New York, New York (11 years from 9/11)

Pentru că azi se fac 11 ani de când terifiată, cu mintea de 16 ani, priveam cum se prăbuşesc „templele” civilizaţiei noastre, am decis să nu las să treacă pe lângă mine ziua de azi şi să dedic un articol evenimentului care m-a bulversat mai tare decât orice conflict din lume în ultimii 25 de ani. Am ştiut atunci şi ştiu şi acum ce fel de moment am trăit pe 11 septembrie 2001, tot într-o zi de marţi şi tot într-o după amiază aparent liniştită, la fel ca aceasta.

Foto Credit

Pe vremea aceea (2001) nici cu gândul nu gândeam că vreodată o să ajung la New York. Nu ca aş fi ajuns între timp, ci pur şi simplu nu mi se mai pare aşa o chestie să ajung acum. Adică nu mi se pare ceva atât de greu şi de inaccesibil. Vreau să ajung şi chiar sper să se întâmple cu motiv sau fără. Nu e o dorinţă care mă scoate din minţi (ca altele de exemplu, europene în marea lor majoritate), dar e o dorinţă care la faţa locului s-ar putea să se materializeze în nişte lacrimi, nu zic nu.

Foto Credit

Poate nu ştiu exact de înseamnă New York şi USA în amploarea lor, dar am văzut suficiente filme (cine nu a văzut?) şi am citit ceva cărţi care vorbeau despre New York şi USA în cele mai mici, delicate ori dure detalii. De acolo, din ele, ştiu că Mahattan-ul noaptea este SF pentru orice european, că pentru cineva care trăieşte în orice oraş mai mare al României existenţa a ceva ca Central Park în mijlocul New York-ului este de neconceput, ştiu că Statuia Libertăţii e mică, dar simpla ei zărire a schimbat vieţi pentru totdeauna, ştiu simbolistica unui oraş ca New York-ul şi mai ştiu că cine nu-l va plăcea din prima nu-l va plăcea niciodată, iar cine se va îndrăgosti pe loc nu va mai putea fără el. Este un oraş al extremelor de toate felurile, dar este un exponent al civilizaţiei prezente şi tocmai de aceea s-a lovit în el, atunci în 2001. Este explicaţia mea şi a multora din cei care au trecut de nebunia teoriilor conspiraţiei şi este probabil cea mai plauzibilă explicaţie.

Foto Credit

În timp ce alegeam pozele pe care le vedeţi prin articol, Clau m-a întrebat: „mai vrei aşa de mult să ajungi la New York, după ce ai văzut atâtea frumuseţi prin Europa?” şi i-am răspuns da, chiar dacă poate aş fi dezolată ca atunci când am ajuns în La Defence (Parisul care nu-i Paris şi totuşi niciunde nu m-am simţit mai aproape de New York ca şi acolo, deşi nu mi-a plăcut)) sau ca atunci când am văzut pozele lui de la Houston şi l-am întrenat de ce nu sunt oameni pe străzi… Poate, se poate să fiu dezamăgită, dar consider New York-ul un oraş cu miraj, există un miraj al lui la fel cum există un miraj al Parisului sau al Romei, nu toate oraşele deosebite îl au, mirajul învăluie aceste locuri şi te atrage ca un magnet chiar dacă poate la faţa locului totul se destramă şi te trezeşti la realitate şi îi spui, e doar un oraş, doar un alt oraş. Doar că nu e, doar un oraş, e New York, Parisul Americilor dacă vreţi, Mecca economică şi turistică a lumii noastre. La, naiba, nu-i puţin lucru, nu-i boem dar e infinit şi va atrage infinit.

Postat în USA

9/11 „tatuaj” pe fața lumii

Nu știu când au trecut 10 ani. Nu știu, pentru că îmi amintesc perfect că afară ploua, că eram tristă că venea toamna și reîncepea școala și ceva încă neștiut se rupea încet în mine. Și mai știu că eram la Adina și jucam scrabble cu jocul lui Clau și ascultam muzică la un casetofon vechi și nu am aprins televizorul, pentru că aveam altele mai importante de povestit.

Și mai știu chiar și acum că m-am ridicat să merg acasă că era 3 jumate, că trebuia să vină mami de la serviciu, că trebuia să mâncăm cu toții și atunci înainte să plec Adina a aprins televizorul și auzindu-l pe Mândruță a zis: „trebuie să se fi întâmplat ceva împortant de l-au chemat pe asta la ora asta”. Apoi am văzut un turn în flăcări, apoi un avion intra în alt turn și pe moment am crezut că e film și prezența lui Mândruță nu mai era justificată.

Durerea trece, dar vorba unui mare scriitor, „glandele lacrimare nu pot uita cum să plângă”.

Foto

Postat în USA

5 orașe considerate „buricul Pământului”

M-am tot gândit de ce din multitudinea de orașe mai mult sau mai puțin fermecătoare de pe glob, unele par a fi chiar „centrul universului”… și sincer, ar fi câteva răspunsuri la dilema mea. Unul dintre ele și poate cel mai răspândit este acela că pur și simplu fără ele lumea nu ar mai fi la fel, oamenii nu ar mai fi la fel. Ele dau tonul la tot și toate, iar tu ca om, dacă ajungi vreodată să le „cucerești”, ajungi să-ți câștigi și tu propria porție de nemurire, odată cu ele.

M-am gândit să fac și un top, așa, din ce știu, din ce cred, din ce am văzut și mai ales din ce nu am văzut.

5. Tokyo este parcă un orizont pe care nu îl pot cuprinde. Poate cel mai complicat oraș din toate cele 5 despre care o să va vorbesc și cred că și cel pe care am cele mai slabe șanse să-l văd în viața asta. Dacă vreți, Tokyo este pentru mine o ecuație cu atât de multe necunoscute încât atunci când cineva este dispus să-mi povestească despre acest oraș sunt toată numai urechi, aș asculta la nesfârșit știind bine că subiectul nu s-ar epuiza nicicând. Peste toate, este vorba despre o cultură total străină mie și cum îmi plac aceste valențe total diferite care descriu culturile, mă pierd în amănunte și mi se pare fascinant.

De ce ar fi capitala Japoniei, „buricul Pâmântului? Pentru că:

  • poate fi descrisă ca centrul de comandă al economiei mondiale și nu se exagerează
  • are 32.450.000 de locuitori  fiind cel mai populat oraș de pe glob
  • este căminul tehnologiei de ultimă oră și cel mai high tech oraș din lume

Foto

4. Roma eternă către care duc toate drumurile a făcut cunoștință și cu mine și fiind dragoste la prima vedere nu am să o pot uita niciodată. În esență Roma este cel mai scump vin din vinoteca regală, cel care nu va fi consumat niciodată indiferent ce oaspeți de seamă s-ar aeza la masa oricărui rege. Roma e intangibila măsură a istoriei, incredibila sensibilitate a spiritului și inepuizabila valoare a trecutului. O vacanță la Roma te va învăța mult peste tot ce ai învățat la orele de istorie și geografie din școala generală, pentru că Roma nu doar îți arată și te pune să imprimi pe retină ci te face să și simți.

Am putea considera însă Roma „buricul Pămăntului pentru că:

  • de-a lungul timpului a purtat numele de „capitala lumii”, „orașul etern”, „pragul apostolilor” sau pur și simplu „Orașul”
  • prin cel mai mic stat din lume (enclavă), Vatican, devine patria catolicismului
  • a fost fondată în 753 î. Hr
  • adăpostește cel mai mare număr de muzee din lume în care se regăsesc operele artiștilor care au schimbat lumea, este leagănul culturii mondiale

Foto

3. Rio de Janeiro este fără îndoială cea mai vizitată și uluitoare metropolă din America de Sud. Pentru mine esta clar cel mai exotic oraș din cele 5 prezentate. Rio este o cascadă de pasiune și culoare, mi se pare că e în plin carnaval și atunci când nu e carnaval, mi se pare că oamenilor de acolo parcă nu le curge sânge prin vene ci soare, mi se pare că totul se topește și curge mai apoi în ritm de samba, Samba de Janeiro. Mi se pare de asemenea că este orașul care te face să-ți bei mințile ca să te hidratezi în urma căldurii fără sfârșit și nu știu dacă doar mi se pare dar dacă aș avea posibilitatea mi-aș bea și eu minile cu sangria pe Copacabana.

Alte motive pentru care Rio este ombelico del mondo…

  • pentru că este capitala fiestei moniale
  • pentru că este casa celei mai cunoscute arene fortbalistice din lume: Maracana
  • pentru că toată lumea a auzit de Copacabana și Ipanema în viața lui și toată lumea vrea măcar 15 minute de plajă acolo
  • și nu în ultimul rând pentru că decadența nu are margini, toată lumea iși permite orice chiar dacă Isus veghează peste oraș

Foto

2. Paris, te iubesc pentru că mi-am dat seama că nu doar eu am vrut să te văd pe tine ci și tu ai vrut să mă vezi pe mine. Cred că fără să realizez, la Paris s-a născut această postare, această idee de „buricul Pământului”, pentru că înainte nu am mai avut această senzație. Am tot spus atâtea despre Paris încât parcă nimic nu mai are valoare acum, trebuie să îi mai fac o vizită, să mă întorc cu idei noi, cu senzații noi și cu sufletul încărcat de dragoste pentru orașul iubirii. Eu l-am găsit romantic, desigur, mă puteți contrazice, dar înainte mai faceți o vizită acolo și vă ma gândiți, a respira Parisul, conservă sufletul, spunea Victor Hugo.

Capitala mondială mondială a iubirii romantice, poate fi „buricul târgului”, pentru că:

  • foarte des am auzit că ar fi mare păcat să mori și să nu vezi Parisul
  • este cel mai parfumat și elegant oraș din lume (capitala modei vă spune ceva?)
  • numai aici le puteți întâlni pe Monalisa, pe Venus și pe Napoleon
  • numai aici, așa cum spunea Cioran, te poți simți bine atât ca cel mai mare magnat cât și ca cel mai jegos falit

Foto

1. New York e ținta mea din ultima vreme, foarte sus in my to do list și probabil unul dintre primele lucruri pe care le-aș face și vedea dacă aș ajunge peste Atlantic. De fapt cred că nu aș merge peste ocean dacă nu aș putea dormi o noapte in Manhattan, privi zgârâie norii luminați de pe terasa unui hotel (sau dugheană în care să dorm mai apoi) și plimba o zi în Central Park cu tălpile goale. Niciun oraș nu mi se pare mai „buricul Pământului” ca acesta și niciunul nu ar putea deveni peste noapte mai ceva ca acesta. Pur și simplu nu am alte considerente. Nu e nici cel mai mare și nici cel mai populat oraș din lume, dar cred că este cel mai popular, toate se întâmplă aici și toate se vor întâmpla aici și sunt atât de sigură încât aș face pariu cu un sceptic pe o sumă de bani care mai apoi câștigată să-mi permită să-l vizitez. Poate-s filmele de vină, dar ca să mă conving că-l supraevaluez, tre să-l văd, deci oricum ai lua-o tre sa-l văd happy

Foto

Ați putea să vă imaginați lumea fără ele?

America lui Jean Baudrillard

Cartea filosofului-sociolog francez Jean Baudrillard este prin excelență o biblie urbană destul de puțin cunoscută printre nomazi. Am descoperit-o întâmplător și la fel de întâmplător m-am apucat de ea devorând filă după filă.

Adevărul este că ea devine destul de înșelătoare, pentru că la început te amăgește cu un mic periplu între California și New York, ca mai apoi să se aplece aproape total asupra problemelor, plusurilor și minusurilor societății americane. Dacă pe alocuri, autorul elogiază depărtarea de Europa, pe de altă aprte critică dur aspecte ale decadenței. Mă gândeam că nici nu putea să fie altfel având în vedere că USA este un tărâm al constrastelor naturale și culturale recunoscute.

Nu m-au interesat aspectele sociologice decât în măsura în care au implicat valențe turistice ca să zic așa, însă mi-am format imaginea francezului frustat de anumite incapacități europene în fața mult prea marii libertăți americane.

Să luăm puțin pe rând câteva din descrierile lui Baudrillard și să le dăm puțină culoare:

San Antonio“istoria e plină de vicleșuguri”


Las Vegas“marea târfă din celălalt capăt al deșertului”


Monument Valley“gigantică îngrămădire de semen unde omul nu a avut niciun amestec”


Grand Canyon“sensul s-a născut prin eroziunea cuvintelor, semnificațiile prin eroziunea semnelor”


Deșertul“este o prelungire naturală a liniștii interioare a trupului”


Hotel Commodore – “aici Fitzgerald venea să bea în fiecare seară”

New York“nimic mai intens, mai electrizant, mai plin de viață și mai agitat decât străzile din N.Y.”


Parcurgeți zece mii de mile prin America și veți ști mai multe despre această țară decât toate institutele de sociologie au de științe politice la un loc.

The American Dream cu Andreea și Călin

Știu că sunt mulți oameni care își urmează visele fără să simtă regretul și frica. Călin și Andreea sunt două dintre aceste persoane, pe care mă bucur că le-am cunoscut. De aceea vreau să-I cunoașteți și voi.

Andreea a îndrăznit să spere încă din 2004 când cu o viză J1 în buzunar a luat calea Americii aterizând exact la New Hampshire. Un an mai tărziu viața l-a adus și pe Călin tocmai acolo. Dar aceștia au fost doar primii pași spre ce avea să urmeze. În toamna anului 2007 îmi amintesc că i-am întâlni la Cluj, iar ei se pregăteau pentru marea plecare în SUA, la scurt timp planul a și ieșit și așa au petrecut mai bine de doi ani în SUA. Au muncit, au călătorit, au trăit o viață mai americană poate decât mulți americani (care mereu se mirau de ei și de poveștile de prin călătoriile lor) și nu în ultimul rând s-au autodepășit.

S-au întors în această primăvară în România și după ce am văzut “o tonă” de poze și am vorbit cu ei despre subiectul inepuizabil, America, m-am gândit să le iau și un scurt interviu.

1. Ziceți-ne ceva despre SUA, care sa ne faca sa luam primul avion încolo numai dus.

Dacă ai merge ca turist (deci round – trip)…atunci merită și numai pentru a vizita chestii de gen New York, San Francisco etc.. dacă mergi one way… nu ai mai fi așa excited…pentru că sigur nu iți permiți să locuiești în Manhattan și odată ce ajungi în suburbii….it’s not pretty.

Ca să revin la ce întrebi tu ….mai degrabă iți dau o tona de cuvinte…ca să pleci din Romania…

2. Ați străbătut foarte multe dintre state de la est la vest și înapoi. Ce ați alege între coasta de vest si cea de est?

Păi……daca ar fi să împart America…ar fi într-adevar Vest vs Est dar și Nord vs Sud. Vestul are 3 state mari și late….pe când Estul e un miriad de state de toate dimensiunile… sunt foarte diferite.

3. Care a fost locul din SUA care v-a rămas lipit de suflet? Sau au fost mai multe?

Palm Desert California, dar ne place și Naples în Florida, acolo sunt niște plaje superbe.

Pentru mine personal..și New Hampshire….mai ales toamna. Statul aceasta cred ca 80 la suta e pădure și în octombrie tot ce a fost verde vara se transforma în caramiziu și galben, e superb.

4.. Dacă ar fi să ne ziceți câteva lucruri negative despre SUA care ar fi acelea?

Hmmm….generatia tanară americană….pustanii de 16-19 ani, droguri, alcool….altceva nu au în cap..bine nu pot generaliza…dar foarte multi pe care i-am intalnit au aceste tendințe.

5. Pentru cineva care nu a fost niciodată acolo, dar care planuiește să meargă, ce locuri recomandați? Ce nu trebuie ratat sub nicio formă?

Daca ajungi in America si nu mergi să vezi Grand Canyonul…ai mers degeaba.

6. Ați întalnit o gramadă de oameni prin plimbările voastre. Ce parere v-au lăsat americanii?

Oamenii sunt ca peste tot…buni și răi…..și daca ar fi să caut o diferenta majoră la americani…..nu ar fi neaparat pozitivă…fiindca mi se par de multe ori superficiali. Estul e mult mai populat, pe de altă parte sudiștii sunt mult mai laid-back, mai flegmatici, cum se zice în franceza…”laissez-faire”, pe când „nordicii” sunt parca mai aspri, mai stresați…Parca cei din nord au mai mult „sense of urgency”, ca si exemplu de cate ori am lucrat sus in nord, in New Hampshire…nu aveam voie să fiu prins in timpul serviciul doar stând și nefacând nimic…chiar dacă într-adevar îmi terminasem treaba trebuia conform gândirii lor să mă fac „busy all the time”.

7. Care a fost cel mai frumos moment al sederii voastre în SUA? Dar cel mai nasol? A existat așa ceva?

Cele mai frumoase momente le-am petrecut la Palm Desert California….Momente nasoale, din păcate au fost…au fost cu gramada.

8. Ați vizitat foarte multe și totusi au mai rămas atâtea de văzut. Ce loc nu ați reușit să vedeți și regretați?

San Diego, Dallas, Seattle si mai ales că ajungând în Las Vegas nu am apucat sa vedem fantanile arteziene de la Bellagio.

9. Ce vă place să aduceți din aceste calatorii în afară de poze minunate și amintiri de neuitat?

Sincer…cam pozele fac totul, obiectele de suvenir made in china nu ne încântă foarte tare….pozele ne trezesc cele mai vii amintiri….

10. Cu siguranță multă lume vă pune să povestiti “aventura” voastră în SUA. Ce vă vine în minte să povestiți prima dată?

Ultima noastră calatorie probabil din 2009…o aventură de 8000 de mile….facute cu mașina …traversând America de-a latul de la est la vest și invers..o iau ca și o realizare …faptul că am reușit să calatorim atât ….am văzut aproape tot ce era de văzut și acum suntem aici putând povesti despre asta.

11. Ce i-ați sfatui pe cei care vor să vă urmeze exemplul? Să se încumete spre o aventură americană?

Da, dar să se bucure de fiecare clipă fiindcă oricat de lunga ar fi calatoria…din păcate tot se termină la un moment dat…și atunci tot ce rămâne sunt amintirile…

Hawai 2006

by Alina Adămuț

Excursiile sunt o experienta minunata care ma imbogateste tareeee! Ma intorc intotdeauna din excursii c-o pofta uriasa de… o noua excursie happy , dar mai ales c-o pofta mare de viata si c-un sac plin de amintiri, de senzatii, de..

Hawaii, 2006…(o existat si un Hawaii, 2003 cand am stat most of the time cu cortu’….pana la noi nu mai stiam pe nimeni sa stea cu cortu’ in Hawaii si unde mai pui ca 3 nopti la un camping gratuit…winking

ALOHA!!!!!!! (care inseamna si „Hi” si Bye” si se pronunta cu „o” luuung)

Intr-o dimineata, ne-am trezit la rasarit si am mic dejunat pe punte , am prins niste imagini super, un rasarit extraordinar de frumos!
Am vazut 4 insule din Hawaii, ne am imbarcat la Kahului in insula Maui(insula pe care am stat acu 3 ani) si apoi o urmat Hononulu,insula Oahu, dupa care Nawiliwili in insula Kauai si in final Big Island in 2 locatii diferite si anume Hilo si Kona.
In ziua 8 am revenit la Maui de unde am zburat spre casa.
Locu’ meu preferat a fost Gradina Botanica din Hilo, padurea tropicala ma face sa cred ca asa arata raiul .

E excelenta bogatia vegetala, varietatea si frumusetea florilor,plantelor,copacilor…
Am fost acolo dupa o ploaie si arata totu stralucitor fiind ud, din pacate pozele nu sunt la nivelu realitatii,dar pe mine locu cu pricina m-o dat gataaaaaaa..
Cam asa arata programu pe care l am avut noi:
-prima zi la plaja langa orasu Lahaina (Maui)
-a2a zi la Honolulu (Oahu) am colindat pe cont propriu frumosu oras si lunga si faimoasa plaja Waikiki, unde tinerii sunt la ei acasa, un fel de Costinesti rafinat..
Honolulu e celebru pt dat cu placa, erau mii de oameni cu placa pe valuri
-a3a zi pe insula Kauai (Nawiliwili) care e cea mai salbatica din insulele vazute,nu bas comercializata ca altele si acolo am fost intr-o excursioara cu caiacu, in trupa, am fost vreo 8 caiacuri(caiace?) pe rau si apoi am mers pe poteca si am vazut 2 cascade misto.

Dupa masa si a 2a zi am fo la plaja la Naiwiliwili.
La plecare, vasu’ o trecut printr o zona frumoasa rau, Napali Coast, unde stancile foarte misto modelate dau direct in ocean, se zice ca e una din cele mai frumoase locuri/zone din lume…asa o fi!
-a urmat Hilo (Big Island) gradina botanica de care ziceam mai sus ca m-o innebunit si tot aici am fost la muntii vulcanici, am vazut cratere si ce dezastru face in calea ei zeita Pele (zeita focului)cand e suparata happy

Nu ma fascineaza vulcanii, prefer culoarea, viata!!!!!
Tot aici (Hilo) am fo in vizita la fabrica de alune macadamia(alune care sunt foarte greu de spart, la inceput cand nu aveau masinarii speciale se trecea cu masina peste ele ca sa fie sparte). Unde alunele sunt invelite in cioco sau date cu ceapa si usturoi sau mai te miri ce..
-la Kona (Big Island) am facut turu’ orasului/zonei cu autocaru, am fost si am vizitat un loc cu cafeaua locala care e celebra in lume cica, Regal Kona, cum noi nu bem , nu am putut aprecia-
-Kahului (Maui), inapoi de unde am plecat, am inchiriat o masina pentru o zi, am avut avion de abia seara, asa ca am fo sa revedem insula, am fost in orasu’ fain Lahaina, unde am stat 3 zile data trecuta; am mai fost si la ocean, am gasit un golfulet cu apa super limpede si plin de corali si pesti multicolori, asa ca am fost la snorkeluit. Bine ca mi-am amintit cum se face treaba asta, sa respiri prin tub sub apa, excelenta experienta, corali mortali de toate culorile si pesti super, de unu mi-o fost si frica era asa mareeeeeeee, dar super fain, albastru…

Cam asa a fost calatoria noastra, ne-am simtit minunat si suntem foarte recunoscatori ca avem sansa sa vedem locuri asa deosebite!!!
Ii multu tare lu’ Doamne Doamne pentru asta…