Zilele Clujului 2016 vs. 2017 și niște concluzii

Ediția a VII a de Zilele Clujului, varianta modernă pe care o știm noi astăzi, și-a trăit traiul în ultimul weekend din mai, așa cum o face de obicei. La început, probabil având impresia că toate manifestările de gen seamănă cu Zilele Ineului, i-am zis pas fără regrete. La asta se mai adăuga și faptul că de cele mai multe ori se petrecea în preajma weekend-ului nostru aniversar, când noi ne cam luam tălpășița de prin Cluj și atunci practic prima oară când am ajuns să participăm la aceasta sărbătoare a orașului a fost anul trecut. Și pentru că ne-a plăcut, deși vremea nu a fost foarte prietenoasă și nici forma noastră fizică mișto, i-am mai dat o șansă timidă și anul acesta… Și iată ce a ieșit prin comparație…

Anul trecut, în 2016, a fost cel mai fain. Vremea a fost minunată, am participat la o grămadă de evenimente & concerte, ne-am plimbat mult de tot prin oraș, prin cotloane mai puțin știute, i-am acordat atenția cuvenită și chiar vă promisesem un articol amplu pe tema asta. Dar, imediat după acel weekend, am reușit să ne aglomerăm în ultimul hal și am uitat total atât de articol cât și de promisiune. Vă lăsasem câteva poze la finalul unui album frumos intitulat „Primăvara în Ardeal” nu de alta, dar anul trecut chiar am simțit prin toți porii că am avut parte de o adevărată primăvara în Ardeal și vă spun asta în condițiile în care și la data asta la care vă scriu, afară toarnă cu găleata. [Da, Picasa era încă așa cum o știam la acea vreme].

Anul acesta, în 2017, n-a fost rău, însă vineri seara plouase infernal, se răcorise, așa că sâmbăta când am ieșit și noi odată cu soarele, am făcut-o doar pentru câteva ore de plimbăreală și haleală. N-am participat la evenimente, deși ne făcea cu ochiul Gala operelor clujene (la care participasem anul trecut) și Carmina Burana, însă marele plus al ediției a fost chiar centrul Clujului, proaspăt reorganizat, prin lărgirea Pieței Unirii și transformarea unei artere intens circulate în zonă pietonală (este vorba despre strada din fața Bisericii Sf. Arhanghel Mihail). O mulțime de terase au apărut aici și la vară va fi o reală plăcere să ne odihnim la o limonadă în perimetrul acesta extins, care consider că pune în valoare cu mult mai bine întreaga Piață și superba Biserică gotică din centrul ei. Sigur că au vrut neapărat să o termine până la Zilele Clujului și au reușit, iar oamenii au fost încântați.

Dar să revenim la comparațiile noastre. Anul trecut am făcut 100 de poze. Anul acesta am făcut aproximativ 10 happy Anul trecut am băut limonadă și am mâncat cupcakes, dar abia anul acesta AM MÂNCAT. Anul trecut am făcut 20000 de mii de pași prin oraș, anul acesta am făcut 2000 (cu indulgență). Lumea a fost la fel de multă și anul trecut și anul acesta. Turiști (după multitudinea de dialecte și limbi vorbite) aș zice că au fost destui (nu mai mulți decât vezi și auzi prin Sibiu sau Brașov, de exemplu, dar au fost). Da, pe Emil Boc l-am văzut și anul trecut și anul acesta. Anul trecut în Piața Muzeului la o terasă, anul acesta pe stradă la standurile cu mâncare. Arată la fel. Da, e jovial. Da, clujenii în mare parte îl apreciază, îl votează și nu știu dacă mai are voie să candideze, dar dacă da, îl vor mai vota. Eu votez la Florești happy

Anul trecut, pe lângă strada cu mâncare și bunătăți, am mâncat și băut prin Piața Muzeului, pe unde tot facem din astea, deci nimic inedit. Anul acesta am fost doar la Casa Tiff, că n-am mai fost până acu’ și inutil să zic, dar ne-a plăcut mult. Tematică, atmosfera, mâncarea… TOT. Mai venim. Anul trecut am fost să o vedem pe Alexandra Ușurelu, anul acesta aș fi vrut mult la Direcția 5, doar plătesc și bilet când e cazul, dar pe ploicică și răcorică nici gratis n-am mers. Anul trecut am stat până la artificii și a fost foarte mișto (mai mișto artificiile ca la Viena de Revelion). Anul acesta, le-am auzit doar, de acasă, de pe canapea, în timp ce ne uitam la Hidden Figures, un film nominalizat la Oscar 2017, că doar nu degeaba ne-am jucat de-a regizorii cu meniul de la Casa Tiff happy

În loc de concluzie sau poate chiar asta: Zilele Clujului sunt doar un alt pretext bun să vizitați Clujul, dacă nu aveați motive destule. M-am simțit tare bine când Nașa mi-a zis că i-au venit niște cunoștințe la Cluj cu ocazia asta. La fel de bine m-am simțit când cineva mi-a zis că apreciază organizarea unui astfel de eveniment la Cluj pentru că n-are aer de bâlci. Și n-are. Mă bucur că ne dezicem încet, dar sigur, de atmosfera de mahala la astfel de evenimente, fie ele și gratis. Și îmi mai place tare că nu se dă nimeni de pământ să pună pe afiș nume sonore, dar expirate, doar pentru a atrage oameni la eveniment. Nu vine Dr. Alban sau DJ Bobo numai ca să dea bine la promo (scuze fanilor, ei mi-au venit în minte, da și eu am crescut în anii ’90). Și în fine, mă bucură clujenii care se bucură vizibil de orașul lor cu mic, cu mare. Își iubesc orașul cu toate neajunsurile lui, apreciază părțile frumoase fără să se prefacă neștiutori de existența celor mai puțin frumoase. Poate că orașul acesta e așa, nu pentru că e așa de la natură și poziționare geografică, ci pentru că oamenii sunt AȘA. Așa faini!

Un singur comentariu pentru “Zilele Clujului 2016 vs. 2017 și niște concluzii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.