Throwback Thursday: Kerkyra, minunata capitală a insulei Corfu

Sunt o grămadă de ani de când am ajuns în insula grecească Corfu, undeva în largul Mării Ionice, la nici 4 km de coastele Albaniei. Este un loc superb și nu cred că ai putea să fii nemulțumit de ce oferă insula nici dacă ajungi aici cu pretențiile până la cer. Anii care s-au scurs de atunci mi-au adus în prim plan o mulțime de alte destinații care mi-au furat inima, dar recunosc că mai ales anul trecut când mă gândeam la mare (și Doamne, ce des mă mai gândeam!) mă întorceam cu gândul în Corfu cu nostalgie și cu regretul că nu am mai acordat de atunci și alte șanse Greciei. Corfu a rămas așa, o foarte mică bucățică pe care am gustat-o din enormul tort cu iz turistic ce-l oferă Grecia oricui are chef de gustul unei mări albastre. Și pentru că, de obicei prin această perioadă din an, pe blog, unul din cele mai citite articole este acesta, am vrut/n-am vrut, Grecia mi-a revenit în atenție. Am răsfoit toate articole despre acestă destinație (că nu-s multe) și mi-am dat seama că nu l-am scris chiar pe cel care poate ar fi meritat cel mai mult…

Citește mai departe

Cele mai frumoase 15 străduțe pe care le-am văzut în Europa

Cred că mi-am propus un articol de acest gen cam de două luni și mereu pe când să-i fac loc în program intervenea câte ceva. Dar weekend-ul trecut am lucrat la el și în seara asta vă pot prezenta o variantă finală a ceea ce am vrut să fie un Top 15 al celor mai drăguțe străduțe, pe care am apucat să le văd până acum prin Europa noastră frumoasă…

1

Citește mai departe

Corfu: 11 locuri de neratat pe cea mai verde insulă grecească

url-7Mi se pare incredibil cum s-a dus toată zăpada de ieri… azi noapte a mai căzut una, dar poate să mai tot ningă, e prea călduț ca pătura de omăt să mai reziste… Putem pleca cu gândul către mare, așa cum vă spuneam, mai ales că aveam în plan articolul despre Grecia. Dacă ar fi să merg anul acesta în Grecia (ceea ce nu cred că se va întâmpla) aș alege fără să clipesc din nou Corfu, deși îmi face cu ochiul și Lefkada cea exotică.

Pănă la acea vacanță însă, eu o țin cu ce știu: CORFU pe care l-am văzut deja. Vizitată în august 2010, această insulă grecească este primul și singurul meu contact cu Grecia. Am reușit să vedem destul de multe stațiuni, ne-am plimbat mulți km pe insulă și am făcut plajă în fiecare zi în altă parte. Mai mult, am fost setați pe ideea de descoperire decât pe cea de relaxare, dar pot spune că dacă aș merge la fel m-aș seta, pentru că e mare păcat că treci prin Corfu și să vezi doar apa dintr-o anumită stațiune… Acum de câte ori mă gândesc la Corfu mă încearcă nostalgii extreme: a fost ATÂT de frumos!!!

Citește mai departe

Un Paște “unicat” în Insula Corfu

Două mari și late destinații am tratat până acum superficial: Corfu și Roma (+ zona Lazio). Nu doar că mă simt prost că am făcut nejustificat acest lucru, dar îmi pare și rău, ce-o fi fost cu mine în 2010 (că atunci le-am vizitat pe amândouă) nu-i chip să-mi explic. În schimb vreau să mă reabilitez în ochii acestor două locații prin articole interesante scrise retroactiv, căci, în definitv, sunt două destinații inepuizabile, iar poveștile despre ele pot fi mereu actuale.

Azi ne întoarcem puțin în Corfu. Paștele ortodox se apropie repejor (doar și grecii sunt ortodocsi, se știe) și mai mult decât atât, cade pe 5 mai. Dacă în România e mijloc de primăvară, în Corfu puteți fi siguri că este vară în toată regula. Așadar, o călătorie anul acesta de Paște în Corfu poate îmbina două vacanțe: vacanța de Paște și o săptămână de bălăceală la mare. Să mai adaug că puteți scoate aproape două săptămâni de vacanță dacă ne legăm și de preaiubitul 1 mai “muncitoresc”?

P1190154

Deși am fost în luna august pe insula veșnic verde, cum îi zic grecii, am aflat cât de multe tradiții de sărbători se păstrează aici. Am prins atunci 15 august, Sfânta Maria și țin minte că la hotelul la care am fost cazați am primit un fel de colivă specifică zilei. Patronii hotelului fuseseră la biserică înainte de micul dejun și au sfințit respectiva colivă și ne-au servit-o la micul dejun. A fost un fapt inedit, iar grecii sunt pe cât de petrecăreți pe atât de credincioși.

De Paște se pare că se întrec în tradiții care mai de care mai intresante și mai atractive pentru turiști. Un fapt interesant îl reprezintă, în Kerkyra (Corfu Town, capitala insulei) procesiunea din Sâmbăta Mare, care în mod normal s-ar ține în Vinerea Marea, dar cum pe vremuri insula era sub ocupație venețiană, această procesiune a fost interzisă vinerea și se ținea în secret sâmbăta, așa a și rămas peste veacuri. Ce este mai interesant e ce se întâmplă după această procesiune. De la toate balcoanele din orașul vechi se aruncă vase ceramice pline cu apă. Se spune că astfel se aruncă din casă tot răul care se sparge pentru totdeauna. Cioburile însă reprezintă bucuria care ocupă în acele zile sufletele oamenilor. Așa că toți turiștii se reped că culeagă acele cioburi și să le aducă acasă :) Intresant, nu? Mie mi-ar plăcea să văd un astfel de spectacol, mai ales că este acompaniat de cântecul tuturor clopotelor de pe insulă… MINUNAT!

P1180459

Și ca să vedeți ce departe am mers, am găsit și cazare. De exemplu Hotel Messonghi Beach, 4 nopți la 197 de euro (eu am stat în august 6 nopți cu 300 de euro), deci prețul ce l-am găsit îmi pare tare bun. Și să nu ziceți că am luat-o razna, chiar sper să ajute pe cineva această informație. Un prieten a stat aici și garantează că ar fi foarte bine din toate punctele de vedere. Ca o alternativă puteți avea în considerare și un hotel din Kerkyra, ca să fiți mai aproape de toată nebunia.

Da, au început planurile pentru Paște și chiar planurile de dincolo de Paște. Doamne, parcă nu-mi vine să cred că s-a dus iarna… De bucurie vă dedic această melodie :)

Un surâs în plină… vară*

Aseară am adormit la pe 10 jumate. Dacă e astenia de primăvară îi zic de pe acum, să se tot ducă :) M-am trezit la 7 jumate, Clau a dat draperiile și l-am întrebat dacă e ceață. Nu era, erau doar nori plumburii și părea o vreme… călduță. Doar că repede am realizat că e încă februarie și nu poate fi o vreme călduță, iar eu vreau vara cu toată inima și mai e mult până la ea… M-am deprimat și la fel ca și Goe, mi-am zis: “eu vreau să vie!” :)

Însă spre deosebire de personajele lui Caragiale eu am capacitatea să fac ca ceva “să vie” măcar în visele mele. Și am zâmbit pentru câteva secunde unor amintiri dragi, nu foarte îndepărtate, pe când mă bălăceam în ape ireal de albastre și mă bucuram de cel mai frumos soare care îmi putea atinge pielea. Soarele Greciei. E  ciudat și oarecum nedrept să mă gândesc la Grecia atât de rar și să pomenesc atât de des de Italia sau Franța. Știu că cele două sunt la inima mea, dar cum ar putea Grecia să nu fie? Cred că singurul ei dezavantaj este că am vizitat-o o singură dată. Oare îmi voi putea lua revanșa cândva și să mă întorc? Pentru un sejur măcar? Cer prea mult? V-am zis doar că să văd marea e pe lista asta undeva foarte sus. Mi-e dor de mare și se pare că nu-s singura, o fi tot iarnă, dar am citit pe la alți prieteni pe bloguri ori simple și atât de grăitoare statusuri pe Facebook “mi-e dor să văd marea/ să o aud/să o simt etc…”

Așa că surâsul meu în plină vară (*de la filmul cu același nume) sunt câteva imagini din Corfu, singurul loc din Grecia în care am ajuns și despre care puteți citi aici. Îmi dădui pentru a mia oară seama că în 2010 n-am prea fost slobodă la gură, am fost în două locuri fantastice, Corfu și Roma și cred că sunt destinațiile despre care am scris cel mai puțin cu putință, asta neînsemnând că nu m-am bucurat de aceste locații, ba pot spune că au fost printre cele mai cele.

P1180514

Paleokastritsa – cel mai fotogenic loc din Corfu

P1180628

Kerkyra (Corfu Town) – capitala “italiană” a insulei

P1180352

Sidari – locul în care se scaldă împreună, toți îndrăgostiții

P1180383

Kouloura – pitoresc marin

P1180366

Apraos (doar marea) – locul meu preferat din Corfu

Sidari-Apraos-Kouloura-Kerkyra

După prima zi petrecută în minunata stațiune Agios Georgios se împunea ca măcar următoarele două să le petrecem descoperind insula. Aceasta s-a dovedit până la urmă marea frumusețe a insulei, traseul prin aproape toate stațiunile mari. La fel ca o mare metropolă care merită descoperită la pas și Corfu merită descoperită stațiune cu stațiune. Noi am avut baftă că venisem cu mașina, dar cei mai mulți și-au închiriat mașină pentru acestă activitate. Pierdeai mult dacă nu făceai un astfel de traseu.
 
Întâi noi am mers spre Sidari ca să vedem celebrul Canal D’amour în ale cărui ape dacă te scalzi împreună cu jumătatea cică rămâi împreună pentru totdeauna (când am fost acolo nu am știut, dar am aflat acum). Sidari oricum e o stațiune frumoasă și destul de mare. Apa a fost mai caldă decât în alte locuri, dar din păcate nu a fost chiar așa de limpede. În Canal însă culoarea a fost uluitoare, totuși puțini s-au încumetat să coboare pentru o baie…
 
 
Am continuat pe traseul Roda-Achavari-Kassiopi cu o oprire la poate cel mai minunat loc din Corfu, plaja Apraos. Aici am descoperit o apă minunată, caldă și foarte albastră. Ne-am promis că în una din următoarele zile o să venim să facem baie aici. Nu am mai răbdat și am venit chiar a doua zi.
 
 
Următoarea orprire a fost Kouloura plină cu bărcuțe colorate și cu yacht-urile private unde glumele gen “Unde l-ai parcat pe al tău” nu se mai terminau. Aici am văzut și cel mai sweet baby ever căruia i-am făcut o poză cu toate rugămințile lui Clau să nu mai fotografiez copii străini că poate părinților nu le place. Eh… ai un copil frumos, ce să nu-ți placă?
 
 
Ținta următoare a fost Kerkyra, un oraș încântător pe care nici nu cred că-l pot descrie în cuvinte. Ne-am mai întors încă de două ori până la plecare aici și de fiecare dată mi s-a înfățișat ca o Veronă italiană fără cusur. Asemănările mi s-au părut mult prea mari, atmosfera mult prea similară, dar per ansamblu orașul capitală a insulei Corfu s-a dovedit a fi o bijuterie remarcabilă.
 

Grecii și marea lor

Ajunsesem în Agios Georgios cu străduțele lui întortocheate, dar atât de pline de leandri, obosiți dar încântați. După o pădure de măslini se ivi și hotelul pe care îl căutam: Theo’s Hotel pe care îl văzusem doar în poze după câteva zile de căutări intense pe internet. Am intrat, am parcat și pentru că era înainte de ora 12 (la care se face în mod normal check-in-ul) am mers să întrebăm dacă ne putem caza ori ba. De fapt au mers băieții, noi (eu și Cori) ca două mimoze ce se respectă am stat în curte și am făcut câteva poze (aveau să fie primele din cele 2000 care au urmat) :))
 
 
Daaa, ne putem caza!!! Ne-a întâmpinat chiar Teo, un grec mărunțel dar plin de viață. Vorbea engleza bine și părea extrem de cuprinzător. Pe Elena, soția lui aveam să o cunoaștem puțin mai târziu, după ce ne-am instalat în camere. Și ea o femeie foarte de treaba. Teo însuși ne-a prezentat camerele, ne-a zis la ce ore putem lua micul dejun și ne-a asigurat de toată ospitalitatea lui pe perioada șederii noastre. Teo și Elena mi-au modificat, cel puțin mie, percepția asupra patronilor. Adică, “la” România, dacă ești patron, ești patron, ceea ce se traduce prin faptul că dai doar ordine și strigi la angajați. Ei bine, la greci se pare că patronii pun umărul la treabă în același ritm cu angajații. Dacă a fost cazul Elena a strâns după mese, iar Teo a turnat în pahare. Sincer, foarte sincer, nu știu dacă a fost o treabă de fațadă (prefer să cred că nu), dar oamenii de la hotel în frunte cu “stăpânii” au părut o mare familie în care fiecare se ajută pe fiecare. Să nu vă spun că pentru mine aceasta a fost cea mai mare bilă albă posibilă din tot ce a însemnat cazare.
Camerele au fost așa cum am crezut și pentru cât am plătit, nu am avut pretenții exagerate și nici nu consider că cineva ar trebui să meargă în Grecia căutând un hotel de 5 stele. După umila mea părere ei au oricum o țară de 5 stele, deci tu, ca turist, te poți mulțumi și cu o cazare mai modestă, că nu ai mers în concediu să stai doar în cameră, come on (sau vorba lor Ela, Ela) :))
 
 
Cazați și proaspăt introduși în atmosferă, ne-am echipat urgent de plajă, chiar dacă abia mai puteam ține ochii deschiși. Direct spre plajă am luat-o (se ajunge pe jos cam în 10 minute). Plaja din Agios Georgios e tare frumoasă, iar apa extrem, dar extrem de curată, numeri firele de nisip… din păcate a fost cam rece. Nu știu de ce, nu-mi prea explic diferențele de temperatură de la o plajă la alta, dar ele au existat și am verificat asta. Eh… oricum, la cât de nerebdători am fost să ajungem la mare, am intrat oricum și ne-am revenit instant. Întorși însă în soare, ne-am înmuiat la loc, motiv numai bun să mergem la îngurgitat ceva pe o terasă. Am ales un Gyros tradițional cu sos tzatziki care ne-am omorât foamea și ne-a mai întărit pentru a doua parte a zilei.
 
 
Această a doua parte am petrecut-o însă la piscină unde apa era mai caldă și lumea mai puțină. Ne-am putut desfășura în voie, căci piscina era undeva în spatele hotelului și nu au deranjat pe nimeni săriturile noastre în apa. Dar, să las mai bine pozele să vorbească despre această stațiune și despre starea noastră de bine. Se vede… nu-i așa? :))