O jumătate de iarnă la Ineu

Ceea ce ar fi trebuit să fie cam ultima săptămână de iarnă ne-a adus coduri colorate, zăpadă grea prin unele zone (Clujul e doar pudrat și la această ora) și frig sau cum a zis o clasică în viață, „foarte ger”. Iar acest foarte ger atunci când oamenii se gândesc numai la primăvară și ghiocei e ceva ce nu ne place deloc. Însă, peste jumătate din fotografiile ce ilustrează acest articol pot fi catalogate drept imagini de primăvară și nici n-ar greși nimeni cu nimic, căci iarna aceasta de la Ineu a fost toată o primăvară de la început până la final (mă rog, acum au și ei ceva zăpadă pe acolo). DAR, Crăciunul a fost cu soare, mult soare, Revelionul a fost umed, dar călduț de-a binelea, iar ceea ce se numește gerul Bobotezei practic nu a existat. Până pe 20 ianuarie când am binevoit să plecăm și noi de la Ineu, iarna și-a făcut simțită prezenta suavă într-o singură zi, când a fulguit câteva ceasuri, dar fiind destul de cald, omătul nu a rezistat până a doua zi. Acele imagini se regăsesc la finalul acestui articol, ca să nu zicem că nu a fost adevărat…

Citește mai mult

Târgul de Crăciun de la Cluj și alte povești de prin decembrie

Sezonul sărbătorilor de iarnă în România s-a deschis anul acesta, pentru noi, pe 30 noiembrie, când am ajuns în Târgul de Crăciun din Cluj. El se deschisese cu o săptămână mai devreme, în premieră atât de repede, căci de ani de zile, Clujul devenea festiv abia pe 1 decembrie. Anul acesta însă, atât Sibiul cât și Clujul s-au aliniat Piețelor festive de iarnă din Europa, care își deschid porțile încă de la începutul postului Crăciunului. Mă bucur că am ajuns totuși să-l vedem, deși vremea a fost destul de ciudată (ca să nu spun de-a dreptul urâtă), iar decembrie al nostru și-a modificat brusc cursul firesc…

Citește mai mult

Sweet November

Cum îmi este de obicei Noiembrie? Să fiu sinceră, destul de mohorât, mai puțin în toamna petrecută în Sudul Franței și toamna aceasta în care nu prea a contat ce și cum se vede pe geam happy Oricum, în România, fără dubiu, de la jumătatea lui Noiembrie și până la Sărbătorile de iarnă avem, din punct de vedere al vremii, cea mai întunecată perioadă din an: zile foarte scurte, multă ploaie mocănească, ceața groasă din depresiuni (ghiciți unde se poziționează Clujul), frigul ce se instalează bine de la o zi la alta și un miros de iarnă tot mai puternic…

Citește mai mult

October is the warmest colour

La mijlocul lui octombrie, toamna devine acea primăvară proverbială când, după cum se spune, orice frunză devine o floare. Recunosc că îmi place această idee, căci niciodată toamna nu arată mai bine ca în octombrie, atunci când, cu puțin noroc (cum a fost anul acesta), soarele strălucește sublim de sub frunzele colorate, temperaturile nu sunt înspăimântătoare încă, zilele nu s-au scurtat drastic (până nu trecem la ora de iarnă), sezonul rece pare, deși nu e, destul de departe, încă ne place să ne plimbăm pe la soare și prin natură, iar sentimentul unui sezon etern călduț ne încolțește prin inimă. Nu degeaba, autorul Literei Stacojii, Nathaniel Hawthorne, descrie Octombrie atât de complet și de poetic: There is no season when such pleasant and sunny spots may be lighted on, and produce so pleasant an effect on the feelings, as now in October.

Citește mai mult

Stiu ce-am făcut astă vară

Dar acum, în septembrie, grădina s-a răcorit și odată cu ea și posesivitatea mea. Soarele îmi încălzește spatele în loc de a mă mai bate în cap… Culesul este pe terminate și m-am îndepărtat de relația intensă cu vara care m-a adus până aici.” Îmi notasem de pe undeva aceste cuvinte ale celebrului naturalist și eseist american Robert Finch și acum le-am regăsit în carnetul meu cu amintiri de prin cărți. Niciodată nu s-ar fi potrivit mai bine ca acum, să-mi descrie cel mai intens septembrie din viață, venit după o vară lungă, care niciodată nu mi-a părut mai scurtă. În mare, am spus în articolul precedent ce am făcut astă vară, căci din fericire, până prin 12 septembrie a fost tot vară în temperaturi, asta ca să nu vorbim ce soare îmi strălucea prin suflet… Oricum, în capul meu se învârte încă o vară fără început și fără sfârșit cum alta nu va mai fi… prea curând happy

Citește mai mult

(Au)Gustul ultimei veri în doi

Anul acesta, ca în niciun alt an, încă din primele lui zile, AM AȘTEPTAT! Dacă în ianuarie așteptarea asta ni s-a părut cu o bătaie foarte, foarte lungă, așa de lungă că nici nu puteam să ne imaginăm vara, luna august, iar septembrie părea la ani lumină, acum, de vreo două luni de zile, lucrurile ni s-au părut că au escaladat foarte, foarte repede… Zicala aceea “mult a fost și puțin a rămas” ne-a răsunat în urechi mai ceva ca o sirenă trecându-ne prin toate stările, pentru că tot ce va urma, cel mai probabil, nu ne va schimba din temelii, dar cu siguranță va da alte valențe vieților noastre. Vreau să spun că ar fi fost ultima vară în doi, dar știu că a fost, de fapt, ultimul an în care ne-am raportat planurile, fericirile ori nefericire, temerile și speranțele doar la noi doi, iar asta, uitându-mă în urmă, mi se pare cu adevărat marea schimbare în tot ce am clădit până acum.

Citește mai mult

Goodbye, July!

Categoria Monthly Report merge mai departe și chiar m-am gândit, că față de anul trecut, când mi-a venit ideea, dar mi-a ieșit treaba asta numai pe sfert: în Ianuarie, Februarie și Decembrie, anul acesta, deși am scris mult mai puțin ca în orice alt an de când există Bialog-ul, iată, am ajuns la episodul nr. 7. Nu știu cum a fost Iulie pentru voi, dar pentru noi a fost foarte… slow! Highlight-ul lunii a fost fără doar și poate aniversarea celor 10 ani de când trăiesc pe aici prin inima Transilvaniei, nu știu unde și când s-au dus, ‘oi dezvolta (sau nu) mai jos, dar să le luăm pe rând:

Citește mai mult