February Feelings

Teoretic februarie e gata azi. Practic, din patru în patru ani ne dă o pagină în plus de scris, ca anul acesta. Februarie mi-a plăcut mereu, ba chiar obișnuiam să o consider o frumoasă lună de iarnă. Anul acesta nu a fost cazul. Oricum e o lună scurtă ce se termină la noi cu motiv de sărbătoare, plus că la finalul ei vine anotimpul meu preferat: primăvara. Mă rog, uneori nu chiar vine, dar 1 martie a fost mereu așteptat cu frenezie la noi acasă.

ea

După modelul lunii trecute, am zis să îmi aștern gândurile și la final de februarie, că parcă văd cum nu îmi mai vine să fac asta odată ce dă colțul ierbii. Abia aștept acel moment, ca să ies pe coclauri, nu mai e un secret pentru nimeni :) Asta îmi lipsește cel mai mult în anotimpul rece, doar am zis de nenumărate ori că nu oi fi un călător de iarnă cât oi trăi…

Așadar, șezând prin interioare, m-am ocupat de îndeletnicirile mele favorite: arte, carte și capricii, vorba emisiunii cu același nume. Deși am zis că mai vreau să văd niște filme nominalizate la Oscar (apropo, Gala e în această noapte, o puteți urmări la DIGI), n-am mai reușit să văd niciunul, căci am făcut un seminaraton de filme italiene. Tot vreau să scriu un articol elaborat despre un set de 40 de filme cu Italia în prin plan și tot n-am reușit încă (stay tuned). Din recomandările lunii februarie ar fi: Cinema Paradiso al mult prea iubitului meu Giuseppe Tornatore, Amarcord-ul lui Fellini, nemuritorul The Godfather și surpriza Youth (da, acela în care apare Mădălina Ghenea, goală) :D

filme

La capitoul cărți a fost de fapt o singură carte, dar am savurat-o ca pe cel mai fin cheesecake din oraș: “De-amor, de-amar, de inimă albastră” a Ilenei Vulpescu. O cronică a unei vieți simple, văzută prin filtrul unei femei de o inteligență aparte, dar foarte modestă și conformistă. Cărțile Ilenei sunt balsam pentru suflet, parcă ar fi fost special scrise pentru serile lungi de iarnă. Dacă n-ați citit cartea până acum, vă recomand o lectură sensibilă și de suflet. Sau o puteți face cadou unei persoane speciale din viața voastră, alături de un buchet cu florile ei preferate. Vă redau aici un scurt fragment edificator: “Fiecare clasă din societate are un timp al ei, la fel și oamenii: unii sunt făcuți să cadă în picioare în toate timpurile, alții să supraviețuiască tuturor timpurilor, alții să fie zdrobiți indiferent de regimul în care trăiesc. E un timp al fiecăruia în general, dar sunt și oameni al căror timp nu e niciodată.

Tot prin interioare s-au desfășurat și două sâmbete de iarnă/primăvară. Am reușit să ne bem în sfârșit cafeaua în tihnă, la Olivo și să revenim la Demmers Teahause. Și trebuie să vă spun două vorbe și despre ele. Olivo cred că este cea mai cea cafenea din Cluj. Pe lângă faptul că au prăjitorie proprie și servesc cafea proaspătă, de cea mai bună calitate, atmosfera este foarte faină, plus că din noiembrie anul trecut nu se mai fumează în local. Hotărârea a fost luată înainte de tragedia Colectiv. Cu toate acestea, dacă se întreba cineva cum o fi aia cafenea în care nu se fumează, ei bine, aici e mereu plin, de noi am prins un loc la a patra încercare. Se poate sta normal la masă într-o cafenea fără se te simți ca într-o afumătoare, ba se pare că lumea chiar preferă asta. Culmea, nu?

IMG_1915

La Demmers am mai ajuns prin aprilie anul trecut, dar nu mi-am făcut timp să zic ceva. Este un local delicios, poziționat excelent, cu vedere spre Piața Unirii, o ceainărie în adevăratul sens al cuvântului, unde au de vânzare absolut orice tea related. Simpla idee de a-ți savura ceaiul și biscuiții într-o încăpere ce miroase a ceaiuri din toate colțurile lumii, cu pereții încărcați de cele mai minunate căni de pe fața pământului, e deja o experiență în sine. Lipsa fumului a fost mereu un mare plus. Am reușit să fac mai multe fotografii aici și poate vi le voi arăta într-un alt articol.

Înainte de ziua lui Clau, am reușit să o cunoaștem și pe Alexandra Ușurelu, de muzica căreia ne-am îndrăgostit cu ceva vreme în urmă. Din păcate nu am reușit să ajungem la concertul PUR de la Centrul Casino, dar am prins-o la Cărturești, în turneul paralel “Călătorești și povestești“. Alexandra este o făptură minunată, demnă de toată admirația și pot spune că acum după ce am cunoscut-o o ascult cu și mai multă plăcere. Dacă aveți ocazia să o ascultați live pe undeva, nu stați pe gânduri prea mult, biletele se dau foarte repede…

au

Cum se va încheia luna asta pentru noi știm deja… Va fi Fado în seara asta la Sala Polivalentă, cu Ana Moura. Abia aștept să o ascult și să mă alimentez și mai tare cu un dor pe nevăzute de Portugalia, care îmi apare tot mai des și mai febril în gânduri. În rest, vorba cântecului: “Poa’ să vină primăvara cu alaiul ei de Flori

4 comentarii

  1. Primăvara și toama sunt anotimpurile mele preferate și pe ambele le aștept cu mare entuziasm. CÂt despre cafelele din pozele postate aici…mi-ai făcut o poftă! :))
    Primăvară frumoasă, cu soare, zâmbet și inspitație.

  2. Filmele italiene clasice sunt preferatele mele. Au nuanta aia de pudicitate autentica. Revenind la ziua de azi, sa profitam de o zi in plus. Taare as bea o cafea buna dar Clujul este departe. Muulte flori…

Dă-i un răspuns lui Ioana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.