Bialog cafe: Unica, bloggeri, travel, fericire

Pe vremuri luam Unica număr de număr. Ale ținereții valuri, știți voi happy Asta se întâmpla prin facultate și m-a ținut o vreme și după, până când Unica ca și alte reviste, desigur, a devenit un fel de nuștiuce plin cu reclame, multe, multe, foarte multe… Am zis stop, dar uneori când mai zăresc ceva interesant pe coperta ei, mai dau un ban de ea… mă mai relaxez apoi cu ea în brațe… Numărul pe octombrie 2013 a poposit la mine pentru că pe coperta ei erau două titluri ce prea mi-au luat ochii: Jobul perfect: turist plătit și Teo s-a întors!

Screen Shot 2013-09-30 at 7.42.20 PM Citește mai mult

Travel Magazines

Vă povesteam cât de prost putem sta cu revistele de travel în limba română și vă promiteam că o să zic două vorbe și despre revistele de travel străine (căci ei stau din fericire, fooooarte bine). Via Wikipedia, am găsit o listă cu ele (eu ador listele, se știe), dar am descoperit că nu-s toate și nici nu știam care sunt cele mai bune. Așa că am dat peste un top 10 (perfect!), însă ce m-a impresionat până la lacrimi a fost multitudinea de coperte îmbietoate pe care le-am văzut aici.

Nu știu exact care din ele se găsesc și pe la noi. Parcă, parcă îmi amintesc că am văzut în rețeaua de magazine Inmedio niște reviste de acest gen, dar ele treceau de 30 de lei/număr sad Așa că momentan sunt mulțumită că știu că ele există și eu îmi mai clătesc ochii pe net cu ele happy

Reviste în limba română despre călătorii şi vacanţe

Puţini dintre voi ştiu cât de multe reviste îmi cumpăram eu în trecut şi poate şi mai puţini ştiu că eu păstram toate aceste reviste. În podul casei de la Ineu stau bine la păstrare (probabil până copilul meu va fi destul de mare să urce în pod) o ladă foarte mare plină cu reviste, ordonate după data apariţiei şi după câte numere am de un anumit fel. De vreo 4 ani însă am lăsat-0 mai moale cu revistele, îmi iau maxim o revistă bună pe lună şi în general una care are inclus în titlu  travel, călătorii sau vacanţe. Însă ce mi-am dat seama este că pe piaţa românescă există foarte foarte puţine publicaţii specializate strict pe travel. Mai mult decât atât după ce a dispărut Clever Travel (Imperator şi Răzvan Marc ne pot spune mai multe), eu n-am mai găsit nicio revistă de travel pe care să o citesc cu drag şi care chiar să se plieze pe călătorii de rând ca să zic aşa. Am TOATE numerele care au apărut din acea revistă, fără să ştiu la vremea respectivă cine sunt Cezar şi Răzvan (asta se întîmpla prin 2006, parcă).

Consider şi susţin cu tărie că revistele de travel româneşti, sau străine traduse, lipsec aproape cu desăvârşire din peisaj şi aici mă refer la revistele tipărite că sincer alea sunt reviste, cele online le putem numi site-uri. Aşa că am „cules” pentru voi, cei care mai sunteţi interesaţi de acest subiect, câteve reviste din acest peisaj dezolant al presei de travel din România şi evident am dat link spre site-ul unde se pare că se promovează fiecare. Va urma un articol şi cu revietele de travel straine.  Până atunci mai adăugaţi voi alte titluri la cele 4 găsite de mine.

Vacanţe şi călătorii

Vacanţe la ţară

Terra Magazin

National Geographic Traveler – singura pe care o citesc şi care mi se pare bună, singurul bai e că apare de 3 ori pe an, maxim, e un fel de revistă sezonieră.

 

Cărțile de la chioșc

În urmă cu ceva vreme scriam despre nemulțumirile legate de faptul că nu găseam mai deloc cărțile care apar împreună cu ziarul Adevărul. De atunci situația s-a schimbat. Adevărul are un tiraj decent astfel încât mai găsești cărți și pe la ora 8-9 dimineața, Jurnalul scoate tiraje mari de găsești cărțile toată săptămâna, iar Cotidianul parcă trimite din ce în ce mai puține la chioșcuri, dar măcar le poți comanda pe net. De 3 săptămâni a mai apărut ceva și anume o colecție care se numește „Cartea de acasă” editată de ErcPress care se pare că și-a propus să fie o „colecție unică de literatură română originală și completă” care a ajuns deja la al treilea număr. Astfel că dacă vrei să le cumperi pe toate într-o săptămână te eliberezi cam de 40 de lei. Lunar dai cam 160 de lei ceea ce nu e mult pentru că te trezești cu o bibliotecă frumoasă, ieftină și utilă.



Pescuind "Shogun"

Pe lângă faptul că sunt revoltată nici nu știu să pescuiesc. Dar pentru sănătatea mea fizică măcar a fost bun alergatul prin ploaie, pe tocuri, prin centrul Clujului, pe la chioșcurile de ziare să încerc să cumpăr un ziar vai de mama lui pe care se pare că nu-l mai ia nici naiba daca nu se dă la el o carte, un CD sau ceva.
Da, mi-e ciudă că nu se mai găseau cărți la ora 7-8 dimineața, mi-e ciudă că se dau pe sub mână ca niște droguri de bună calitate, ca portocalele pe vremea lui Ceaușescu, mi-e ciudă că unii le cumpără ca să le vândă la preț mai mare după, mi-e incredibil de ciudă când aud că „s-au terminat” iar peste 5 minute când te întorci pe lângă același chioșc vezi un moș care-și ia fericit cartea pe care domna drăguță de unde își ia el săptămânal Formula AS i-a reținut-o pentru ceva nepot care nu-l vizitează niciodată, dar căruia îi e lene să se trezească dimineată, să bată bălțile până la ghereta cu ziare.
În altă ordine de idei, n-am prins nimic. Cică se fac abonamente pentru ziarele de joi, cică nu apucă să tipărească atâtea cărți câte ar fi nevoie, dar le fac reclamă în prostie ca și cum ar rămâne nevândute, cică „românii citește” numai cărți ieftine.
OK, poate e cam târziu să mă apuc acuma să citesc „Shogun”, avea timpul lui pe care l-am ratat, dar e vorba doar de o carte care oricum apărea săptămâna asta doar în primul volum, urmând altă tură de pescuit sportiv joia viitoare. Oamenii sunt nebuni…
Și ca și cum asta n-ar fi destul, de miercuri apare și Jurnalul Național cu carte. Va fi o bătaie pe „Cel mai iubit dintre pământeni” de mama focului. Și ca să-mi întăreasc ideea ca oamenii sunt nebuni „Cel mai iubit…” va apărea în trei volume, deci 3 săptămâni de umblat aiurea, de stricat dimineți, de înjurat la 5 pași (distanța între gherete), de nervi, de nebuni…
Pe site nu are rost să faci comanda căci o prietenă mi-a zis că așteapta niște cărți de la ei de foarte multă vreme și nici nu crede că vor veni.
Asta cred că a fost prima și ultima dată când încerc să mai iau ceva de la Adevărul, până acuma nicio carte din câte au apărut la ei nu m-a atras (pentru că nu sunt genul care le ia pe toate, la Cotidianul iau doar dacă ,sunt Ok, de care am auzit etc, și măcar Cotidianaul trimite mai multe spre vânzare, iar dacă nu găsești la chioșc și iei de pe site îti vin într-o săptămână).
Nu, nu sunt nervoasă și știam eu că (poate aruncă cineva cu roșii în mine) pescuitul e oricum extrem de plictisitor, chiar dacă privitul apei relaxează.

Clever Travel & NG Traveler

Ce îmi place mie să fac mult de tot e să călătoresc, doar că nu prea mi se arată. Adică „afară” nu am fost decât în Ungaria și Austria, iar în Romănia deși am vizitat multe locuri ar mai fi de văzut.

În lipsă de altceva pe langă net-ul care mi-a furnizat destulă informație virtuală despre locuri și oameni, pe lângă colecția de ghiduri vizuale, albume cu „cele mai…” și diverse enciclopedii sunt o cititoare fidelă a revistei „Clever Travel” condusă foarte bine de Razvan Marc (am toate numerele). Pe lângă formatul cool smart, revistuca e foarte bună. Te poartă numar de număr de la Seul în Antalya, de la Wellington la Rejkiavik, prin România în lung și-n lat și aflii și o groază de lucruri care poate or să-ti folosească dacă dă norocul peste tine și ajungi și fizic prin locurile cu pricina. Cred că odata le-am și scris și le-am zis ce mult îi apreciez, dar normal că nu mi-au răspuns (probabil credeau că vreau ceva excusie gratis).
De săptămâna trecută însă a aparut și în România „National Geographic Traveler”. Cu mult text și poze absolut uluitoare, revista se va impune printre suratele sale chiar dacă deocamdată apare trimestrial. Articolul central din acest număr de debut este reprezentat printr-o clasificare a siturilor UNESCO în funcție de starea lor generală actuală (clasificare cu puncatje, muncă serioasă). Un alt articol genial mi se pare cel în care câțiva fotografi de top, români, și-au expus una din cele mai reprezentative fotografii ale lor explicând-o (printre ele și un adevărat tablou natural semnat Alex Galvan-inspirație pentru Himalaya).
Desigur mai există pe piață și alte reviste de gen, posibil foarte bune.