Am călărit la Felix, am biciclit în Gheorgheni, m-am bălăcit la Cojocna și alte activități de vara trecută

Zilele au intrat în sac și toamna s-a așternut peste noi și peste poveștile de vara trecută. Parcă a trecut atât de repere că nici n-am apucat să mă bucur de vară. Lumea zice că pe la noi pe aici prin centrul României vara trecută nu prea a fost vara, a plouat mult, au fost dimineți de-a dreptul reci și seri de vară mai puțin fierbinți ca în alt an. Mie vara acestui an mi s-a părut o combinație între primăvară și toamnă, fără fierbințeala caniculei și fără acele seri lungi petrecute pe balcon… Inclusiv verdele mijlocului de vară, din imaginea de mai jos, înclină spre o primăvară dusă la extrem…

DSCF0421

Dar totuși a fost o vară plină, pe care n-am lăsat-o să treacă fără rost și au fost câteva povești pe care le-am ținut minte deși n-am avut timpul necesar să povestesc despre ele. Iulie și începutul lui august, cel de până la vacanța cea mare și frumoasă, au fost pe cât de intense cu weekenduri în care am lucrat, pe atât de liniștite de și relaxante când am luat-o din loc, păcat nu am apucat la timpul potrivit să vorbesc și aici pe blog despre ele. Ah, timpul anul acesta mi-a fost inamic, de atâtea ori m-a sabotat că de câteva ori m-am supărat pe el rău de tot, dar nu-l voi transforma în subiectul acestui articol. Așadar, să revenim la povești…

DSCF0463

Pe la mijlocul lui iulie am biciclit de mama focului! A fost un weekend atipic pentru mine, pentru că da, în general mă duc cu mașina, m-am cam învățat cu ea happy Mă gândeam pe atunci că sigur nu va fi singura data în vară când voi bicicli cu atâta spor, dar uite că a cam fost singura dată. M-am reurcat pe bicicletă după multă vreme și m-am simțit ca la 10 ani când pe timp de vară greu mă dădeai jos, mă duceam peste tot cu bicla, după sifon, pâine, alte mărunțișuri sau chiar făceam câte o buclă Ineu-Șicula-Seleuș-Ineu (pentru cunoscători). N-am făcut febră musculară chiar dacă m-am așteptat, dar în schimb simt că inima mea a beneficiat de ceva antrenament la plimbarea până în satul Gheorgheni. A fost o zi mai puțin senină în care am pedalat și ca să evităm ploaia ce se anunța în Cluj. Nu ne-a găsit ploaia, dar ne-a găsit pasiunea de a ne auzi inimile bubuind de efort și fericire! Benefiicile biciclitului nu le voi enumera căci sunt alții care le știu mult mai bine ca mine, dar fac bine atât fizicului cât, aș zice, mai ales psihicului… Este și o activitate de toamnă, dacă prindeți vreme frumoasă așa cum a fost ieri, de exemplu, sau ca azi când am ieșit și eu prin dealurile mele (vă voi povesti)… Mai multe imagini din scurta noastră călătorie pe bicicletă puteți vedea aici happy

cojocna

La final de iulie, în probabil, cel mai călduros weekend al mijlocului de vară am decis că nu se mai poate și am mers să ne bălăcim. Mi-am tot propus weekend-uri de-a rândul și nu s-a potrivit nicicum. Am reușit să-l conving și pe Clau să se lase mângâiat de soare (că ei nu prea sunt prieteni) și am luat drumul Cojocnei. V-am povestit anul trecut cum este la Cojocna, azi nu mai insist asupra lacului sărat și vă spun doar că a fost o nebunie de zi, în care am reușit totuși să nu mă ard ca anul trecut și să mă bucur de soare în acelși timp. O chestie foarte dificilă în ceea ce mă privește. De această dată s-au strâns mult mai puține imagini în album, dar cel mai probabil că la anu’ mergem iar. Ne-am mai plănuit o zi de septembrie la bălăceala, dar zău dacă vremea a permis. Am avut zile călduțe, dar niciuna nu mi s-a părut de scăldat în aer liber (apa e termală, dar dacă afară e doar călduț nu e destul)… A venit toamna cam repede!

DSCF0601

Dar chiar la începutul lui august am luat drumul Bihorului. Mare petrecere mare a unei foarte bune prietene și un cadou de vis din partea ei happy O experiență de neuitat la Il Cavallino din Felix. Pentru țoți cei care am participat a fost pentru prima oară la călărie și cred că pentru toți nu va ultima, căci ne-a plăcut prea mult. Calul este un animal minunat și odată ce ajungi să-l încaleci prinzi gustul unui sport ce dă dependență, așa se spune și pare că așa și este. Tot voi merge și aici la Florești cândva, căci am aflat că avem o bază și aici aproape de noi.

DSCF0656

De la prima poză pe care am pus-o pe facebook (cea de mai sus) toată lumea a vrut să vadă mai multe de la experiența Il Cavallino și mult a durat până am pus pozele și am scris sub ele o mică poveste, căci imediat după acel weekend din Bihor am plecat în Croația și timpul nu mi-a mai ajuns să povestesc pe blog. Însă mi-am dorit să împărtășesc cu voi ziua asta minunată de 2 august  în care am întâlnit calul și eleganța și candoarea lui. Căluțul pe care am avut privilegiul să urc se numește Prinț și jur că și eu m-am simți ca o prințesă în șa. A fost unul din acele momente de top de vara asta și trebuie să-i mulțumesc Claudiei că a făcut posibilă întâlnirea mea cu Prințul alb happy

DSCF0666

Îndemnul meu este să mergeți măcar o dată la călărie, va fi o experiență de neuitat. Mergeți cu copiii, arătați-le calul și perspectiva lumii din șa. Mergeți toată familia și creați-vă amintiri memorabile, merită cu siguranță. Aici la Il Cavallino am călărit o oră, pe deal și prin pădure (adică nu undeva într-un țarc, ceea ce cred eu că a sporit farmecul plimbării), dar credeți-mă că pentru început nu duci mai mult, dacă vrei să-ți mai simți picioarele a doua zi. Calul trebuie stăpânit, merge la trap uneori și nu vrei să te trezești jos de pe el, dar e o senzație unică atunci când căluțul o ia puțin mai tare decât este pregătit cel din șa.

DSCF0686

Poate că ați putea crede că o asemenea experiență este deosebit de scumpă, căci pe lângă căluț mai ai un instructor care vine pe un alt cal alături de grupul ce face plimbarea și care domolește caii în caz de ceva răzvrătire. Dar aici unde am fost noi prețul este de 40 de ron/oră/persoană. Mai mult decât rezonabil și sincer amintirile n-au preț, deci ar merita și dacă ar fi cu mult mai scump… Și pentru că pentru puține lucruri insist așa de tare în a le recomanda, vă dau și câteva coordonate ale mersului la călărie, mai ales dacă nu ați mai fost:

  • găsiți o locație undeva la margine de codru, sunt mai rare decât bazele în care poți călări numai într-un spațiu special amenajat, dar merită cu mult mai mult
  • pregătește-te de o oră de călărie prin alimentație și nu te pune să mâncânci prea mult înainte de a te urca în șa, o să regreți amarnic când o va lua calul la trap sau și mai și la galop și îți vei simți în gât toate bunătățile happy
  • calul nu trebuie să te sperie, sunt în general aminale blânde și iubiroare și extrem de intelegențe, știu mai bine ca tine pe unde să o ia sau cum zicea Clau, căluțul are propiul GPS
  • nu te panica în șa, e cel mai nasol lucru pe care îl poți face, o să sperii calul și nici măcar nu vei avea partea de o experiență plăcută așa de crispat
  • nu uita de vestimentație, musai pantalon și dacă nu sunt chiar peste 30 de grade (așa cum a fost când am fost noi) atunci pantalonul e recomandat să fie lung (oricum va trebui să ai pulpele acoperite altfel te trezești cu iritații și alte chestii pe picioare, care numai amintiri frumoase nu pot fi

A fost o vară activă, am încercat să fie și asta a ieșit. Mai am de așteptat doar jumătate de an până în primăvara cea care ne aduce schimbarea de peisaj și de ritm și ceva mai mult până la anotimpul meu preferat, Vara. Până atunci avem în față două sezoane noi. Ce facem cu ele? happy

3 comentarii pentru “Am călărit la Felix, am biciclit în Gheorgheni, m-am bălăcit la Cojocna și alte activități de vara trecută

  1. Faina experienta pe cal! Tot zic ca incerc si eu asta, am vrut s-o fac in Corsica, ba chiar mi-am si notat adresa unei herghelii in apropiere de camping, dar vacanta acolo a fost prea scurta pentru toate cate as fi vrut sa fac sad. Am cateva herghelii pe langa mine, poate intr-o zi ne mobilizam si mergem. Andrei al meu a mai facut plimbari pe cal si i-a placut la maxim, deci imi inchipui de ce si tu ai fost entuziasmata, asa ca iti doresc sa continui sa urci in sa cat mai des happy.

    Cu bicicleta in schimb eu am cam lasat-o in stand by big grin, cel putin pana imi cumpar una pe talia mea, mai ales dupa cazaturile pe care le-am luat vara asta laughing.

  2. Am fost acum doi ani la calarit, undeva langa Bucuresti. A durat ceva pana sa ma obisnuiesc si sa scap de teama, mai ales ca „printul” tongue de calut insista sa intru cu capul in crengi, sau sa se apropie prea mult de ceilalti cai si sa-mi prinda putin piciorul intre ei laughing Toate treaba e ca il lasam sa faca ce vrea, nu vroiam sa il deranjeZ cu dorintele mele de a nu mai face „aia” si „aia”, am indurat cuminte in sa laughing

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*


Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.