Pe insulă

De la Igoumenitsa și până la Kerkyra (Corfu Town) am făcut cu feribotul cam o oră jumate, iar în condițiile în care am prins chiar a doua cursă pe ziua respectivă am ajuns pe insulă destul de devreme. Primul impact cu insula a fost un WOW mare pentru că din larg am văzut coasta străjuită de o fortăreața ce dădea o patină antică locului. Dar, doar o dădea, pentru că peste drum stăteau parcate fain frumos mai multe vase de croazieră care mie mi-au luat ochii (se știe că eu tare aș mai pleca într-o croazieră) și care ne-au urat bun venit într-un loc care evident împletea vechiul cu noul într-un fel fericit pentru orice turist. Eu niciodată nu m-am simțit mai turistă ca atunci, nu știu de ce.. poate că eram pentru prima data pe o insulă?!?
 
 
Era cald, auzisem de căldurile de august și sincer m-am rugat să nu ne topim. Ori m-am rugat eu cu ardoare, ori Corfu chiar are o climă mai mult decât OK, adică e cald în timpul zilei (nu 40 de grade care să te moleșească), însă serile și diminețile sunt extrem de plăcute, nopțile chiar răcoroase aș putea spune, deci numai bine. Nu știu cum o fi în iunie-iulie, dar noi la mijloc de august nu am simțit nevoia să dam drumul la AC în camera de hotel. Până la urmă e marea, dar e și muntele și pădurea și vegetația aceea care nu permite climei să o ia razna ca la marginea deșertului. O mare bilă albă pentru Corfu la acest capitol.
 
 
Și acum, că tot suntem aici, marea bilă neagră: drumurile; asfaltate până în vărful muntelui, dar atât de înguste încât ai împresia că mereu mergi pe contrasens. Este o minune (sincer) că ne-am întors cu mașina întreagă, căci de prea multe ori treceam milimetric pe lângă alte mașini și de prea multe ori aveai impresia că drumul e cu un singur sens când de fapt el nu era :D Mă rog, pe astfel de drumuri am străbătut Corfu în lung și-n lat… cred că la un moment dat ne-am obișnuit să circulăm cu oglinzile pliate (exagerez un pic, dar nu cu mult) :)
 
De la Kerkyra urma să mergem în stațiunea în care avem cazarea și anume Agios Georgios. Prima împresie pe care ne-a lăsat-o Kerkyra, văzută din mașină a fost la unison, vorba lui Cristi’ „Miami”, nu că ar fi fost unul din noi acolo, dar nici într-un alt loc atât de plin de palmieri și atât de luminos nu am mai fost. Așadar Welcome to Miami… scuze Corfu…
 
 
În aproximativ 30-35 de minute am ajuns și la Hotelul lui Theo din Agios Georgios cu marea dorință de a ne odihni, dar cu una și mai mare de a ajunge în valurile mării. Dar despre asta în episodul următor…

Vacanțele sunt mereu scurte

Pfff… în Cluj am ajuns azi, dar… asta numai fizic, căci toate gândurile mele și toată starea de bine au rămas în Corfu. Mai să dau în depresie când m-am trezit azi dimineața la Ineu și am realizat că e duminică, că trebuie să-mi fac bagajele și că trebuie să mă urc în mașină. M-am cam săturat de condus, mai ales că de data asta mașina nu mă ducea la mare…
 
Dar, mă apuc de sortarea celor 2800 de poze (da, nu am pus un zero în plus) așa că voi retrăi momentele vacanței și le voi împărtăși de data aceasta cu voi. Probabil vacanțele sunt tare scurte (am simțit-o de atâtea ori), dar e foarte reconfortant să știi că te poți bucura timp îndelungat de amintirea lor.
 
 

Flying the wings of love

Ieri ne-am luat inima în dinți și parașuta în spate și am făcut un zbor pe care ni-l doream de multă vreme, doar că ori nu am avut bani, ori nu am avut curaj… așa că rămăsesem doar cu dorința. Ce să vă spun? A fost minunat, WOW, mai rar așa senzație…. or fi costat cele 5 minute de zbor cât un zbor cu avionul de 2 ore la low cost, dar ce mai contează când amintirea va rămâne toată viața? :)

Time for… good time

Jur că mi-am promis că ajunsă în Corfu o să țin un fel de jurnal online cu ce fac pe aici și ce locuri superbe descopăr. Partea cu locurile superbe însă îmi ocupă toată ziua, astfel că seara, ajunsă la hotel nu vreau decât să mă pun în pat și să visez la ziua următoare.
De aceea planul de acasă nu se potrivește cu planul de aici, aici preocupată fiind de a profita de fiecare moment de “altceva”. Las așadar povestea vacanței pe mai târziu, cel mai probabil pentru atunci când o să ajung la Cluj și Corfu va deveni doar o amintire frumoasă. (Asta nu înseamnă că nu o să mai aveți vești de pe aici) :D

Până atunci, Corfu e frumusețea fiecărei zile, fie că lenevesc la soare, fie că vizitez plaje și orășele minunate, fie că pur și simplu respir și mă detașez de toată energia negativă pe care am acumulat-o de vara trecută și până acum.

Time for… good time :)