Eurotrip 2015: Praga mea de la A la Z (I)

Dragi cititori și prieteni ai Bialog-ului, au trecut cam 5 luni de când, în sfârșit, am ajuns și noi la Praga. Zic „în sfârșit” pentru că a fost pe listă orașul ăsta de atâta timp, încât am crezut că pur și simplu nu ne este dat să ajungem la el, atât l-am tot amânat. Am ajuns în 100 alte locuri mai neplănuite și la Praga nu, până vara trecută, când ne-a surâs o săptămână de august în capitala Cehiei…

DSCF9883

Mult mi-a luat până să-mi fac curaj să povestesc despre ea, din simplul motiv că parcă nu știam cum să o prind mai bine într-o relatare simplă, cu sentiment, dar cumva la obiect. Căutam o abordare subiectiv de obiectivă, dacă pot spune asta, și poate din acest motiv am lăsat-o așa mult la digerat. Oricum, multă lume a văzut Praga înaintea mea și cred că toată lumea știe cât de frumoasă și ofertantă este, deci devenise chiar mai dificil să mă apuc de povestit… ceva în plus.

Apoi mi-am amintit că pățisem cam la fel cu Londra happy Și deși este un oraș chiar mai mare și cu mai multe obiective ultra populare, răspândite pe ambele maluri ale Tamisei, găsisem metoda cea mai bună să vă povestesc despre Londra mea într-un mod care mă satisfăcuse. Deci, de ce să nu fac la fel și cu Praga? M-am gândit cât m-am gândit și iată că am ajuns să iau și Praga la bani mărunți și ordine alfabetică, iar prima parte a rezultatului o găsiți mai jos:

DSCF9250

Atmosfera orașului este prima pe care o sesizezi încă de la periferie. Este o atmosferă caldă și primitoare, dată de culorile puternice ale clădirilor, de foșnetul frunzelor din copacii de prin oraș, de forfota din cafenele și de oamenii amabili, fie ei turiști sau localnici. Se vedea cumva viața bună a orașului, se simțea printre respirații și la o masă oarecare, banală chiar, vedeai la amiaza mare oameni servind șampanie. Chiar și eu, contrar obiceiului, am luat un prosecco înainte de prânz, așa am simțit și așa mi-a căzut bine. Orașul este boem, nu doar pentru că face parte Boemia originală ci pentru că este oarecum dezordonat într-un mod firesc: e comunist în anumite aspecte și atât de occidental în altele că nu poți fi sigur în ce perioadă din istoria sa l-ai nimerit. Oricum ar fi, însă, i se vede cu ochiul liber nonconformismul și ceva te lasă să simți cu sufletul încărcătura sentimentală a urbii de pe Vltava…

Berea e un fel de carte de vizită pentru Cehia și, desigur, pentru Praga. Celebra Gambrinus are berăria chiar undeva la marginea capitalei. Nu-s mare fan bere, eu beau din aia care e un fel suc cu lămâie și râd toți prietenii de mine, daaaar, la Praga am băut bere neagră de a ajuns chiar să mi-o placă pe bune. Mi-am cumpărat bere neagră și după ce am ajuns în țară (desigur, după ce ni s-a terminat cea adusă de la Praga, doar am fost cu mașină, a încăput în portbagaj) happy La terase e cumva de la sine înțeles că îți vei lua bere, întrebarea e doar „de care”. Pilsner Urquell este cea mai renumită bere cehă și e buuună rău, urmată de Gambrinus și Staropramen. Le găsiți și la noi, dar zic cunoscătorii cum n-ar fi ca cea din Cehia. Eu n-am ajuns la un nivel de a vă putea spune de e așa ori ba… Însă vă pot spune că nu-i suvenir mai potrivit de adus din Cehia ca o sticlă de bere adevărată.

DSCF9256

Ceasul astronomic din Praga este, după bere, cel mai cunoscut simbol al Cehiei. Ilustrează toate cărțile poștale, toate ghidurile turistice și toate filmulețele de prezentare ale țării dau un prim cadru cu acest frumos Ceas din Piața Veche a orașului. Ajungi la Praga și primul lucru vrei să mergi acolo. Tu și miile de turiști din oraș (cică pe an ajung la Praga cam 4 milioane!!). Înghesuială mai mare în oraș, ca aici, doar pe Podul Carol o să mai vezi. Dar totuși, dacă vrei să-l vezi în toată splendoarea lui, mergi dimineață înainte de 9, s-ar putea să fii numai tu el (și cu Ceasul) happy Vechi de la 1400, acesta stă pe peretele estic al Turnului Vechii Primării. N-ai cum să-l ratezi, iar la fix ai și spectacol!

„Dor de Praga” ar fi trebuit să se intituleze un articol separat. De fapt, am vrut să scriu unul ca acesta cât timp am fost acolo. Da, e genul acela de oraș de care ți se face dor până n-ai plecat. Foarte straniu! Mă gândeam câte nu voi apuca să văd și câte din cele văzute îmi vor lipsi. M-am bucurat de moment, dar recunosc că m-am gândit și la asta. În ultima dimineață la Praga, n-am ieșit din cameră, am dormit mai mult și apoi am stat și am savurat, pur și simplu, am savurat micul dejun combinat cu momentele cât încă eram acolo și mi-am dat seama că goana nu e bună la nimic. Am practicat-o așa de des în trecut că uneori mă întreb spre ce naiba m-am grăbit? Mi s-a spus că se numește maturizare toată treaba asta pe care am simțit-o acum și se prea poate să fie…

DSCF9166

Evreii și cartierul lor (Josefos) ocupă un loc și un gol imens, în același timp, în inima Pragăi. Josefos este mărturia vie a fostului ghetou din Praga. Punctul central al lui este Vechiul Cimitir Evreiesc, parcă desprins din legende, și suita de sinagogi, parte din viața de zi cu zi a miilor de evrei care și-au dus traiul, așa cum a fost el, aici. Este cel mai vechi cimitir evreiesc din Europa și frapează prin faptul că multe morminte sunt suprapuse: din cauza lipsei de spațiu, evreii erau înmormântați unii peste alțiii, fără a ține seama de anii dintre decese. Se pot număra peste 12000 de pietre funerare. Intrarea în cimitir se poate face prin sinagoga Pinkas și biletul poate fi accesat numai împreună cu biletul pentru vizitarea sinagogilor din cartier.

sFânta Maria din Tyn sau Biserica Sfintei Fecioare, cum mai e cunoscută este probabil una din cele mai populare construcții gotice din lume. Are un interior puternic ornamentat cu influențe baroce, poate este una din cele mai încărcate stilistic biserici în care am intrat. Este interesantă atât prin construcție cât și prin amplasare în Piața Veche a orașului, însă intrarea se face printr-un portic destul de greu de găsit de către turiști. Este o biserică ce face parte în continuare din circuitul religios, se oficiază slujbe și chiar în ziua în care am ajuns eu să o vizitez o cununie tocmai se oficiase acolo. Trebuie să fi fost senzațională!

DSCF9904

Galeria Națională Pragheză este practic lipită de Biserica Sfintei Fecioare Maria din Tyn. Mulți turiști greșesc intrarea și ajung la Galerie dorind să intre în Biserică. Cel mai probabil eu nu ajungeam deloc aici, dacă nu ar fi plouat torențial o zi întreagă și trebuia să-mi găsesc ocupație prin interior undeva, să petrec timpul cât mai frumos și eficient cu putință. Așa am luat eu un pliant și am văzut că la Galerie tocmai se expunea Dali și Warhol. Nu mi-a venit să cred, căci îmi doream enorm să ajung să le văd lucrările, deci nu puteam fi decât extrem de încântată de oportunitate. Nu exagerez, dar am petrecut o jumătate de zi aici fascinată de felul în care cei doi artiști remarcabili s-au exprimat. Viziunile m-au năucit, mai ales la Dali, și m-au amuzat, mai ales la Warhol. Timpul petrecut aici este în Top 3 momente bune de la Praga și nu voi uita în grabă tot ce am văzut și simțit acolo. Oricând și oriunde aș mai vrea să le văd lucrările.

Hradčany & Catedrala Sfântul Vitus nu pot fi luate decât împreună căci se află în același perimetru. I se mai spune și Castle District căci, dacă nu știați (nici eu n-am știut), castelul praghez ar fi cel mai mare din lume și cu o istorie la fel de bogată și de lungă, ce se întinde pe vreo 9 secole așa. Constituie o vizită separată care, în funcție de ce îți dorești să vezi, depășește o jumătate bună de zi. Aici se află și președinția Cehiei și un complex de muzee luate mereu cu asalt de turiști. E aglomerat tot timpul vreau să spun. Drumul spre această zonă, accesibiliă vizual de oriunde din oraș, trece prin cele mai frumoase străzi din Praga. Pe una din ele se află și Ambasada României, la ușa căreia, nu am rezistat, și mi-am trântit niște poze ce i-au făcut pe trecători să ridice privirea și să vadă lângă ce mă fotografiez așa cu talent, astfel că am tot auzit în timpul shooting-ului: „Ah, it’s Romania!” happy Desigur, celebrul castel l-a inspirat și pe cel mai celebru fiu al metropolei: Franz Kafka!

DSCF9790

bIsericile baroce cred că se află pe locul 1 dacă e să vă spun ce mi-a plăcut cel mai mult la Praga. Ca sunt splendide e destul de sărac și de puțin spus, serios. Sărac n-are cum fi că nu e stilul, puțin spus e că nu avem alt cuvânt mai cu formă, dar eu biserici mai frumoase n-am văzut în viața mea, niciunde și pe bune că am văzut multe până în ziua de azi. E absolut minunată Catedrala Sfântul Nicolaie cu turnurile ei și cupola verde turquoise, e frumoasă și neașteptat de calmă și de caldă pentru o biserică de o asemenea mărime, dar cea mai frumoasă biserică din Praga și, subiectiv spus, din Europa, cred că este Biserica Sfântului Iacob, o perlă barocă cum alta nu-i, genul acela care te face să scoți un WOW vocal fără să-ți dai seama și să ți se ridice puțin părul pe tine când pășești în interior. Au intrat niște turiști musulmani după vorbă, după port și păreau la fel de fascinați ca mine. Este uluitoare și are o istorie interesantă despre un hoț care ar fi vrut să fure ceva din biserică și a cărui mână mumificată poate fi văzută cumva deasupra ușii de la intrare: dark, spooky and wow again happy Poftim interior!

John Lennon Wall e genul acela de loc care, după atâtea biserici, castele și piețe stilate zici că nici nu-i din Praga, sau chiar dacă e, n-are nicio legătură cu restul orașului. Dar e așa de faimos și de colorat că n-ai cum să nu mergi să-l vezi. E un loc care și-a câștigat poziția de obiectiv turistic de necontestat în capitala Cehiei datorită fanilor Beatles. Era un zid normal care datorită unui graffiti și a versurilor legendarului John Lennon a devenit un loc de pelerinaj pentru cei care i-au adorat pe fantasticii din Liverpool sau doar au fost mișcați de destinul unui star ca Lennon. Nu știu toată povestea din spatele zidului, dar când l-am privit am auzit în cap Imagine, just like that: „Imagine there’s no heaven/ It’s easy if you try/ No hell below us/ Above us only sky/ Imagine all the people/Living for today.” Dacă o să auziți și voi asta o să înțelegeți de ce e zidul ăla acolo…

DSCF9734

Kafka se simte peste tot la Praga. Ai citit măcar Procesul? Sau Castelul? There you go! Parabolele lui Kafka merg mână în mână cu orașul, iar scrierile sale au influențat decisiv literatura postbelică. S-a născut la Praga în familia unor evrei și a părăsit foarte puțin orașul, în scurtele sale călătorii în Italia (îl înțeleg) sau Germania. Praga i-a fost și îi este recunoscătoare, i-a dedicat un Muzeu, o statuie suprarealistă și foarte interpretabilă și o cafenea mereu plină, așa de plină că de 3 ori pe zi am încercat să găsesc loc acolo pentru o pauză binemeritată și n-a fost să fie. Poate data viitoare, Franz, pui o vorbă bună pentru mine winking

Librăriile din Praga au o calitate pe care o apreciez din inimă: sunt IMENSE! happy Am trecut pe lângă o grămadă și am intrat în câteva. M-am abținut cu greu să nu iau ceva, foarte greuok, niște creioane cu Kafka nu se pun, nu? Dar pe lângă cărți, colecțiile impresionate de carnețele și agende și tot felul de nebunii de scris și cănițe (încă o regret pe cea cu Micul Prinț) m-au omorât. Să stai prin librării, mai ales când plouă într-un oraș atât de frumos ca Praga este aproape obligatoriu. În imaginea de jos se află probabil, cea mai cea librărie din Praga, ce librărie, după cum îi spune numele este un adevărat Palat al Cărților. Mă scuzați, dar nu mai știu cât am zăbovit aici. Cert este că aici nu m-am putut abține și am făcut poze, curios lucru pentru unii, dar mă gândeam că nu ajung așa de des într-o librărie atât de mare și de frumoasă big grin

DSCF0238

Și iată că din vorbă în vorbă am ajuns la jumătatea alfabetului, așa că timpul ar fi să ne oprim deși m-am ambalat cam tare cu Praga. Greu te face să te oprești odată ce te pornește happy În articolul viitor vor mai fi multe de citit și tot atunci vă voi arăta și cele 600 de poze din Praga. Cred că este cel mai mare album al meu de pe Picasa la ora actuală. A fost la fel de greu să aleg pozele ca și să mă pun să scriu… Dacă a meritat osteneala numai voi puteți decide happy Pe data viitoare!

10 comentarii pentru “Eurotrip 2015: Praga mea de la A la Z (I)

  1. Uneori am acelasi sentiment legat de Praga, e de atata timp pe lista de „must see” si eu inca nu am ajuns acolo, incat cred ca nu mi-e scris in stele… Dar vad ca exista o speranta!

    Foarte frumoasa Praga ta, mi-a placut!

  2. Ah, Praga mult iubită… În grădinile de sub castel ai fost? Ăla a fost locul meu favorit din toată Praga. Și podul. Și cartierul evreiesc cu sinagogile. happy

    1. Am trecut prin ceva gradini de acolo… la coborare big grin Nu stiu ce să zic, simt că am ratat multe la Praga, dar probabil voi mai ajunge pe acolo cândva kiss

  3. Praga din punctul meu de vedere este un oras de care nu ai cum sa te plictisesti. Il descoperi in fiecare zi, ca la sfarsitul calatoriei sa realizezi ca ai vazut mai nimic.

  4. Praga ta e Praga mea, Praga noastră, Praga tuturor, care are pentru fiecare ceva aparte. De poveste. E pentru toți, pentru orice ți-ai dori. E magică, într-un fel așa intim. M-am pierdut pe străzile ei și iarna, în urmă cu trei ani, și vara, când am văzut-o de sus, dintr-un fel de balon. E… frumoasă tare, tare. Și mă bucur c-o iubești și tu.

    Știi ce-mi pare mie trist? Că n-avem timp, n-avem bani, n-avem resurse, să ne întoarcem în locurile care ne ajung la suflet, așa, mai des un pic. Că e prea mare lumea asta mare și tare greu ne permitem să ajungem în cât mai multe locuri… că e mereu ceva nou de văzut și trăit, că prea puțin revenim…

    1. Draga mea, am tot vrut să-ți comentez pe la articole, căci te-am citit în ultima vreme și uite că n-am avut timp nici de asta. Trist pe bune! Da, ai dreptate, n-avem timp, până ne dăm seama că de fapt nu există timp ci doar priorități sad Sensibil subiect, înțelegi foarte bine.
      Am văzut că sunteți la Napoli, ce-ți pot dori? Un an plin de lucruri bune și pentru suflet! Mă bucur că ți-a plăcut Praga „mea” Sper să ne reîntoarcem! kiss

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.