ușoare, de weekend, prin județul Clui, îmi stătea în vârful degetelor ideea unui articol despre cele mai accesibile destinații de weekend prin Transilvania (în opinia mea, desigur). Îmi pare chiar rău că n-am apucat să-l scriu mai devreme, ca poate ați fi profitat de această toamnă frumoasă (cu foarte mici excepții) și ați fi luat-o din loc, mai ales că traseele propuse nu necesită un weekend prelungit ci se adresează exclusiv celor care doresc o ieșire de două zile (cu o noapte de cazare). Aceasta și este ideea articolului: să ne plimbăm prin 10 zone din Transilvania propriu-zisă (Alba, Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureș și Sibiu), evitând marile orașe ale regiunii ca Brașov, Cluj, Sibiu sau Târgu Mureș, orașe care necesită ele însele măcar un weekend pentru a fi descoperite. Așadar, vom porni spre locuri ceva mai mici, dar foarte frumoase, spre care merită să vă îndreptați atenția dacă dorul de ducă nu vă dă pace, dar totuși timpul (sau alte motive) nu vă permite plimbări mai lungi…

Citește mai departe

Călătorie până la capătul verii în 13 imagini care n-au mai ajuns pe Instagram

Spunem că 1 septembrie e prima zi de toamnă, la fel cum prima zi vară o considerăm a fi 1 iunie, deși astronomic știm bine că nu e deloc așa, iar în ultimii ani, sezoanele s-au încăpățânat să ne demonstreze că nu mai funcționează așa cum eram obișnuiți. Și totuși, este final de vară, o simțim în soare, în umbră, în frunze, în culori și-n mirosuri, independent de câte grade arată termometrele sau cât de ploioase sunt unele zile (greu să le bată pe cele de iulie anul acesta, oricum). E final de vară, cu toate că multă lume este încă în concediu și se bucură de mare și soare, iar pentru mulți vacanța va începe abia în extrasezon, după 15 septembrie când locurile devin cu mult mai aerisite și temperaturile mai mult decât potolite. E final de vară și niciun elev nu este încă pregătit să se întoarcă la școală, iar fiecare din noi tragem de zile să ne pară în continuare luuungi și colorate. Vara 2018 și-a trăit povestea și îmi pare oarecum rău că n-am apucat să povestesc decât foarte, foarte puține despre ea, însă practic doar am pocnit din degete și iunie, iulie și august au dispărut ca și cum aș fi suflat o păpădie în vânt.

Citește mai departe

Ziua liberă a bebelușului (varianta Târgu Mureș)

La început de februarie am plecat într-un day trip la Târgu Mureș. Aș zice că a fost prima ieșire de acest fel cu bebelușul ca pasager, dar adevărul este că am mai făcut două drumuri Ineu – Timișoara, dus/întors (în aceeași zi) la început de ianuarie. Dar pentru că atunci, am făcut drumurile strict ca să-l ducem și să-l luăm pe Clau de la aeroport, deci nu ca să ajungem în oraș, să ne plimbăm și eventual să luăm masa pe undeva, o să considerăm prima călătorie de agrement cu copilul această ieșire la Târgu Mureș. Sigur, acesta nu este și cel mai lung drum cu mașina al lui Albert, căci el mai are la activ 2 drumuri de Ineu, dus/întors, dar în zile diferite (drumul Cluj – Ineu ajunge la peste 5 ore cu tot cu opriri), prima dată la două luni (pentru Botez) și a doua oară la trei luni (pentru vacanța de iarnă). Albert este foarte încântat de drumul cu mașina, cel puțin până acum, drumurile mai sus menționate au fost foarte lejere și dacă ne menținem așa mi-e că l-aș cataloga drept plimbăreț de pe acum, dar să nu ne hazardăm. Însă, ne doream tare mult să vedem cum se comportă la o excursie de o zi, care nu înseamnă doar moțăit în scoică și privit pe fereastră, așa că “i-am dat o zi liberă” să vedem cum “se descurcă”. :)

Citește mai departe