Plimbări și povești scurte de la final și început de an

În zilele de iarnă albă și normal de friguroasă pentru luna ianuarie, îmi place să stau în brațe cu laptopul care mă încălzește la propriu, să scriu și să mă las inspirată de aroma unei ciocolate calde și dulci. Așa că azi, fiind una din acele zile, zic să vă povestesc puțin despre scurtele plimbări de la final de decembrie și de drumul spre Cluj din a doua zi de ianuarie, toate cu opriri și poze…

shorts

Înainte ca orice iz de vacanță de iarnă să-mi dea târcoale, am ajuns la Arad. Nici prin cap nu mi-a trecut că o să ajung la Arad înainte de Crăciun, dar iată că niște treabă ne-a adus până în capitala județului. Scurt așa, cam atât de scurt cât cea mai scurtă zi din an (solstițiul de pe 21 decembrie). Știți cât v-am povestit eu pe aici pe blog despre Arad? De fix 2 ori. Aici și aici. Mi-e apropiat că noh, de la Ineu la Arad faci 40 de minute cu mașina și în plus dacă ai treabă ce implică acte și Instituții ale Statului, evident toți ineuanii merg la Arad.

IMG_1317

Ce am vrut să vedem, dacă tot am dat neplănuit prin Arad a fost Gara. Doamne, cât am mai trecut prin ea așa veche cum era, dar acum se pare că și-a câștigat statutul de cea mai modernă gară din România. Nu e baș gata, dar nu mai au mult de lucrat la ea și probabil toate scările rulante vor fi funcționale, peroanele vor arăta excelent, iar interiorul va putea fi admirat ca la muzeu. Să nu uităm totuși că Gara din Arad este una din cele 5 sau 6 gări „istorice” din România, alături de Gara de Nord, Gara din Iași, cea din Suceava etc.

gara

Și pentru că a trebuit să traversăm centrul nu foarte mare al orașului ne-am oprit la Târgul de Crăciun din Arad, din față de la Primărie. N-a fost mare, dar a fost mai mult decât deloc, chiar nu mă așteptam să fie așa drăguț. Puteți vedea aici mai multe poze.

La câteva zile după, când aproape că m-am intoxicat cu fum la un local din Ineu (că nu mai intră în vigoare legea aia odată), am hotărât să mergem până la Deal să facem câteva poze pe o ceață extrem de fotogenică și pe un frig ce părea că se instalează timid. Despre Deal v-am povestit o groază aici pe blog, este unul din loculurile mult iubite de la Ineu. De data asta, mă vrut să ne aerisim plămânii și datorită unei plimbări alerte, să facem loc, probabil, mesei de Anul Nou după masa de după Crăciun happy

IMG_1464

Ce ador la Dealul ăsta este că după 20 de ani încă mai sunt locuri pe care nu le-am văzut. De exemplu Casteul din pădure are mereu alte laturi de văzut, alte culori de etalat și alte momente în care să se dezvăluie. Ca să nu mai spun cât îmi ridică mie moralul o plimbare pe lângă Pădurea Rovina, fie ea și-un decor de Blair Witch Project. Mda, magnetism se numește și aici am zis exact cum mi se manifestă.

deal

Ne-a energizat foarte tare ieșirea asta la Deal, chiar dacă după ea (dar nu datorită ei) pe mine m-a luat o răceală complexă, cum numai la Ineu există laughing A merge iarna la Deal, chiar și fără zăpadă, nu este o idee chiar deloc rea. Celor din zonă, pot spune că le-o recomand: ieșiți puțin din zona de confort (adică mersul la Deal numai de 1 Mai sau la Surechi, haha) și bucurați-vă de împrejurimi!

Și dacă anul s-a terminat pe stilul day trip, poate nu a fost chiar o întâmplare să-l începem și pe acesta nou în același stil. Așa că după bunul obicei din ultima vreme (chiar nu știu de ce o perioadă nu s-a întâmplat asta) ne-a oprit la Oradea în drum spre Cluj. Despre Oradea… hmmm, multe aș putea să vă povestesc, foarte multe. Încă îmi place orașul acesta și am niște nervi imenși că nu l-am descoperit așa cum trebuie la momentul potrivit. Acum zici că am o curiozitate mai mare decât în urmă cu 8 ani când îl aveam la îndemână, offf… Dar simt că nu-i timpul pierdut!

IMG_1566

Oradea se dezvoltă foarte frumos! Nu e nouă deloc pentru mine, dar este într-o transformare uluitoare de parcă e cu totul un alt oraș decât era în trecut. Trebuie să o vedeți în 2016, trebuie să vedeți noua Piață a Unirii, desprinsă din orașele occidentale, trebuie să ajungeți la Ciupercă, la Cetate și în multe alte locuri. Vă asigur că o să auziți multe de bine despre Oradea anul acesta și o să vi se facă poftă să mergeți… Păcat că a fost prea frig pe 2 ianuarie să stau și să fac poze, dar imaginea de mai sus sper să fie de ajuns pentru moment ca să o luați în seamă.

Vreau să mai ajung la Oradea, poate la primăvară, cu chef de stat un weekend, poate, cu o bălăceala la Felix, poate și multe alte lucruri de făcut. Ar fi un plan timid, de zici că atâta plănuire ar trebui unei destinații aflate la 2 ore distanță cu mașina și unde te mai și așteaptă prieteni big grin

Ce să vă mai urez oare? Poate Un An Nou Călător!?!

7 comentarii pentru “Plimbări și povești scurte de la final și început de an

    1. E chiar frumos, nu? Are părți drăguțe Aradul, nu o fi el mare sau super popular pentru ceva anume, dar are și locuri frumoase ce pot fi vizitate.

  1. Salut. Eu sunt de prin părțile Aradului, și am rămas surprins să vad imaginea cu „Casteul din pădure” despre a cărui existență nu am avut habar. Însă ceea ce am văzut în fotografie mi-a stârnit un interes imens. Ai putea să îmi dai niste coordonate mai exacte cu locația acestuia? Merci mult.

    1. Salut! Din păcate coordonate exacte nu știu să-ți dau. Pot să-ți spun că Pădurea Rovina se află chiar lângă Ineu și dacă vii în zonă poți întreba pe oricine de acest loc, toți vor fi dispuși să povestească și să te îndrume spre „Castel”. Acum să nu crezi că e chiar un Castel ci o „casă a pădurarului” care nu știu dacă mai este folosită, dar care dă o atmosferă faină locului…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.