Cărțile de la chioșc

În urmă cu ceva vreme scriam despre nemulțumirile legate de faptul că nu găseam mai deloc cărțile care apar împreună cu ziarul Adevărul. De atunci situația s-a schimbat. Adevărul are un tiraj decent astfel încât mai găsești cărți și pe la ora 8-9 dimineața, Jurnalul scoate tiraje mari de găsești cărțile toată săptămâna, iar Cotidianul parcă trimite din ce în ce mai puține la chioșcuri, dar măcar le poți comanda pe net. De 3 săptămâni a mai apărut ceva și anume o colecție care se numește „Cartea de acasă” editată de ErcPress care se pare că și-a propus să fie o „colecție unică de literatură română originală și completă” care a ajuns deja la al treilea număr. Astfel că dacă vrei să le cumperi pe toate într-o săptămână te eliberezi cam de 40 de lei. Lunar dai cam 160 de lei ceea ce nu e mult pentru că te trezești cu o bibliotecă frumoasă, ieftină și utilă.



Pescuind "Shogun"

Pe lângă faptul că sunt revoltată nici nu știu să pescuiesc. Dar pentru sănătatea mea fizică măcar a fost bun alergatul prin ploaie, pe tocuri, prin centrul Clujului, pe la chioșcurile de ziare să încerc să cumpăr un ziar vai de mama lui pe care se pare că nu-l mai ia nici naiba daca nu se dă la el o carte, un CD sau ceva.
Da, mi-e ciudă că nu se mai găseau cărți la ora 7-8 dimineața, mi-e ciudă că se dau pe sub mână ca niște droguri de bună calitate, ca portocalele pe vremea lui Ceaușescu, mi-e ciudă că unii le cumpără ca să le vândă la preț mai mare după, mi-e incredibil de ciudă când aud că „s-au terminat” iar peste 5 minute când te întorci pe lângă același chioșc vezi un moș care-și ia fericit cartea pe care domna drăguță de unde își ia el săptămânal Formula AS i-a reținut-o pentru ceva nepot care nu-l vizitează niciodată, dar căruia îi e lene să se trezească dimineată, să bată bălțile până la ghereta cu ziare.
În altă ordine de idei, n-am prins nimic. Cică se fac abonamente pentru ziarele de joi, cică nu apucă să tipărească atâtea cărți câte ar fi nevoie, dar le fac reclamă în prostie ca și cum ar rămâne nevândute, cică „românii citește” numai cărți ieftine.
OK, poate e cam târziu să mă apuc acuma să citesc „Shogun”, avea timpul lui pe care l-am ratat, dar e vorba doar de o carte care oricum apărea săptămâna asta doar în primul volum, urmând altă tură de pescuit sportiv joia viitoare. Oamenii sunt nebuni…
Și ca și cum asta n-ar fi destul, de miercuri apare și Jurnalul Național cu carte. Va fi o bătaie pe „Cel mai iubit dintre pământeni” de mama focului. Și ca să-mi întăreasc ideea ca oamenii sunt nebuni „Cel mai iubit…” va apărea în trei volume, deci 3 săptămâni de umblat aiurea, de stricat dimineți, de înjurat la 5 pași (distanța între gherete), de nervi, de nebuni…
Pe site nu are rost să faci comanda căci o prietenă mi-a zis că așteapta niște cărți de la ei de foarte multă vreme și nici nu crede că vor veni.
Asta cred că a fost prima și ultima dată când încerc să mai iau ceva de la Adevărul, până acuma nicio carte din câte au apărut la ei nu m-a atras (pentru că nu sunt genul care le ia pe toate, la Cotidianul iau doar dacă ,sunt Ok, de care am auzit etc, și măcar Cotidianaul trimite mai multe spre vânzare, iar dacă nu găsești la chioșc și iei de pe site îti vin într-o săptămână).
Nu, nu sunt nervoasă și știam eu că (poate aruncă cineva cu roșii în mine) pescuitul e oricum extrem de plictisitor, chiar dacă privitul apei relaxează.

Au scumpit revistele

Criză, criză dar să știm și noi…
Să fiu sinceră tot timpul am considerat că-mi iau cam multe reviste. Ce-i drept le păstrez în formă foarte bună, am o colecție drăguță și interesantă. Poate peste ani când copii mei or să le găsească în podul bunicilor de la Ineu (drăguț, nu?) le vor răsfoi cu plăcere.
Așadar îmi iau Tv Satelitul de pe la 12 ani și am trecut cu el prin toate transformările. Cred că-l voi cumpăra până la adânci bătrâneți dacă le-oi apuca și daca le-o apuca si el happy
Apoi cam de pe la 15 ani îmi iau Unica, la început numai câteva numere pe an, dar din 2004-2005 am toate numerele. Specific faptul ca de la 15-16 ani am început să-mi iau reviste „în prostie” de la Întâmplări adevărate la V.I.P de la Avantaje la Practic în Bucătărie, de la National Geographic la Vacanțe și călătorii, revista Mireasa până la Dilema, de la…chiar nu are rost să continui pentru că le am pe toate în pod, unele nici nu mai există în zilele noastre. Din acest vârtej care mă trăgea mereu pe la tarabe am reușit să ies după vreo 2 ani de colecționat big grin
Dar să trecem mai departe. Din 2005 îmi iau constant și Bolero. Îmi place la nebunie că e micuță, încape în poșeta și o pot citi pe mijloacele de transport în comun unde chiar nu se cade să citesc Blaga sau Anais Nin (că se uită lumea ciudat).
A!! mai am și o revistă pe care o cumpăr de la primul număr Clever Travel. E minunată, cred că am mai scris de ea.
Împreună cu Clau mai luăm și Good Food pentru mai multă inspirație în….bucătărie, dar numai de anul trecut.
Toate bune și frumoase numai că din aceasta lună revistuțele s-au scumpit. Azi mi-am luat Bolero cu 5,9 lei de la 4 lei și am văzut că și Unica sare de la 5,4 lei la aproape 7 lei. Probabil și celelalte vor suferi modificări de preț de săptămânile următoare.
În aceste condiții mă văd nevoită să mai renunț și mă tot gândesc la care…poate că încet, încet la mai multe…
Și ce bucurie îmi provocau unele mai ales în urmă cu câțiva ani. O bucurie imensă cân îi ziceam lu tati să-mi ia din oraș Unica și el se întorcea cu încă 2 pe lângă ea. Sau când mergeam să-mi iau Satelitu’ de la Ineu din centru și mă întorceam și cu un Joy proaspăt. Wow sau colecțiile cu cărți sau filme (mai ales la ziare).
Asta e poate criza asta mă va desprinde de un așa zis hobby mâncător de bani crying

Clever Travel & NG Traveler

Ce îmi place mie să fac mult de tot e să călătoresc, doar că nu prea mi se arată. Adică „afară” nu am fost decât în Ungaria și Austria, iar în Romănia deși am vizitat multe locuri ar mai fi de văzut.

În lipsă de altceva pe langă net-ul care mi-a furnizat destulă informație virtuală despre locuri și oameni, pe lângă colecția de ghiduri vizuale, albume cu „cele mai…” și diverse enciclopedii sunt o cititoare fidelă a revistei „Clever Travel” condusă foarte bine de Razvan Marc (am toate numerele). Pe lângă formatul cool smart, revistuca e foarte bună. Te poartă numar de număr de la Seul în Antalya, de la Wellington la Rejkiavik, prin România în lung și-n lat și aflii și o groază de lucruri care poate or să-ti folosească dacă dă norocul peste tine și ajungi și fizic prin locurile cu pricina. Cred că odata le-am și scris și le-am zis ce mult îi apreciez, dar normal că nu mi-au răspuns (probabil credeau că vreau ceva excusie gratis).
De săptămâna trecută însă a aparut și în România „National Geographic Traveler”. Cu mult text și poze absolut uluitoare, revista se va impune printre suratele sale chiar dacă deocamdată apare trimestrial. Articolul central din acest număr de debut este reprezentat printr-o clasificare a siturilor UNESCO în funcție de starea lor generală actuală (clasificare cu puncatje, muncă serioasă). Un alt articol genial mi se pare cel în care câțiva fotografi de top, români, și-au expus una din cele mai reprezentative fotografii ale lor explicând-o (printre ele și un adevărat tablou natural semnat Alex Galvan-inspirație pentru Himalaya).
Desigur mai există pe piață și alte reviste de gen, posibil foarte bune.