Octombrie “Hygge” – 31 de zile pentru sufletul nostru

E sâmbătă, aproape 5 după-amiaza, o zi foarte, foarte închisă și rece, ca de altfel tot acest final de septembrie inițial călduros și luminos. Băieții mei dorm (yeey), eu savurez o cafea cu lapte, iar din fundal o aud pe Maria Mckee cu al său celebru Show Me Heaven (pentru cititorii mei mai tineri, acestea este o piesă de mare nostalgie pentru cei ce au copilărit în anii ’90 și aveau o pasiune pentru Tom Cruise & Nicole Kidman, în acest sens recomand filmul Days of Thunder de pe a cărui coloană sonoră face parte și acest cântec). Ce mai, este un moment de pure cozyness sau cum se zice mai nou Hygge (pronunțat hiuu-gah). Cum, nu știți care e treaba cu Hygge? Păi nu pot lăsa să se aștearnă toamna ușor peste umerii și anii noștri fără să vă povestesc despre acest concept pe care îl studiez cu îndârjire și care nu pare să fie niciodată mai eficient ca în anotimpul rece… Oricum, până termin de povestit va fi aproape octombrie :)

Citește mai departe

O poveste condensată cu Micul Prinț și Mica Sirenă

Anul trecut, exact pe 21 septembrie, la finalul astronomic al verii (sau începutul astronomic al toamnei, pentru cei mai apropiați sufletește de acest anotimp) publicam un articol la care am scris… 9 luni, simbolic fiind spus. Atunci, cu 11 zile înainte, începuse povestea noastră în 3. Când și cum a trecut anul cu toate cele 365 de zile ale sale mi se pare imposibil de înțeles, de disecat, de privit lucid, de povestit, căci, deși unele zile au părut cu adevărat lungi și nu chiar floare la ureche (fie vorba între noi), anul a trecut între două bătăi de inimă. Nimic mai mult, nimic mai puțin! Dar, acum, cu un zâmbet mare cât toată fața, nu pot să spun decât că WE MADE IT!  Așa că povestea de azi, nu va fi despre acest an de căpătâi al nostru ci despre felul în care l-am sărbătorit (celebrat). Sigur anul trecut în septembrie nu mă gândeam că profitând de această ocazie ne vom pune în cel mai firesc mod posibil într-un avion spre Danemarca, dar îmi place să cred că nici acum nu am habar despre ce o să facem la finalul următorului an ce se așterne fain frumos în fața noastră.

Citește mai departe

Călătorie până la capătul verii în 13 imagini care n-au mai ajuns pe Instagram

Spunem că 1 septembrie e prima zi de toamnă, la fel cum prima zi vară o considerăm a fi 1 iunie, deși astronomic știm bine că nu e deloc așa, iar în ultimii ani, sezoanele s-au încăpățânat să ne demonstreze că nu mai funcționează așa cum eram obișnuiți. Și totuși, este final de vară, o simțim în soare, în umbră, în frunze, în culori și-n mirosuri, independent de câte grade arată termometrele sau cât de ploioase sunt unele zile (greu să le bată pe cele de iulie anul acesta, oricum). E final de vară, cu toate că multă lume este încă în concediu și se bucură de mare și soare, iar pentru mulți vacanța va începe abia în extrasezon, după 15 septembrie când locurile devin cu mult mai aerisite și temperaturile mai mult decât potolite. E final de vară și niciun elev nu este încă pregătit să se întoarcă la școală, iar fiecare din noi tragem de zile să ne pară în continuare luuungi și colorate. Vara 2018 și-a trăit povestea și îmi pare oarecum rău că n-am apucat să povestesc decât foarte, foarte puține despre ea, însă practic doar am pocnit din degete și iunie, iulie și august au dispărut ca și cum aș fi suflat o păpădie în vânt.

Citește mai departe