O poveste condensată cu Micul Prinț și Mica Sirenă

Anul trecut, exact pe 21 septembrie, la finalul astronomic al verii (sau începutul astronomic al toamnei, pentru cei mai apropiați sufletește de acest anotimp) publicam un articol la care am scris… 9 luni, simbolic fiind spus. Atunci, cu 11 zile înainte, începuse povestea noastră în 3. Când și cum a trecut anul cu toate cele 365 de zile ale sale mi se pare imposibil de înțeles, de disecat, de privit lucid, de povestit, căci, deși unele zile au părut cu adevărat lungi și nu chiar floare la ureche (fie vorba între noi), anul a trecut între două bătăi de inimă. Nimic mai mult, nimic mai puțin! Dar, acum, cu un zâmbet mare cât toată fața, nu pot să spun decât că WE MADE IT!  Așa că povestea de azi, nu va fi despre acest an de căpătâi al nostru ci despre felul în care l-am sărbătorit (celebrat). Sigur anul trecut în septembrie nu mă gândeam că profitând de această ocazie ne vom pune în cel mai firesc mod posibil într-un avion spre Danemarca, dar îmi place să cred că nici acum nu am habar despre ce o să facem la finalul următorului an ce se așterne fain frumos în fața noastră.

Citește mai mult

Călătorie până la capătul verii în 13 imagini care n-au mai ajuns pe Instagram

Spunem că 1 septembrie e prima zi de toamnă, la fel cum prima zi vară o considerăm a fi 1 iunie, deși astronomic știm bine că nu e deloc așa, iar în ultimii ani, sezoanele s-au încăpățânat să ne demonstreze că nu mai funcționează așa cum eram obișnuiți. Și totuși, este final de vară, o simțim în soare, în umbră, în frunze, în culori și-n mirosuri, independent de câte grade arată termometrele sau cât de ploioase sunt unele zile (greu să le bată pe cele de iulie anul acesta, oricum). E final de vară, cu toate că multă lume este încă în concediu și se bucură de mare și soare, iar pentru mulți vacanța va începe abia în extrasezon, după 15 septembrie când locurile devin cu mult mai aerisite și temperaturile mai mult decât potolite. E final de vară și niciun elev nu este încă pregătit să se întoarcă la școală, iar fiecare din noi tragem de zile să ne pară în continuare luuungi și colorate. Vara 2018 și-a trăit povestea și îmi pare oarecum rău că n-am apucat să povestesc decât foarte, foarte puține despre ea, însă practic doar am pocnit din degete și iunie, iulie și august au dispărut ca și cum aș fi suflat o păpădie în vânt.

Citește mai mult

Anotimpul florilor de soc la Castelul Rákóczi-Bánffy

Prima fotografie din articol și titlul le-am croit în ultimul weekend din luna Mai, cel în care în lumea ortodoxă s-au sărbătorit Rusaliile, firește a plouat ca în orice alt weekend din acest an (în Transilvania cel puțin), dar oamenii aveau în față un weekend lung, de care noi n-am profitat maxim, căci în joia ce-i urma o luam spre Creta (sigur asta s-a petrecut tot anul acesta?) happy Poate fix din acest motiv, poza și titlul au rămas doar un draft bine dosit. Nu, nu mai am alte drafturi în acest moment, duse sunt și acele vremuri, însă din moment ce totuși îmi dorisem să scriu despre acel weekend și chiar mă pornisem timid, înseamnă ca treaba n-ar strica să fie dusă până la capăt chiar dacă, iată, suntem deja în august, s-au strâns alte povești din această vară, iar toamna chiar aș zice că se află după colț și din anumite puncte de vedere bine ar fi să glumesc happy

Citește mai mult

Escapada americană (III): Puțin din Florida turistică – vizită scurtă la Orlando

Mă gândeam că acest mini-serial botezat de mine escapadă americană va merge foarte repede, dar uite că am ajuns abia la episodul 3. Vă promit însă că o să fac cumva și-l voi publica până la urmă pe tot pe Bialog, cu toate că vă jur, dacă trece prea multă vreme de când demarez un proiecț(el) nu mai am tragere de inimă să revin asupra lui. Asta se întâmpla și pe vremea când blogul era o prioritate, acum nici nu mai îndrăznesc să spun cum e happy Aici însă mă bazez pe Clau, căci el povestește, eu doar aleg poze și îi dau formă. Azi vă plimbăm puțin prin Orlando, motivul pentru care mulți călători aleg o vacanță în Statele Unite și punctul de pornire dacă doriți să ajungeți la Kennedy Space Center și probabil doriți, căci nu-și poate imagina cineva că ajungeți aici și ratați principalul obiectiv turistic al statului Florida (ok, fie, după Disney World) winking

Citește mai mult

Creta: Rethymno, dragoste de la prima la ultima vedere

De la început cred că trebuie să știți că acest articol va avea mai multe imagini decât cuvinte, căci oricât am încercat să mi le găsesc, cuvintele sunt destul de sărace ca să pot descrie cât de tare mi-a plăcut acest oraș cretan, cu aproximativ 40.000 de locuitori, plin de farmec și de un trecut legendar. Spre rușinea mea nu știam despre el mai nimic până să ne răsară în cale în planul nostru de a merge anul acesta la mare în Grecia, dar acum simt că îl cunosc așa de bine că nici nu-mi imaginez să nu mai ajung aici, să recreez poza cu Albert din port, la apus, peste câțiva ani când va putea înțelege pe deplin povestea primei lui vacanțe. Ei, poate și din acest motiv mi-e așa de drag orașul acesta micuț, cu plaje scăldate de mare foarte albastră și încins de un soare mereu strălucitor, pe cerul fără nori al Cretei.

Citește mai mult

Creta: câteva detalii logistice și recomandări utile

Înainte să mai povestesc despre ce am mai văzut și făcut prin Creta cea minunată și însorită, am alcătuit un articol care să răspundă câtorva întrebări frecvente referitoare la vacanța în Grecia (care vacanță, fie vorba între noi, îmi pare că s-a petrecut cu multă vreme în urmă, la ce ritm și ce ploi ne-au lovit imediat după ea). Mulți ne-au întrebat de unde am apucat planul vacanței având în vedere că urma să fie prima cu Albert și urma să fie oarecum în extrasezon, ceea ce noi nu mai gustasem. Și recunosc că nu a fost chiar floare la ureche din niciun punct de vedere, iar faptul că noi, mulți/prea mulți ani, am mers în vacanța mare tot în „sfânta” lună august nu ne-a ajutat prea tare la „făcut temele de acasă”. Dar i-am dat de capăt într-un final și zicem noi că a ieșit destul de bine. Nu perfect, nu pe placul oricui, cu o grămadă de elemente noi și alegeri foarte personale, dar n-am avut pretenții și după cum am menționat în articolul trecut n-am avut nici măcar așteptări happy

Citește mai mult

Creta: cum vedem insula și 10 lucruri pe care am reușit să le facem

Cu Grecia aveam o relație cumva de evitare conjuncturală. Mi se părea departe cu mașina, sau cel puțin drumul spre Corfu, din urmă cu 8 ani, această senzație mi-a lăsat-o, așa că am găsit alte destinații mai apropiate de care m-am îndrăgostit iremediabil, accesibile la orice oră și în orice anotimp. După Corfu n-am mai fost în Grecia, habar n-am cum or fi vacanțele la Paralia sau Halkidiki, dar știu că românii le laudă și la 20 de ani după ce le-au descoperit. În plus, cum am spus și cu altă ocazie, vacanța la mare nu era ceva obligatoriu pentru noi an de an. Ne place să batem străzi din sate și orașe mai mult decât să ne prăjim pe plajă, însă s-a întâmplat ca în sarcină ceva să-mi intre iremediabil la suflet: APA! Nu știu nici până azi care a fost nebunia cu apa, dar am visat la mare, nisip și bălăceală cum n-am mai făcut-o în toată viața mea de până acum. A fost, așadar, firesc să ne plănuim cât mai curând o vacanță la mare în formula extinsă. Nu aveam o fixație să fie în Grecia, dar cum sunt sigură că ajungem exact acolo unde trebuie să ajungem, lucrurile s-au legat astfel încât să ajungem în Creta. Citește mai mult