Am nevoie de un buton J’adore în loc de unul gen Like pentru câțiva oameni și câteva bloguri. V-am mai spus? Cred că atunci când am vorbit despre Melinda, nu? Dar asta a fost aproape cu un an jumate în urmă… Și dacă ați ști de câtă vreme vreau să vă vorbesc și despre alte bloguri (poate nu ați auzit de ele), care îmi dau o nemaipomenită stare de bine…
Se pare că ne ninge. Se pare e mai mult un fel de a spune, ninge, pentru că… iarnă [mda, mi-a plăcut și mie nebunia asta cu “pentru că”…]. Era foarte clar că nu poate veni primăvara la final de ianuarie. Partea bună este că pentru cei cu sporturile de iarnă, în sfârșit se poate profita se sezon. Partea proastă este că pentru cei care nu iubesc iarna, ghici ce? fix acu’ începe :))
Nu că ar fi fost o problemă mare, dar parcă nu doream să intru în 2014 cu o restanță pe blog, mai ales că a fost un articol anunțat. Am crezut că o să am timp să scriu, îmi doream și aveam chef, dar Sărbătorile de iarnă comprimă timpul, jur… ceva se întâmplă cu el, zboră, trece fără să ne dăm seama, familie, prieteni, cadouri, brad, luminițe, mâncare, vizite, veselie… hmmm e de studiat totuși… de ce. Dar să nu deviem complet de la subiect ;)
Acum mă gândesc serios dacă fac bine construind acest tip de retrospectivă din două părți, pentru că ținând cont de faptul că mâine dimineață plec la Ineu, nu știu când și dacă am vreme să public și partea a doua până la final de an… Vedem… până una alta trebuie să vorbim despre acest 2013!
La mine e încă toamnă, deși prin alte părți de țară deja avem strat generos de zăpadă. Mă bucur că încă e toamnă, chiar dacă e friguroasă, pentru că pur și simplu parcă nu-s pregătită pentru iarnă și zăpadă, nu vreau să vie… încă. N-am cum să o amân, știu, dar mi-am spus că pot amâna măcar retrospecivele de final de an, că prea repede s-au schimbat anotimpurile. Însă se pare că și ele sunt pe val, mult nu le mai pot ignora nici pe acestea, va trebui să mâ gândesc la ale mele, dar azi m-am gândit la o altfel de retrospectivă. Așadar, să ne așezăm la o cafea ;)
Pe vremuri luam Unica număr de număr. Ale ținereții valuri, știți voi :) Asta se întâmpla prin facultate și m-a ținut o vreme și după, până când Unica ca și alte reviste, desigur, a devenit un fel de nuștiuce plin cu reclame, multe, multe, foarte multe… Am zis stop, dar uneori când mai zăresc ceva interesant pe coperta ei, mai dau un ban de ea… mă mai relaxez apoi cu ea în brațe… Numărul pe octombrie 2013 a poposit la mine pentru că pe coperta ei erau două titluri ce prea mi-au luat ochii: Jobul perfect: turist plătit și Teo s-a întors!
De ceva vreme am în minte o astfel de postare, numai că a fost nevoie să privesc îndelung la brațul de cărți neterminate (record negativ, nu alta) și să mă amăgesc că le voi termina până la final de an, ca să mă pun să compun un articol așa cum îmi place mie. Pentru că da, cel puțin în ultima vreme, dacă o carte nu mă duce undeva, undeva să văd cu ochii minții locul, atunci nu mă duce niciunde, deci o abandonez fără regrete. Totuși însă, au trecut prin mâinile mele câteva cărți care m-au dus fix acolo unde mi-am dorit, când mi-am dorit…
